Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu



Yüklə 3,29 Mb.
Pdf görüntüsü
səhifə1/23
tarix07.04.2017
ölçüsü3,29 Mb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   23
PDF4.tmp

CZU 616.8(079) 

G26


Aprobat de Consiliul metodic  central al USMF Nicolae  Testemiţanu, 

proces-verbal nr. 2 din  15  februarie 2007

A utor:  Mihail Gavriliuc,  dr.  hab. med., conferenţiar universitar 

R edactor:  Sofia Fleştor

M achetare com puterizată:  Veronica Isirati,  Natalia Dorogan

Descrierea  CIP a  Cam erei  Naţionale  a  Cărţii 

G avriliuc,  M.

Teste  de  autoevaluare  şi  autocontrol  la  neurologie şi  neurochi­

rurgie  /  M.  Gavriliuc;  Univ.  de  Stat  de  Medicină  şi  Farmacie  "Nicolae 

Testemiţanu“  din  Republica  Moldova,  Inst.  de  Neurologie şi  Neurochi­

rurgie. -  Ch.:  CEP “Medicina",  2008 -  432  p.

100 ex.


ISBN 978-9975-915-40-3 

^  616.8(079)____________________________

ISBN  978-9975-915-40-3

© CEP Medicina, 2008 

© M. Gavriliuc, 2008


i n t r o d u c e r i

;

Lucrarea  a  fost  elaborată în  corespundere  cu  cerinţele  actuale  privind  proce­

sul de  instruire  şi perfecţionare  a studenţilor, rezidenţilor  şi  medicilor practicieni 

în domeniul neurologiei şi neurochirurgiei.

Studiul  individual,  cel  din  auditoriu  şi de  Ia patul  bolnavului,  sub  conducerea 

unui  dascăl  experimentat,  necesită  o  verificare  perm anentă  a  cunoştinţelor  ob­

ţinute.  Pe  de  o  parte,  testarea  permite  fiecărui  cititor  să  se  documenteze  despre 

lacunele pe care le  are  la fiecare  temă, pe  de  altă parte, îi oferă pedagogului posi­

bilitatea de  a aprecia obiectiv cunoştinţele  celui  instruit.

La alcătuirea testelor am insistat  asupra următoarelor exigenţe unificate:

1)  să  fie  adecvate;  2)  să  fie  simple;  3)  să  fie  concordante  cu  materialul  din 

manual.


Lucrarea cuprinde patru tipuri  de teste:

—  complement simplu  (din cinci răspunsuri  doar unul este corect);

-   complement multiplu  (din cinci răspunsuri sunt corecte două, trei  sau patru);

—  asociere  simpla  (afirmaţiile notate  cu  litere  trebuie  asociate  cu  afirmaţiile  n o ­

tate cu cifre);

-   relaţie  cauză-efect, răspunsurile cărora se vor nota cu:

A -  dacă ambele  afirmaţii  sunt  adevărate  şi  există o relaţie de tip cauză-efect 

Între ele;

В  — dacă  ambele  afirmaţii  sunt  adevărate  şi  nu  există  o  relaţie  de  tip  cau­

ză—efect între ele;

С -  dacă prima afirmaţie  este adevărată, iar cea de  a doua  este  falsă;

D — dacă prima afirmaţie este  falsă, iar cea de a  doua este adevărată;

E — dacă ambele afirmaţii  sunt  false.

Ultimul  capitol  se  numeşte  „Cazuri  clinice”  şi  conţine  120  de  probleme  de 

sinteză, a căror construcţie  ierarhică presupune stabilirea diagnosticului clinic, de 

localizare  a  maladiei  şi  indicarea  măsurilor  principale  de  diagnostic  şi  tratament, 

pe parcurs  menţinându-se vigilenţa continuă în  simptomatologia  neurologică.

Răspunsurile  corecte  la  teste  şi  întrebările  din  cazurile  clinice  se  află  în 

capitolele  şi  paginile  concrete  ale  manualului  “N eurologie  şi  neurochirurgie” 

(D.  G herm an, 



I. 

M oldovanu,  Gr.  Zapuhlâh;  Chişinău,  2003).  Autorii,  în  cali­

tate  de  experţi,  au  contribuit  esenţial  la  form ularea  şi revizuirea  întrebărilor, 

fapt  pentru  care  le  aduc  sincere  mulţumiri  şi  le  sunt recunoscător.

Sperăm  că  această lucrare va  fi  un instrum ent util  în  procesul  de  cunoaştere, 

examinare, orientare  şi actualizare a cunoştinţelor în patologia sistemului nervos. 

In  acelaşi  timp,  nu  ne  facem  iluzia  că  ea  nu  are  neajunsuri.  D e  aceea,  vom  ţine 

cont de toate observaţiile şi  sugestiile cititorului.



Autorul

1.  PRINCIPII  F U N C ŢIO N A L E   DE  O RGANIZARE

A   S IS TE M U LU I  NERVOS

I. COMPLEMENT SIMPLU

1.  Sunt numite aferenţe semnalele care:

A.  Pornesc de la SNC spre periferie.

B.  Ajung la SNC.

C.  Efectuează mişcarea.

D.  Realizează secreţia glandulară.

E.  Nici un răspuns nu este corect.

2.  Toate celulele corpului uman sunt capabile de reproducere, cu excepţia:

A.  Eritrocitelor.

B.  Limfocitelor.

C.  Celulelor nervoase.

D.  Hepatocitelor.

E.  Trombocitelor.

3.  Teaca de mielină a axonului contribuie la:

A.  Creşterea vitezei de conducere a impulsurilor de-a lungul axonului.

B.  Menţinerea integrităţii axonului.

C.  Menţinerea transportului axonal anterograd.

D.  Eliberarea neurotransmiţătorilor.

E.  Menţinerea transportului axonal retrograd.

4.  Fibrele nervoase care au toate învelişurile, adică teaca de mielină, teaca Schwann, 

se găsesc în:

A.  Substanţa cenuşie.

B.  Sistemul nervos vegetativ simpatic.

C.  Substanţa albă din sistemul nervos central.

D.  Nervul optic.

E.  Structura nervilor periferici.

5.  Mielină este:

A.  O masă semifluidă, în continuă scurgere de la celulă spre periferie.

B.  Un fascicul de neurofibrile.

C.  Un complex axonal proteic ce conţine tubulină.

D.  Un fosfoaminolipoid.

E.  O  membrană  cu  o compoziţie trilamelară:  două  straturi  monomoleculare de 

proteină şi un strat bimolecular cu lipide, situat între ele.

6.  Neuroblastul este:

A.  Celula care realizează legăturile dintre neuroni.

B.  Unitatea genetică din care derivă neuronul.

C.  O unitate funcţională cu capacitatea de propagare a influxului nervos.

D.  O unitate trofică, care, în caz de lezare axonală, induce o serie de modificări 

biologice în corpul neuronului şi în prelungirea lui'axonală.

E.  O unitate patologică, independentă de celelalte celule nervoase.



7.  Indicaţi definiţia corectă a sinapsei:

A.  Joncţiunea dintre terminaţiile axonale şi alţi neuroni, celule musculare, celule 

glandulare.

B.  Locul unde teaca Schwann vine în contact direct cu neuritul.

C.  Un fascicul de fibre nervoase, separate între ele prin ţesut conjunctiv interstiţial.

D.  O teacă conjunctivă care înconjoară nervul periferic.

E.  Nici un răspuns nu este corect.

8.  Elementul-cheie  al  structurii  moleculare,  care  participă  la  decodarea  mesajului 

sinaptic, este constituit din:

A.  Endonerv.

B.  Epinerv.

C.  Axolemă.

D.  Receptori.

E.  Unitate neurală.

9.  O  caracteristică  fiziologică  importantă  a  sinapsei  este  polarizarea,  ceea  ce  în­

seamnă că:

A.  Are capacitatea funcţională de propagare a impulsului electric.

B.  Fenomenele  bioelectrice  se  produc  numai  în  sinapsa  respectivă  şi  nu  se 

transmit altor sinapse.

