Manifestările clinice. Copiii cu fenilcetonurie se nasc sănătoşi, dar în primele săptămâni
după naştere, în legătură cu pătrunderea fenilalaninei în organism cu laptele matern şi cu lipsa
totală sau parţială a fenilalanin-hidroxilazei, responsabile de metabolismul Phe, se dezvoltă
manifestările clinice precum:
• hiperexcitabilitatea;
• hiperreflexia;
• mărirea tonusului muscular;
• tremorul;
• convulsiile epileptiforme;
• mirosul specific „de şoarece” al urinei;
• comportamentul anormal cu episoade de agitaţie, legănatul repetat;
• retardul mental, microcefalia secundară;
• retardul creşterii şi dezvoltării;
• hipopigmentaţia tegumentelor, părului, irisului.
Evoluţia bolii este progredientă.
La heterozigoţi se constată doar hiperfenilalanilemia determinată de o dietă bogată în
fenilalanină. Observaţiile clinice au dovedit existenţa indivizilor heterozigoţi fără exprimarea
clinică a fenilcetonuriei. Diversitatea clinică a maladiei dovedeşte modificările mutaţionale ale
moleculei fenilalaninei – 4-hidrohilazei, dar instabilitatea moleculei şi insuficienţa producerii ei
hepatice împiedică apariţia mutaţiilor la nivelul succesiunii aminoacizilor şi a caracterelor fizico-
chimice enzimatice.
Studiul aprofundat al fenilcetonuriei a condus la descoperirea genocopiilor formei clasice,
care sunt determinate de mutaţii genice ale altor formaţiuni ce participă la oxidarea fenilalaninei
ca: dihidropteridinreductaza şi dihidrofolatreductaza. Aceşti doi fermenţi sunt necesari pentru
funcţionarea normală a cofactorilor necesari BH2 şi BH4. Insuficienţa BH4 blochează oxidarea
fenilalaninei. Prin urmare, se poate aştepta dezvoltarea formelor asemănătoare formei clasice de
33
fenilcetonurie, acestea fiind forme grave, dietorezistente, sensibile numai la tratamentul cu
cofactorul BH4.
Diagnosticul se bazează pe manifestările clinice şi în baza rezultatelor analizelor
biochimice ale sângelui sau urinei. Testul de screening neonatal (testul Guthrie) poate depista la
naştere copiii afectaţi cu fenilcetonurie. La a 3-a – a 5-a zi de viaţă a nou-născutului se înţeapă
călcâiul cu un ac steril şi două picături de sânge se aplică pe o hârtie specială care va fi testată în
laborator pentru concentraţia fenilalaninei. Rezultatul pozitiv este trimis părinţilor în două
săptămâni de la naştere. Diagnosticul precoce al fenilcetonuriei şi tratamentul profilactic (dieta)
stopează evoluţia clinică a maladiei. Diagnosticarea prenatală prin testul genetic molecular
(identificarea mutaţiei în gena PHA de pe cromozomul 12) este posibilă atunci când se cunoaşte
mutaţia la părinţi. La 16 saptamâni de sarcină se efectuează amniocenteza (puncţionarea sacului
amniotic) cu extragerea de lichid amniotic care va fi folosit la izolarea ADN-ului fetal. ADN-ul
fetal este analizat pentru mutaţii în genele PHA de pe cei doi cromozomi 12.
Dostları ilə paylaş: |