Tablou clinic. Manifestarile de debut al bolii pot fi hepatice (mai frecvente în copilarie),
neurologice (debut mai frecvent după 20 ani) şi mai rar ambele.
•
Manifestările hepatice: hepatomegalie însoţită sau nu de splenomegalie; hepatită acută,
hepatită fulminantă, hepatită cronică agresivă sau ciroză, HTP, ascită, edeme, sângerări din
varice esofagiene, anemie hemolitică.
•
tulburările neurologice şi psihiatrice sunt primele care apar
în cadrul debutului tardiv al bolii (după adolescenţă) şi sunt întotdeauna acompaniate de
inelele Kaiser-Fleischer (IKF), rareori de cataractă. Absenţa IKF (la examenul cu lampa cu
fantă) la un pacient cu manifestări neurologice sau psihiatrice exclude diagnosticul de BW.
Diagnostic. Apariţia BW poate fi evocată în prezenţa manifestărilor neurologice menţionate
anterior, cu evoluţie progresivă, asociate sau nu cu hepatita acută sau cronică agresivă, cu creşteri
persistente şi inexplicabile ale AST, cu anemie hemolitică, cu ciroză „criptogenică” sau la orice
pacient care are antecedente familiale de BW.
Diagnosticul este confirmat de o scădere a concentraţiei serice de ceruloplasmină sub 20
mg/dl şi inele Kaiser-Fleischer, sau o concentraţie serică de ceruloplasmină sub 20 mg/dl şi o
concentraţie de cupru (la biopsia hepatică) peste de 250 mg/ gram de masă uscată.
Majoritatea pacienţilor simptomatici au o creştere a excreţiei urinare de cupru (mai mare de
100 mg/zi) şi prezintă anomalii specifice la biopsia ficatului.
La circa 5% dintre pacienţi poate exista o concentraţie serică de ceruloplasmină peste 20
mg/dl, asociată cu nivelul crescut al cuprului hepatic în alte boli hepatice, în special în ciroza
biliară primitivă. În aceste cazuri, se poate face un test diagnostic, administrându-se oral 1 g de
D-penicilamină la pacienţii cu BW, excreţia de cupru fiind de 1 200 – 2 000 mg/zi.
Tratament. Tratamentul constă în îndepărtarea şi detoxifierea depozitelor de cupru şi trebuie
instituit odată cu diagnosticarea pacientului, chiar dacă este asimptomatic. Importantă pentru
aceşti bolnavi este dieta, care trebuie menţinută pe tot parcursul vieţii şi care limitează aportul de
cupru la sub 1 mg/zi. Alimentele care trebuie excluse din alimentaţie sunt nucile, ciocolata; este
necesară demineralizarea apei.
Tratamentul medicamentos (Penicilamina, Trientina) constă în principal din chelatori de
cupru, care leagă cuprul şi cresc excreţia lui.
|