C.  Primind  impulsul  electric,  membrana  postsinaptică  îşi  schimbă  potenţialul 

electric.

D.  Participă la traducerea spre faţa internă a membranei celulare a informaţiilor 

primite,

E.  Impulsul  este  direcţionat întotdeauna  de  la  axon  spre  următorul  neuron  din 

circuit sau spre muşchii şi glandele deservite de axon.

10.  Cele mai numeroase celule la nivelul sistemului nervos central sunt:

A.  Oligodendrocitele.

B.  Astrocitele.

C.  Neuronii. 

*

D.  Celulele Schwann.



E  Celulele alfa.

11.  Cel mai important factor neurotrof este:

A.  Factorul postsinaptic excitator.

B.  Factorul postsinaptic inhibitor.

C.  Factorul de creştere nervoasă.

D.  Factorul de regenerare axonală.

E.  Factorul de transport axonal.

12. Alegeţi descrierea corectă a celulelor capsulare:

A.  Sunt elemente gliale ce înconjoară corpii neuronali la nivelul ganglionilor sen­

zoriali şi autonomi.

B.  Reprezintă corespondentul oligodendrocitelor la nivelul sistemului nervos pe­

riferic (SNP).

C.  Sunt celule gliale mici, cu un număr mic de procese.

D.  Reprezintă unitatea funcţională de bază a sistemului nervos.

E.  Sunt fagocite,  ce iau  naştere din  macrofage şi înglobează  resturile rezultate 

din lezarea, infecţiile sau bolile SNC.



II. COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Indicaţi structurile care formează sistemul nervos central:

A.  Creierul.

B.  Măduva spinării.

C.  Nervii cranieni.

D.  Nervii spinali.

E.  Nervii autonomi şi ganglionii acestora.

2.  Repartizarea spaţială a neuronilor sistemului nervos formează următoarele tipuri 

de circuite:

A.  Funcţional.

B.  Muscular,

C.  Reflex.

D.  De releu.

E.  Conductiv.

3.  Funcţia  de  recepţie  senzitivo-senzorială  a  sistemului  nervos  este  compusă  din 

următoarele structuri:

A.  Un receptor specific dispus periferic.

B.  Un neuron senzitiv aşezat în afara sistemului nervos central.

C.  Analizator cortical.

D.  Postură (tonus).

E.  Mişcare.

4.  Indicaţi proprietăţile şi funcţiile neuronului:

A.  Reprezintă unitatea funcţională secundară a sistemului nervos.

B.  Exercită recepţia,  prelucrarea  primară şi transmiterea  informaţiei în sistemul 

nervos.

C.  îndeplineşte  funcţia  de  conexiune  între  periferie  (receptori  sau  sinapse)  şi 



creier.

D.  îndeplineşte funcţia de conexiune între creier şi muşchi.

E.  îndeplineşte funcţia de conexiune între creier şi glandele secretoare.

5.  Din  punct de vedere morfologic, neuronii se clasifică în:

A.  Dendritici.

B.  Axonali.

C.  Unipolari.

D.  Bipolari.

E.  Multipolari.

6.  Ramon Y Cajal arată că structura microscopică care alcătuieşte sistemul nervos 

are următoarele proprietăţi fundamentale (teoria neuronală):

A.  Fiecare celulă este o  unitate independentă,  din  punct de vedere morfologic; 

legăturile dintre neuroni se realizează prin contact -  sinapsă.

B.  Fiecare  neuron este o unitate genetică derivată dintr-o singură celulă -  neu- 

roblastul.

C.  Neuronul este o unitate funcţională cu  capacitatea de  propagare a  influxului 

nervos.

D.  Neuronul nu poate fi o unitate trofică.



E.  Neuronul este o unitate patologică.

7.  Legătura dintre complexul receptor şi molecula activă este:

A.  Saturabilă.

B.  Stereospecifică.

C.  Ireversibilă.

D.  Reversibilă.

E.  Ionică.

8.  Neuromediatorii pot cuprinde:

A.  Electrodul celular propriu-zis (de obicei,  o enzimă).

B.  Kinazele membranare, cu fosforilarea proteinelor.

C.  Canalele tonice.

D.  Filamentul axial.

E.  Microtubulii.

9.  Glia exercită următoarele funcţii:

A.  De izolare a fibrei nervoase faţă de stimulii conduşi de fibrele vecine.

B.  De susţinere.

C.  Metabolică.

D.  Trofică.

E.  De multiplicare neuronală.

10.  Există următoarele tipuri de celule de susţinere:

A.  Ranvier.

B.  Remack.

C.  Ependimale.

D.  Microgliale.

E.  Macrogliate.

11.  Macroglia este compusă din:

A.  Astrocite.

B.  Oligodendrocite.

C.  Celule Schwann.

D.  Celule Purkinje.

E.  Celule capsulare.

12. Astrocitele au un rol important în:

A.  Formarea şi menţinerea mielinei la nivelul sistemului nervos central.

B.  Regenerarea axonilor distruşi prin ischemie, traumatism,  iradiere.

C.  Producerea factorilor neurotrofi  necesari supravieţuirii neuronale.

D.  Menţinerea echilibrului electrolitic în sistemul nervos central.

E.  Menţinerea echilibrului neurotransmiţătorilor din fanta sinaptică.



• 

Asociaţi cifrele cu literele:

a.  Axonul.

b.  Dendrita.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

IV.


Răspunsurile se vor nota cu:

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; 

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată,  iar cea de a doua este falsă;

D -  dacă prima afirmaţie este falsă,  iar cea de a doua este adevărată;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt false.

Atunci când depolarizarea neuronului atinge un anumit nivel critic, are loc o „pe­

netrare" electrică  a  membranei şi începe un proces electrochimic de răspândire 

a excitaţiei în fibra nervoasă -  potenţial de acţiune.

1.  Este singurul proces al neuronului unipolar.

2.  Este scurtă.

3.  Transportă impulsul către corpul celular.

4.  Poate regenera.

5.  Variază în lungime -  de la microni până la metri.

6.  Poate fi mielinizat sau nemielinizat.

RELAŢIE  CAUZĂ-EFECT



RĂSPUNSURI

1.

II.



III.

1. В,  p. 6.

1.A, B, p. 6.

a.  1,4, 5, 6.

2. С, p. 6.

2. C,  D, p. 6.

b. 2, 3, p. 7.

3. A, p. 7.

3. А, В, C,  p. 6.

4.  E, p. 8.

4. В, C,  D, E, p. 6.

5. D, p. 8.

5.  C,  D,  E,  p. 7.

6. B,  p. 9.

6. А, В, С,  E, p. 9.

7. A, p. 9.

7. A,  B, D,  p. 9.

8.  D, p. 9.

8. А,  В,  C,  p. 9.

9.  E,  p. 9.

9.  В, C,  D,  p.  10.

10. B,  p.  10.

10.  C,  D,  E,  p.  10.

11. C,  p.  11.

11. А,  В, С,  E,  p.  10.

12. A, p.  11.

12. C,  D, E, p.  11.


2.  S E N S IB IL ITA TE A

I.  COMPLEMENT SIMPLU

1.  Corpii neuronilor primari ai sensibilităţii sunt situaţi:

A.  La baza cornului posterior al măduvei spinării.

B.  în ganglionii spinali.

C.  în nervul spinal.

D.  în  plexul regionar.

E.  în trunchiul  nervului periferic.

2.  Dermatomul  reprezintă:

A.  Un reflex segmentär al  măduvei spinării.

B.  Zona inervaţiei cutanate a unui ganglion intervertebral.

C.  Zona  inervaţiei  unui  sector de  muşchi  corespunzătoare  unui ganglion  inter- 

vertebral.

