Clasificarea anomaliilor congenitale potrivit criteriului structural:
1. Malformaţia - este un defect morfologic al unui organ, a unei părţi de organ sau unei
regiuni mai mari de organism, care rezultă dintr-o anomalie intrinsecă a dezvoltării, prezentă de
la debutul embriogenezei. Toate malformaţiile sunt congenitale, prezente la naştere, iar în 85%
din cazuri pot fi diagnosticate la naştere.
2. Disrupţia – este un defect morfologic al unui organ, a unei părţi de organ sau unei
regiuni mai mari de organism, care rezultă din interferenţa extrinsecă anormală cu un proces de
dezvoltare original normal. Factorii care determină disrupţia – factorii teratogeni, sunt agenţi de
mediu ce acţionează în perioada embrională sau fetală, determinând o alterare permanentă a
structurii sau funcţiei organismului. Teratogenii acţionează în perioadele cele mai vulnerabile ale
dezvoltării embriofetale.
3. Deformaţia – este o anomalie de formă sau poziţie a unei părţi din organism, care se
produce prin forţe mecanice anormale: anomalii sau tumori uterine, oligohidramnios, feţi
multipli ş.a. Exemple de deformaţii: piciorul strâmb congenital, craniostenoză, torticolis.
4. Displazia – este o anomalie morfologică care se produce prin organizarea anormală a
celulelor într-un ţesut sau în mai multe ţesuturi, consecinţă a unei dishistogeneze. Exemple:
hemangioamele, nevii pigmentari, fibroamele, polipii.
5. Secvenţa – este o asociere de anomalii care derivă dintr-un defect iniţial singur, de la
care apar apoi în cascadă anomalii morfologice sau funcţionale. Exemple: secvenţa
mielomeningocel: primară este spina bifida, care angajează, în cascadă, hidrocefalia, paralizii ale
membrelor, picior strâmb.
| 