D.  Senzaţiile care provin de la excitarea receptorilor externi.

E.  O coloană de celule nervoase de-a lungul măduvei spinării.

3.  Indicaţi destinaţia finală a tractului spino-talamic:

A.  Nucleii ventro-laterali ai talamusului.

B.  Puntea Va rol io.

C.  Lemniscul medial.

D.  Braţul posterior al capsulei interne.

E.  Corona radiata.

4.  Tractul talamo-cortical ajunge la:

A.  Circumvoluţiunea precentrală a lobului cerebral frontal.

B.  Complexul limbico-reticular.

C.  Circumvoluţiunea postcentrală a lobului parietal.

D.  Faţa orbito-bazală a lobului frontal.

E.  Lobul lingual al lobului cerebral occipital.

5.  Paresteziile sunt:

A.  O senzaţie ce se defineşte prin ea însăşi şi apare spontan, atunci când există 

un factor iritant pe zonele de recepţie sau pe teritoriul căii sensibile la durere.

B.  O  senzaţie  descrisă  de  pacienţi  ca  arsură,  înţepătură,  junghi,  senzaţie  de 

presiune, torsiune etc.

C.  Senzaţii subiective anormale, pe care bolnavul le descrie drept furnicături, amor­

ţeli, înţepături, senzaţii de cârcel, de constricţie, de căldură sau răceală etc.

D.  Dureri  penibile  spontane,  sâcâitoare,  apariţia  lor fiind  provocată  de  iniţierea 

mişcărilor propriu-zise ori  de  palpările  executate de  medic în timpul  exame­

nului clinic.

E.  O senzaţie subiectivă cu caractere foarte diferite ca durată,  intensitate, topo­

grafie, iradiere, timp de apariţie etc.

6.  Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la hiperestezie:

A.  Bolnavul simte iritarea  mult mai intens decât este într-adevăr.


B.  Lipsa sensibilităţii.

C.  Au  loc denaturarea percepţiei,  modificarea pragului de recepţie.

D.  Perceperea senzaţiilor de căldură de către bolnav are loc printr-o senzaţie de 

rece, şi invers.

E.  Au loc micşorarea pragului de recepţie,  diminuarea sensibilităţii.

7.  Selectaţi descrierea corectă a poliesteziei:

A.  O singură excitaţie algică înglobează mai multe senzaţii-excitaţii.

B.  Senzaţii  anormale  percepute  de  bolnav  sub  formă  de  amorţeli,  înţepături, 

furnicături etc.

C.  Durere cu caracter special, spontan, însoţită de hiperpatie; ea creşte la orice 

excitaţie în jumătatea corpului opusă leziunii.

D.  Dureri în  mână sau în piciorul amputat,  ce apar în  legătură  cu excitaţia tala- 

musului optic.

E.  Dureri difuze vegetative cu cauze necunoscute.

8.  Cel mai des, cauzalgia apare în:

A.  Polinevrită.

B.  Consecinţa unui proces patologic cunoscut.

C.  Leziunea nervului periferic, cauzată de factori necunoscuţi.

D.  Leziunile traumatice ale nervilor periferici.

E.  Leziunile scoarţei parietale.

9.  Indicaţi procesul patologic care provoacă cel mai des sindromul senzitiv de hemi- 

secţiune medulară (sindromul Brown-Sequard):

A.  Scleroza în plăci.

B.  Mielitele.

C.  Traumatismele vertebro-medulare.

D.  Tumorile intramedulare.

E.  Tumorile extramedulare.

10.  Care fiaură reDrezintă 

tiD u l 

altern de derealare a sensibilităţii?

A

B

 



С 

E



II. COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Indicaţi tipurile de sensibilitate superficială (exteroreceptivă):

A.  Doloră.

B.  Termică.

C.  Tactilă.


D.  Vibratorie.

E.  De poziţie şi mişcare a membrelor.

2.  Se referă la sensibilitatea profundă simţul:

A.  Mioartrokinetic.

B.  Presional.

C.  Vibrator.

D.  Kinestetic.

E.  De localizare.

3.  Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la calea sensibilităţii superficiale:

A.  Trei neuroni transmit impulsurile tactile, termice şi algice către capsula inter­

nă,  unde sunt percepute senzaţiile.

B.  Neuronii primari sunt situaţi în ganglionii spinali.

C.  Axonii primilor neuroni pătrund în măduva spinării prin rădăcinile posterioare.

D.  Celulele neuronilor de gradul doi se află la baza cornului posterior al măduvei 

spinării.

E.  Axonul  neuronului  doi  trece  prin  comisura  anterioară,  pe  partea  opusă,  în 

cordonul lateral.

4.  Indicaţi proprietăţile căii sensibilităţii profunde:

A.  Primul  neuron  este  reprezentat  de  celulele  pseudounipolare ale  ganglionilor 

intervertebrali.

B.  Dendritele pornesc la periferie spre receptorii spiralaţi ai tendoanelor.

C.  Axonii  neuronilor de gradul întâi,  prin radiculele posterioare,  intră în cordoa­

nele posterioare ale măduvei spinării de aceeaşi parte a ei şt se ridică în sus, 

în componenţa fasciculelor Goli şi Burdach, până la bulbul rahidian.

D.  Neuronii de gradul doi sunt localizaţi în coarnele medulare posterioare.

E.  Axonii  neuronilor de  gradul  doi  trec  pe  partea  opusă,  se  ridică  mai  sus,  la 

nivelul punţii,  şi se asociază cu fibrele sensibilităţii  superficiale,  ajungând ul­

terior la talamus şi la cortexul parietal.

5.  Localizarea tulburărilor de sensibilitate depinde de:

A.  Distribuirea topografică a teritoriilor nervilor periferici.

B.  Distribuirea topografică a dermatoamelor.

C.  Particularităţile încrucişării căilor sensibilităţii.

D.  Vascularizaţia lobului parietal al scoarţei cerebrale.

E.  Repartiţia diverselor forme de sensibilitate la nivel medular şi cortical.

6.  Din punct de vedere topografic, deosebim câteva tipuri de dereglare a sensibilităţii:

A.  Periferic.

B.  Segmentär.

C.  Conductor.

D.  Isteric.

E.  Astenic.

Indicaţi subtipurile dereglării segmentare a sensibilităţii:

A.  Polinevritic.

B.  Ganglionar.

C.  Radicular.

D.  Siringomielie.

E.  Comisural.



8.  Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la dereglarea isterică a sensibilităţii:

A.  Ocupă un loc aparte printre celelalte tipuri de dereglare a sensibilităţii.

B.  Se întâlneşte la bolnavii afectaţi de isterie.

C.  Se  caracterizează,  mai  des,  prin  dereglări  de  sensibilitate  (hemianestezie

-  

strict pe linia medie; polinevritic -  pe linia strictă de demarcare).



D.  Teritoriul anestezic are o limită netă.

E.  Cointeresează rădăcinile unui plex.

9.  Selectaţi tulburările vegetativ-trofice asociative care apar în durerea cauzalgică:

A.  Transpiraţii.

B.  Unghii curbate (bombate).

C.  Degete îngroşate.

D.  Piele lucioasă, roşie.

E.  Piele subţiată.

10.  Dereglările sensibilităţii de tip conductiv însoţesc, de  obicei:

A.  Boala Friedreich.

B.  Monopareza membrului superior.

C.  Monopareza membrului inferior.

D.  O paraplegie.

E.  O tetraplegie.

III.  ASOCIERE SIMPLĂ

1.  Asociaţi literele cu cifrele:

a. Sensibilitatea superficială-

1. Mioartrokinetică.

exteroreceptivă.

2. De durere.

b. Sensibilitatea profundă.

3. Termică.

c.

Sensibilitatea complexă.



4. Stereognozia.

5. Schema corporală.

6. Tactilă.

7. Simţul greutăţii.

8. Presiunea.

9. Vibraţia.

2.  Repartizaţi subtipurile în funcţie de tipurile principale de dereglare a sensibilităţii:

Tipul:


Subtipul:

a.  Periferic.

1.  Brown-Sequard.

b.  Segmentär.

2.  Mononevritic.

с.  Conductor.

3.  Multinevritic.

4.  Ganglionar.

5.  Radicular.

6.  Tabetic.

7.  Altem.

8.  Polinevritic.

9.  Siringomielie.

lO.Comisural.



IV.  RELAŢIE  CAUZĂ-EFECT

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; 

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D -  dacă prima afirmaţie este falsă,  iar cea de a doua este adevărată;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt false.

Topografia tulburărilor de sensibilitate este determinată de sediul leziunii şi are o 

valoare de localizare a procesului patologic.

Răspunsurile se vor nota cu:

w rn ^,


14

RĂSPUNSURI

1.

II.



III.

1.  В, p.  12.

1. А,  В,  C,  p. 12

1.

2.  В, p.  12.



2. А,  В.  C,  D,  p.12.

a. 2. 3, 6.

3. А,  p.  12.

3.  В,  C,  D,  E,  p.12.

b.  1,7, 8, 9,  p.  16-17

4. С, p.  13.

4. А,  В, С,  E,  p.14.

c. 4,  5.

5. С, p.  15.

5. А,  В,  С,  E,  p.15.

6. А,  p.  15.

6. А,  В,  C,  D,  p.17.

2

7. А,  p.  16.



7.  В, C,  D,  E,  p.  17.

a. 2,  3, 8,11.

8.  D,  p.  18.

8. А,  В, C,  D,  p.  17-18.

b. 4,  5, 9,  10.

9.  E,  p. 20.

9. A, B,  D,  E,  p.19.

c.  1,6,  7,  12. p.  17.

10. B,  p. 20.

10.  D,  E,  p.  20.

IV.

A, p. 17.



#

15


3.  DUREREA

I.  COMPLEMENT SIMPLU

1.  Indicaţi fenomenul considerat cel mai precoce simptom natural al unei maladii:

A.  Durerea.

B.  Parestezia.

C.  Hiperpatia.

D.  Cefaleea.

E.  Astenia.

2.  Indicaţi fenomenul care este cel mai comun simptom în medicină:

A.  Hipertermia.

B.  Durerea.

C.  Frisoanele.

D.  Vertijul.

E.  Slăbiciunea generală.

3.  Indicaţi fenomenul clinic care serveşte drept semnal de alarmă,  informându-l pe 

subiect de existenţa sau pericolul unei eventuale leziuni tisulare deteriorante:

A.  Durerea.

B.  Senzaţia.

C.  Excitaţia.

D.  Simţul!

E.  Sensibilitatea.

4.  Primul neuron de transmitere a durerii se află în:

A.  Terminaţiile senzitive ale nervilor periferici.

B.  Discul intervertebral.

C.  Ganglionul spinal.

D.  Coarnele medulare posterioare.

E.  Coarnele medulare anterioare.

5.  Cercetările  citoarhitectonice  ale  lui  Rexed  (1954)  au  constatat  că  neuronii  din

H

Cercetările  citoarhitectonice  ale  lui  Rexed  (1954)  au 



coarnele medulare posterioare sunt aranjaţi în:

A.  Două straturi.

B.  Trei straturi.

C.  Patru straturi.

D.  Cinci straturi.

E.  Şase straturi.

Indicaţi denumirea structurii notate cu semnul întrebării:

A.  Zona terminală Lissauer.

. B.  Tractul cortico-spinal lateral.

C.  Tractul rubro-spinal dorsal.

D.  Tractul spino-cerebral ventral.

E.  Tractul spino-talamic.



7.  Majoritatea fibrelor neuronului  II, care asigură transmiterea durerii, se proiectea­

ză în cadrul măduvei spinării:

A.  Controlateral, spre nivelele superioare.

B.  Spre coloanele Goli şi Burdach.

C.  în coloana intermedio-laterală.

D.  în tractul rubro-spinal.

E.  în tractul cortico-spinal ventral.

8.  Indicaţi  procesul  patologic care,  eventual,  poate  condiţiona  apariţia  sindromului 

talamic Dejerine-Roussy:

A.  Ictusul ischemic în sistemul arterei cerebrale medii.

B.  Contuzia de trunchi cerebral.

C.  Tumora de fosă craniană posterioară.

D.  Infarctul în regiunea talamică.

E.  Procesul demielinizant cerebro-spinal.

9.  Neuronul III nociceptiv se proiectează pe:

A.  Talamusul optic.

B.  Nucleul caudat.

C.  Braţul posterior al capsulei interne.

D.  Corona radiata.

E.  Cortexul cerebral.

10.  Indicaţi structura din cadrul  sistemului  limbic,  considerată  responsabilă de com­

ponenta emoţională a durerii:

A.  Complexul limbic reticulat.

B.  Structurile rinencefalice.

C.  Girus cinguli.

D.  Septul pelucid.

E.  Hipotalamusul.

11.  Indicaţi structura cerebrală, responsabilă de apariţia componentei vegetative (au­

tonome) a răspunsului la durere:

A.  Girus cinguli.

B.  Talamusul.

C.  Cortexul  insular.

D.  Eminenţa cvadrigemenă.

E.  Cortexul parietal.

12.  Indicaţi sediul celulelor care controlează transmiterea durerii din coarnele dorsale 

prin intermediul celulelor din bulbul rostro-ventral:

A.  Cortexul frontal.

B.  Hipotalamusul.

C.  Substanţa cenuşie periapeductală a mezencefalului.

D.  Puntea Varolio.

E.  Piramidele.

6 7 7 1 5 5

13.  Ipoteza „porţii de control" a durerii aparţine savanţilor:

A.  Jenett şi Teasdali.

B.  Charcot şi Marburg. 

UnTv<, hsitatsa o i 

ST

a t


C.  Şarapov şi Bogolepov.

DE  M 6 0 I C I N A   Şl  P A R M A C I E  

' N I C O L A E   T 9 S T 6 M I Ţ E A N U ’

-moi. i отсел



D.  Mollaret şi Gonlon.

E.  Melzack şi Wall.

14.  Care este cea mai productivă teorie în problema durerii?

A.  Existenţa sistemului neuronal intern de analgezie (Reynold,  1969).

B.  Teoria „porţii de control" a durerii (Melzack şi Wall,  1965).

C.  Teoria neuronală (Ramon Y Cajal).

D.  Teoria specificităţii durerii (von  Fray).

E.  Teoria paternului de sumare (Goldsheider).

15.  Receptori ai opiaceelor şi liganzi ai acestora sunt:

A.  Endorfinele.

B.  Encefalinele.

C.  Opiaceele.

D.  Receptorii specifici opiacei.

E.  Dinorfinele.

16.  Indicaţi structura din cadrul sistemului nervos, în care beta-endorfinele, encefali­

nele şi dinorfinele au fost găsite în concentraţie mărită:

A.  Cortexul frontal.

B.  Hipotalamusul.

C.  Mezencefalul.

D.  Bulbul.

E.  Măduva spinării.

17.  Cum se manifestă alodinia?

A.  Creşterea sensibilităţii cutanate.

B.  Creşterea sensibilităţii cutanate şi micşorarea pragului durerii la iritarea loca­

lă a regiunii afectate.

C.  Reacţie  excesiv  de  dureroasă  la  stimuli  nedureroşi  în  contact  direct  (tactili 

sau termici) sau indirect (lumină, sunet).

D.  Reacţii  foarte  dureroase,  ce  apar la  stimulări  repetate  şi  persistenţa  durerii 

chiar şi după încetarea stimulării.

E.  Prezenţa durerii în zonele fără sensibilitate superficială.

18.  Durerea centrală apare în leziunile:

A.  Nervilor periferici.

B.  Tisulare.

C.  Receptorilor de durere.

D.  Locurilor de intrare a fibrelor de durere în măduva spinării.

E.  Spino-talamo-corticale.

II.  COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la fenomenul durerii:

A.  Mobilizează  toate  sistemele  funcţionale  de  supravieţuire  ale  organismului, 

pentru a înlătura acţiunea factorilor nocivi.

B.  Absenţa  acestui fenomen  poate  conduce  la  leziuni grave  neobservate  iniţial 

de pacient.

C.  Dacă fenomenul e cronic,  poate deveni o problemă gravă.


D.  Durerea poate fi măsurată obiectiv.

E.  în mod obligatoriu, se asociază cu o trăire emoţională neplăcută.

Nociceptorii se clasifică în:

A.  Termici.

B.  Chimici.

C.  Mecanici.

D.  Silenţioşi.

E.  Polimodali.

Indicaţi nucleii talamusului care primesc informaţia nociceptivă:

A.  Anterior.

B.  Posterior.

C.  Lateral.

D.  Medial.

E.  Ventral.

Sindromul talamic Dejerine-Roussy se manifestă prin:

A.  Anosmie.

B.  Cecitate optică.

C.  Vertij vestibular central.

D.  Dureri spontane cu caracter arzător.

E.  Senzaţii neplăcute (dizestezii) în diverse regiuni ale corpului.

Cercetările  prin  tomografie  cu  emisie  de  pozitroni  (PET),  efectuate  la  om,  au 

arătat  includerea  în  răspunsul  la  stimulenţii  nociceptivi  a  următoarelor  regiuni 

corticale:

A.  Girus cinguli.

B.  Cortexul insular.

C.  Circumvoluţiunea precentrală.

D.  Circumvoluţiunea postcentrală.

E.  Cortexul occipital.

Cortexul insular este direct conectat cu:

A.  Nucleii mediali ai talamusului.

B.  Nucleii ventrali ai talamusului.

C.  Nucleii mediali posteriori ai talamusului.

D.  Cortexul insular.

E.  Circumvoluţiunea postcentrală.

Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la asimbolia durerii:

A.  Pacienţii percep stimulenţii nociceptivi ca stimulenţi tactili.

B.  Pacienţii pot deosebi durerea acută de cea surdă.

C.  Pacienţii pierd simţul de stereognozie.

D.  Pacienţii nu au reacţii vegetative adecvate asociate cu dureri.

E.  Pacienţii nu  pot determina localizarea durerii.

Indicaţi  laminele coarnelor medulare  posterioare spre  care sunt orientate  impul­

surile venite din nivelele superioare modulatoare ale durerii:

A.  I.


ю

C.  III.


D.  IV.

E.  V.


9.  Indicaţi structurile sistemului nervos, stimularea experimentală a cărora (la şobo­

lani) produce o anestezie profundă, fără a altera comportamentul sau activitatea 

motorie a acestora:

A.  Cortexul frontal.

B.  Cortexul insular.

C.  Substanţa cenuşie periapeductală.

D.  Structurile discrete în regiunile mediale şi caudale ale diencefalului.

E.  Formaţiunile rostrale ale trunchiului cerebral.

10.  Indicaţi  afirmaţiile corecte  referitoare  la  ipoteza  „porţii  de  control"  a  durerii  a  lui 

Melzack şi Wall:

A.  Un stimul aplicat pe tegumente activează atât fibrele cu diametrul mare,  cât 

şi pe cele cu diametrul mic.

B.  Dacă intensitatea stimulului este mică,  predomină vehicularea prin fibrele cu 

diametrul  mare,  cu  excitarea  neuronului  inhibitor,  iar celula  responsabilă  de 

transmiterea impulsului nu va genera impulsul.

£.  Dacă  stimulul  este  intens,  predomină  vehicularea  impulsului  prin  fibrele  cu 

diametrul  mic,  intemeuronul  inhibitor „tace”,  activându-se celula de transmi­

tere, ceea ce condiţionează fenomenul algic.

D.  S-a descoperit un sistem de căi nervoase, care pornesc de la cortexul frontal 

şi hipotalamus spre celulele periapeductale ale trunchiului, trec spre medula 

ventro-medială, apoi din fasciculele dorso-laterale ale măduvei spinării -  spre 

coarnele posterioare.

E.  Stimularea  unor structuri  cerebrale  discrete  produce  o  anestezie  profundă, 

fără a altera comportamentul sau activitatea motorie.

11.  Indicaţi mecanismele care pot „închide" „poarta de control” a durerii:

A.  Neuronul  reacţionează  la  stimulare  ca  unitate  autonomă,  independentă  de 

celelalte celule nervoase.

B.  Mecanismul  de  polarizare,  ceea  ce înseamnă  că  impulsul  este întotdeauna 

direcţionat de la axon spre următorul neuron.

C.  Schimbarea  gradului  de încărcare electrică a  membranei  neuronului se evi­

denţiază  prin  potenţialul  postsinaptic, care, în funcţie de  mediatorul eliberat, 

poate fi excitator sau inhibitor.

D.  Impulsurile survenite prin fibrele cu diametrul mare.

E.  Influenţele descendente realizate pe căile de modulare a durerii.

12.  Indicaţi metodele recente de micşorare a durerii, fondate pe principiile fiziologice 

de modulare a durerii:

A.  Stimularea electrică transcutanată.

B.  Utilizarea intratecală şi epidurală a preparatelor opiacee.

C.  Intervenţia  stereotaxică  asupra  nucleului  ventro-lateral  al  talamusului  din 

emisfera nedominantă.

D.  Stimularea directă a nervilor periferici.

E.  Stimularea unor structuri ale trunchiului cerebral.

0


13.  Efectul  peptidelor opiacee  poate  fi  invocat  în  explicaţiile  unor fenomene  ce  ră­

mân, deocamdată, misterioase, şi anume:

A.  Efectul placebo.

B.  Mecanismele analgezice ale acupuncturii.

C.  Absenţa durerii în stările de stres acut.

D.  Naşterile fără  dureri  observate  la  unele  populaţii  aborigene  din America  de 

Sud.

E.  Lipsa durerilor în unele boli psihice,



14.  Indicaţi componentele obligatorii ale fenomenului durerii:

A.  Emoţional.

B.  Depresiv.

C.  Afectiv.

D.  Perceptiv.

E.  Cognitiv.

15.  Din perspectivă temporală, se deosebesc următoarele tipuri de durere:

A.  Tranzitorie.

B.  Acută.

C.  Cronică.

D.  Nociceptivă.

E.  Neuropatică.

16. în mod general, mecanismele durerii cronice pot fi de ordin:

A.  Central.

B.  Periferic.

C.  Combinat (periferic-central).

D.  Psihogen.

E.  De origine necunoscută.

17.  Din punct de vedere patofiziologic, durerea poate fi clasificată în:

A.  Neurogenă. 

e

B.  Nevralgică.



C.  Nociceptivă.

D.  Neuropatică.

E.  Psihogenă.

18.  Ce  măsuri  terapeutice  pot  fi  aplicate,  pentru  a  reduce  durerea  propriu-zisă  la 

nivel local-periferic?

A.  Aplicarea locală a căldurii.

B.  Ultrasunetul.

C.  Stimularea electrică transcutanată.

D.  Administrarea anestezicelor şi opiaceelor epidural sau subdural.

E.  Utilizarea medicamentelor psihotrope.



III.  ASOCIERE  SIMPLĂ

Alegeţi afirmaţiile corecte  referitoare la teoriile durerii:

a.  Teoria specificităţii (von  Fray).

b.  Teoria intensivităţii (Goldsheider).

1.  Durerea are structuri distinctive în 

piele.


2.  Nu există receptori specifici ai-durerii.

3.  Fiecare stimulent specific este conec­

tat cu calea specifică spre centru.

4.  Senzaţia  de  durere  rezultă  din  suma- 

rea stimulenţilor termici şi de presiune.

Asociaţi proprietăţile aferenţelor dureroase rapide şi a celor lente:

a.  Aferenţele dureroase rapide.

b.  Aferentele dureroase lente.

Asociaţi literele cu cifrele:

a.  Durerea tranzitorie.

b.  Durerea acută.

c. 


Durerea cronică.

1.  Generează  senzaţii  difuze,  rău  locali­

zate.

2.  Se  proiectează  în  formaţiunea  reticu- 



lară, talamus, neuronii paraapeductali, 

hipotalamus, talamus.

3.  Se vehiculează  prin  tractul  spino-reti- 

cular,  spino-mezencefalic,  cervicota- 

lamic şi spino-hipotalamic.

4.  Se situează pe partea internă a tractu- 

lui spino-talamic.

5.  Se termină în  nucleii  ventro-laterali ai 

talamusului.

6.  După conexiunea cu neuronul 111, impul­

surile vin în cortexul somato-senzorial.

1.  Depăşeşte perioada de restabilire (re­

generare) a ţesuturilor lezate.

2.  Apare la activarea sistemului nocicep- 

tiv în absenţa leziunilor tisulare impor­

tante.


3.  Este un semnal biologic adaptiv despre 

începutul sau prezenţa unei leziuni.

4.  Are  loc în  cazul  injecţiilor intramuscu- 

lare  sau intravenoase.

5.  Durata  depinde  de  timpul  necesar 

pentru  restabilirea ţesuturilor lezate.

6.  Cauze  pot  fi  leziunile  traumatice,  in­

fecţioase,  dismetabolice  ale  sistemu­

lui  nervos  periferic  şi  central,  menin- 

gelor creierului.

7.  De  obicei,  considerată  după  3-6  luni 

de la debut.

8.  Poate  fi  divizată  în  superficială,  pro­

fundă, viscerală şi referită.

9.  Devine o entitate clinică -  o maladie.


1.  Este aspră, chinuitoare.

2.  Deseori,  pacientul are senzaţia  de ar­

sură.

3.  Uneori se amplifică paroxistic.



4.  Asocierea  alodiniei,  hiperalgiei  şi  hi- 

perpatiei este un lucru obişnuit.

5.  Este acută.

6.  Este tranzitorie.

7.  Este bine localizată, cu excepţia dure­

rii viscerale şi referite.

8.  Apare în absenţa oricărei leziuni orga­

nice.


9.  în  mare măsură, depinde de particula­

rităţile personalităţii pacientului.

10.  Poate fi o manifestare a  unei tulburări 

afective  (de  exemplu,  depresia  mas­

cată).

11.  Poate avea un anumit sens psihologic 



în sistemul de semnificaţii simbolice in­

dividuale.

IV.  RELAJIE CAUZĂ-EFECT

Răspunsurile se vor nota cu:

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; 

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată,  iar cea de a doua este falsă;

D -  dacă prima afirmaţie este falsă,  iar cea de a doua este adevărată;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt false. 

a

1.  De  la  celulele  cornului  medular posterior începe  neuronul  II,  care  are  conexiuni 



cu celulele cornului  lateral şi ale celui anterior,  asigurând  la nivel spinal reflexele 

somatice şi vegetative asociate cu fenomenul algic.

2.  Se  consideră  că  cortexul  insular  integrează  componentele  senzoriale,  afective 

şi cognitive ale durerii,  iar cortexul cerebral  modifică prin căile sale descendente 

percepţia dureroasă.

a.  Durerea nociceptivă.

b.  Durerea neuropatică.

c.  Durerea psihogenă.

4.  Asociaţi cifrele cu  literele:


RĂSPUNSURI

I. 


II. 

III.


1.A,  p. 22. 

1.A,  B.C. E, p. 22. 

1.

2.  B.  p. 22. 



2. A, C,  D. E, p. 23. 

a.  1.3.


3. A. p. 22. 

3.  C. D. p. 24. 

b. 

2.  4. p. 23.



4. C,  p. 23. 

4.  D. E, p. 24.

5. E,  p. 23. 

5. A,  B,  p. 24. 

2.

6. E, p. 23. 



6. A,  B,  C. p. 25. 

a. 4.  5. 6.

7. A, p. 24. 

7.  B,  D, p. 25. 

b. 

1.  2. 3, p. 24.



8. D. p. 24. 

8. A,  B,  E.p.26.

9.  E. p. 24. 

9.  C. D, E, p. 26. 

3.

10. C.  p. 25. 



10.A.B, C .p.26. 

a. 2, 


4.

11. C. p. 25. 

11.  D,  E, p. 27. 

b. 


3,5,6, 8.

12. C,  p. 25. 

12. A, B, D, E, p. 27-28. 

c.  1,  7, 9. p. 29.

13.  E, 

p. 26.  13. A,  B, C,  D, p. 27-28.

14.  B, 

p. 26.  14. A,  E, p. 28. 

4.

15.  D,  p. 27.  15. A,  B, C, p. 29. 



a. 5,  6, 7.

16. C,  p. 27.  16. A,  B, C,  D, p. 29. 

b. 

1,  2, 3, 4, p.  29.



17. C, 

p.  30.  17. C,  D, E, p. 29-30. 

c. 8,  9. 10,  11, p. 30.

18. £, 


p. 30.  18. A,  B, C,  p. 31.

24

IV.



1. A, p.24.

2.  B, p.25.



4.  M O TILITA TE A

I. COMPLEMENT SIMPLU

1.  Patologia motilităţii se manifestă în majoritatea cazurilor la:

A.  Copii de vârstă frageda.

B.  Adolescenţi.

C.  Adulţi.

D.  Oamenii în vârstă.

E.  Invalizi.

2.  Indicaţi aria Brodmann, unde sunt situate celulele giganto-piramidale Betz-

A.  1.


B.  2.

C.  3.


D.  4.

E.  5.


3.  Numărul celulelor Betz este de:

A.  25 000.

B.  50 000.

C.  100 000.

D.  300 000.

E.  1  000 000.

4.  în componenţa fasciculului piramidal sunt aproximativ:

A.  25 000 de fibre.

B.  50 000 de fibre.

C.  100 000 de fibre.

D.  300 000 de fibre. 

*

E.  1  000 000 de fibre.



5.  De ce  reprezentanţa  unor segmente corporale  pe cortexul cerebral ocupă o su­

prafaţă mai mare decât a altora?

A.  Deoarece determină distribuirea topografică a teritoriilor nervilor periferici.

B.  Pentru a asigura fenomenul de ortostaţiune.

C.  Fiindcă au o funcţie mai importantă, fină.

D.  Deoarece principiul de organizare a  sistemului  motor este analogic celui de 

sensibilitate comună a aparatului segmentär.

E.  Pentru a realiza funcţia motilităţii în mod ierarhic.

6.  Indicaţi fasciculul  care ocupă 2/3 anterioare ale  braţului  posterior al  capsulei  in 

terne:


A.  Piramidal.

B.  Cortico-nuclear.

C.  Gratiolet.

D.  Fronto-ponto-cerebelos.

E.  Al sensibilităţii comune.


7.  Optzeci la sută din fibrele fasciculului piramidal se încrucişează la nivelul:

A.  Coroanei radiate.

B.  Genunchiului capsulei  interne.

C.  Pedunculului cerebral.

D.  Dintre bulbul rahidian şi  măduva spinării.

E.  Cordonului lateral al măduvei spinării.

8.  Indicaţi fasciculul care trece prin cordonul medular anterior:

A.  Spino-talamic.

B.  Goli şi Burdach.

C.  Cortico-nuclear.

D.  Piramidal direct.

E.  Piramidal încrucişat.

9.  Alegeţi descrierea corectă a funcţiei motoneuronilor alfa:

A.  „Deschid  poarta”  sistemului  nervos  pentru  transmiterea  ulterioară  a  durerii 

spre structurile centrale.

B.  Inervează fibrele muşchilor striaţi şi îndeplinesc funcţia de contracţie.

C.  Exercită o contraacţiune asupra receptorilor pielii.

D.  Dilată pupila.

E.  Stimulează contracţia sfincterului intern al uretrei.

10.  în cadrul sistemului de cinci puncte, mişcările voluntare de forţă normală se apre­

ciază cu:

A.  0 puncte.

B.  5 puncte.

C.  1  punct.

D.  4 puncte.

E.  3 puncte.

11.  Alegeţi descrierea corectă a probei  Mingazzini:

A.  La lovirea tendonului unui  muşchi apare contracţia muşchiului respectiv.

B.  Examinatorul exercită,  rând  pe  rând, toate mişcările survenite din toate seg­

mentele articulare ale corpului bolnavului, care este rugat să nu opună rezis­

tenţă.

C.  Bolnavul în decubit dorsal ridică membrele inferioare deasupra planului patu­



lui, ţinând genunchii în flexie sub un unghi drept.

D.  Bolnavul face mişcări,  la care se opune examinatorul.

E.  Bolnavului i se propune să execute, rând pe rând, toate mişcările posibile.

12. în care segment medular se închide arcul reflexului bicipital?

A.  Th10-T h 12.

B.  Th8-T h 9.

C.  CR-C 7.

D.  C5-C e.

E.  C4-C 5.

чтьч


26

и р


14.  Alegeţi descrierea corectă a reflexului Babinski:

A.  Extensia halucelui prin aplicarea unei presiuni pe creasta tibiei, de sus în  jos.

B.  Extensia halucelui la presiunea exercitată pe muşchiul sural.

C.  Flexie plantară rapidă a degetelor la percuţia plantară a lor.

D.  O excitaţie dureroasă în  porţiunea distală a unui membru inferior, ce duce la

o mişcare de triplă flexie.

E.  Excitarea  cu  acul  a  marginii  externe  a  plantei  produce  extensia  halucelui, 

celelalte degete flexându-se şi răsfirându-se (semnul evantaiului).

15.  Paraliziile alterne se instalează prin leziuni de:

A.  'Cortex motor.

B.  Corona radiata.

C.  Capsulă internă.

D.  Trunchi cerebral.

E.  Măduvă spinală. 

щШШ

__

13.  Care din figuri  reprezintă evocarea  reflexului tricipital?



16.  Sindromul Claud Bernard-Horner este condiţionat de afectarea:

A.  Măduvei spinării la nivel cervical C2-C 4.

B.  Nervilor spinal şi accesorius.

C.  Nervului frenic.

D.  Fibrelor cortico-lombosacrate din componenţa tractului piramidal.

E.  Coarnelor laterale vegetative Ce-D r

17.  Indicaţi  structura  din  cadrul  sistemului  extrapiramidal,  celulele  căreia  conţin  în 

protoplasmă un pigment galben:

A.  Ariile corticale  1, 2, 

3, 


5 şi 7 din lobul parietal.

B.  Putamenul.

C.  Globul palid (palidul).

D.  Nucleul ventral anterior.

E.  Nucleul roşu.

18.  Indicaţi nucleul din cadrul sistemului extrapiramidal care conţine o cantitate mare 

de acid gama-aminobutiric:

A.  Aria 21  din lobul temporal.

B.  Ariile  18 şi  19 din lobul occipital.

C.  Palidul.

[>.  Substanţa neagră.

E.  Oliva bulbară.

19.  Indicaţi principalul furnizor de dopamină

A.  Nucleul roşu.

B.  Partea dorsală a substanţei negre.

C.  Partea reticulată a substanţei negre

D.  Nucleii vestibulari.

E.  Oliva bulbară.

20.  Semnul  întrebării  din  schema  alăturată 

indică tractul:

A.  Olfactiv.

B.  Olivo-spinal.

C.  Piramidal.

D.  Reticulo-spinal.

E.  Rubro-spinal.

21.  S-a  constatat  că  o  mare  importanţă 

pentru funcţia extrapiramidală are:

A.  Neurochimia (neuromediatorii).

B.  Circuitul cortico-strio-cortical.

C.  Circuitul nigro-strio-nigral.

D.  Circuitul  nigro-caudato-palido-tala- 

mo-cortico-tegmento-spinal.

E.  Circuitul rubro-tegmento-spinal.

22.  S-a  dovedit că  din  întregul  sistem  ner­

vos central nucleii bazali conţin cea mai 

mare concentraţie de:

A.  Sodiu.

pentru corpul striat:



B.  Dopamină.

C.  Acetilcolină.

D.  Acid gama-aminobutiric.

E.  Dopamină, acetilcolină  şi acid gama-aminobutiric.

23.  Dopamina:

A.  Trece bariera hematoencefalică.

B.  Nu trece bariera hematoencefalică.

C.  Produce o hiposensibilitate a receptorului dopaimaminergic.

D.  Poate fi utilizată în tratamentul sclerozei multiple.

E.  Reduce starea de tensiune musculară permanentă.

24.  Cel mai vechi sistem, sub aspect filogenetic, ce asigură motricitatea la animalele 

care nu dispun de un sistem motor piramidal,  este:

A.  Sistemul motor extrapiramidal.

B.  Cerebelul.

C.  Măduva spinării.

D.  Sistemul nervos periferic.

E.  Sistemul muscular.

25.  Se numeşte recurbaţie:

A.  Ridicarea umărului la bolnavul cu coree.

B.  Aruncarea braţului înainte la bolnavul cu coree reumatică.

C.  îndepărtarea braţelor la bolnavul cu paraplegie inferioară Strümpell.

D.  Executarea cu membrele superioare şi inferioare a celor mai variate mişcări.

E.  Hiperextensia în articulaţiile membrelor.

26.  Hemibalismul se datorează:

A.  Leziunilor corpului Lewys.

B.  Ischemiei nucleului roşu.

C.  Inflamaţiei cerebrale cu implicarea substanţei negre.

D.  Contuziei de trunchi cerebral cu lezarea punţii Varolio.

E.  Tulburării integrităţii talamusului optic.

27. Alegeţi descrierea corectă a miocloniilor:

A.  Contracţii  musculare bruşte,  involuntare, ce se localizează în  unul şi acelaşi 

grup de muşchi.

B.  Mişcări involuntare lente,  continue, vermiculare, ondulante, ce  predomină în 

segmentele distale ale membrelor.

C.  Mişcări  bruşte,  involuntare,  dezordonate,  bizare,  necorespunzătoare  unui 

scop.


D.  Rotaţie cu caracter tonic sau clonic a gâtului.

E.  Boală familială, în care apariţia hiperkinezelor este precedată de crize epilep­

tice.  Boala evoluează spre o rigiditate generalizată şi o demenţă progresivă.

28. Cerebelul este situat în:

A.  ‘Fosa craniană posterioară.

B.  Fosa craniană medie.

C.  Fosa craniană anterioară.

D.  Gaura mare occipitală.

E.  Fosa Meckele.


29.  Macroscopic, cerebelul are aspect de:

A.  Vierme.

B.  Braţ anterior şi braţ posterior unite prin genunchi.

C.  Fluture.

D.  Cort.

E.  Embol.

30.  Substanţa albă a cerebelului ocupă porţiunea centrală a lui şi reprezintă o dispu­

nere în folii ce se aseamănă pe secţiune cu:

A.  Pes anserinus major.

B.  Pes anserinus minor.

C.  Arbor vitae cerebris.

D.  Corona radiata.

E.  Cohlea.

31.  Din  punct de vedere fiziologic,  cea mai importantă celulă în cerebel este:

A.  Celula în coşuleţ.

B.  Celula mare granulară.

C.  Celula mică granulară.

D.  Celula  Purkinje.

E*  Celula mare în coşuleţ.

32.  Fibrele  eferente  din  nucleii  dinţat,  emboliform,  globosus şi  fastigii ai  cerebelului 

pornesc pe calea  pedunculului cerebelos superior spre:

A.  Tuberculul optic.

B.  Lobul frontal al scoarţei cerebrale.

C.  Mezencefal.

D.  Puntea Varolio.

E.  Bulbul  rahidian.

33.  Legătura cerebelului cu măduva spinării se realizează prin:

A.  Reîncrucişarea fasciculului rubro-spinal (încrucişarea  Forell).

B.  Circuitul rubro-talamo-cortical.

C.  Fibrele cerebelo-vestibulare.

D.  Tractul spino-cerebelos dorsal.

E.  Tractul occipito-temporo-ponto-cerebelos.

34.  Fibrele cerebelo-vestibulare se termină în:

A.  Bandeleta longitudinală posterioară.

B.  Nucleii nervilor oculomotorii.

C.  Substanţa reticulată din bulb.

D.  Nucleii vestibulari.

E.  Celulele motorii din coarnele anterioare ale măduvei spinării.

35.  Schema alăturată reprezintă:

A.  Nucleii cerebelului.

B.  Citoarhitectonica cortexului cerebelului.

C.  Conexiunile cortico-cerebeloase.

D.  Cele  mai  importante  conexiuni  cerebe 

loase.


E.  Somatotopia cerebelului.

36.  Cercetările experimentale au arătat că extirparea porţiunii anterioare a vermisului 

cerebelului provoacă:

A.  Căderea corpului înainte.

B.  Căderea corpului înapoi.

C.  Mişcarea înapoi a capului.

D.  Extinderea anterioară a membrelor.

E.  Flexiunea membrelor.

37.  Musculatura sinergistă este reprezentată de muşchii:

A.  Care execută mişcarea.

B.  Care opresc la timp actul motor.

C.  Care participă secundar la mişcările voluntare.

D.  Netezi ai tractului gastrointestinal.

E.  Care sincronizează actul  motor voluntar.

38.  Indicaţi rolul fiziologic al cerebelului:

A.  Susţine funcţia corticală.

B.  Generează mişcările de sinergie.

C.  Modifică tonusul muscular în statică şi mers.

D.  Coordonează diferite grupe musculare în vederea  realizării unui act motor.

E.  Efectuează actul de memorizare.

39.  Rolul de a  menţine muşchii într-o anumită stare de tonus,  necesară  pentru  exe­

cutarea unei mişcări, îi aparţine:

A.  Substanţei reticulate.

B.  Celulelor у, aflate în coarnele  anterioare ale  măduvei spinării.

C.  Celulelor mici din coarnele medulare anterioare.

D.  Nucleului roşu.

E.  Nucleului lenticular.

40.  Lezarea emisferei cerebeloase provoacă:

A.  Căderea spre partea bolnavă.

B.  Căderea spre partea opusă leziunii. 

*

C.  Căderea înainte.



D.  Căderea înapoi.

E.  Oscilaţia trunchiului corpului (titubaţia).

41. Alegeţi descrierea corectă a probei  Holmes-Stewart:

A.  Bolnavul stă în picioare cu călcâiele şi vârfurile degetelor strâns lipite.

B.  Rugăm bolnavul să flexeze antebraţul pe braţ, opunem  rezistenţă la această 

flexie şi brusc dăm drumul.

C.  La bolnavul aşezat pe un plan înalt cu gambele atârnate în jos se examinea­

ză reflexul rotulian.

D.  Pacientului  culcat pe spate  i  se propune să se ridice în  picioare fără ajutorul 

mâinilor.

E.  Pacientul stă în picioare şi se apleacă maximal pe spate.

42.  Mersul „de raţă” se observă în:

A.  Paralizia  nervului  sciatic  popliteu  extern,  determinată  deseori  de  hernie  dis- 

cală L4 


c u

 

compresiunea rădăcinii Ls.



B.  Miopatia cu atrofii musculare.

C.  Polinevrita virală Guillain-Barră.

D.  Herniile de disc lombare.

E.  Sindromul paleocerebelos.

43.  Indicaţi maladia în  patogenia căreia are loc blocajul  la nivelul membranei 

naptice a joncţiunii neuromusculare:

A.  Polineuropatia diabetică.

B.  Miastenia.

C.  Distrofia musculară progresivă.

D.  Encefalita.

E.  Scleroza în plăci.

44.  Mersul „în stea" face parte din manifestările observate în mersul:

A.  Miastenic.

B.  Miopatic.

C.  Tabetic.

D.  Vestibular.

E.  Cerebelos.

45.  Mersul spastic „în foarfece", de cele mai multe ori, se observă în:

A.  Tumorile cerebeloase.

B.  Atrofia olivo-ponto-cerebeloasă.

C.  Boala Friedreich.

D.  Labirintită.

E.  Paralizia cerebrală infantilă (boala Little).

46.  Care fenomen clinic poartă denumirea fenomen „de magnet’?

A.  Mersul spastic unilateral.

B.  Mersul spastic bilateral.

C.  Ataxia frontală.

D.  Mersul tabetic.

E.  Mersul cerebelos spastic.

47.  Câte tipuri de dereglare a mersului sunt descrise de B. lanachevici în manualul „Ne 

urologie şi neurochirugie” (Chişinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2003)?

A.  5.

B.  10.


C.  15.

D.  20.


E.  25.

II.  COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Dereglările motilităţii prezintă simptome în următoarele boli:

A.  Inflamatorii.

B.  Viscerale.

C.  Traumatice.

D.  Tumorale.

E.  Ereditare.



2.  Patologia motilităţii se poate manifesta deseori prin:

A.  Pareze sau plegii.

B.  Hiperkinezii.

C.  Convulsii.

D.  Dereglări de coordonare a mişcărilor.

E.  Hemihipoalgezie.

3.  Este important ca fiecare medic să depisteze la timp simptomele patologiei moti­

lităţii, pentru ca să:

A.  Stabilească diagnosticul bolii.

B.  Aplice un tratament adecvat.

C.  Evite complicaţiile ulterioare.

D.  Promoveze un mod sănătos de viaţă.

E.  Prevină apariţia multor boli, în prezent incurabile.

4.  Indicaţi sistemele datorită cărora se realizează motilitatea la om:

A.  Sistemul piramidal.

B.  Sistemul de percepţie şi de transmitere a durerii.

C.  Genomul uman.

D.  Sistemul extrapiramidal.

E.  Motoneuronii periferici situaţi în coarnele anterioare ale măduvei spinării.

5.  Analizatorul motor cortical include:

A.  Nucleul central.

B.  Celulele ce îndeplinesc aceeaşi funcţie, situate în alte câmpuri ale cortexului.

C.  Talamusul.

D.  Puntea Varolio.

E.  Piramidele.

6.  Somatotopia motorie are următoarele particularităţi:

A.  Este aproape identică cu somatotopia senzitivă.

B.  Regiunea membrului inferior ocupă partea superioară a cortexului.

C.  Coborând mai jos,  pe circumvoluţiunea precentrală sunt reprezentate părţile 

ce corespund inervaţiei motorii a membrului superior, capului, trunchiului.

D.  Dendritele  pornesc  spre  periferie  pentru  a  realiza  conexiunea  cu  receptorii 

spirali ai tendoanelor.

E.  Axonii formează tractul talamo-cortical.

în coamele anterioare ale măduvei spinării sunt situate mai multe tipuri de celule:

A.  A-delta.

C-beta.


Celule somatomotorii.

Celule alfa.

Celule intercalate (Renshaw).

structura arcului reflex intervine:

Neuronul inhibitor.

0 cale aferentă senzitivă.

Neuronul facilitator.

0  cale eferentă motorie.

E.  Un neuron motor situat în coarnele anterioare medulare.


9.  Indicaţi noţiunile care se referă  la examenul clinic al  motilităţii:

A.  Mirosul.

B.  Motilitatea activă.

C.  Forţa.

D.  Proba Barre.

E.  Examenul reflexelor.

10.  Reflexele osteotendinoase pot fi:

A.  Normale.

B.  Optimale.

C.  Diminuate.

D.  Exagerate.

E.  Obnubilate.

11.  Indicaţi  manifestările clinice ale sindromului Claude Bernard-Horner:

A.  Monoplegie sau  hemiplegie spastică.

B.  Paralizie atrofică segmentară.

C.  Mioză.

D.  îngustarea fantei palpebrale.

E.  Endoftalm.

12.  Sistemul extrapiramidal include:



A.  Ariile corticale.

B.  Ventriculele cerebrale.

C.  Formaţiunile subcorticale.

D.  Plexurile regionäre.

E.  Formaţiunile din trunchiul cerebral.

13.  Indicaţi  nucleii extrapiramidali ai talamusului:

A.  Nucleul caudat.

B.  Nucleul lenticular.

C.  Nucleul ventral anterior.

D.  Nucleul  intermediar.

E.  Nucleul centro-median  Lewys.

14.  Indicaţi neuromediatorii care se conţin în nucleul caudat:

A.  Serotonina (5-TH).

B.  Noradrenalina (NA).

C.  Acetilcolina (Ach).

D.  Insulina (la).

E.  Acidul Y-aminobutiric (GABA).

15.  Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la nucleul  roşu:

A.  Este situat la frontiera diencefalo-mezencefalică.

B.  Are formă ovală.

C.  Este de culoare roşiatică.

D.  Zona dorsală are o coloraţie neagră.

E.  Este alcătuit din 2 porţiuni de neuroni:  paleorubrum şi neorubrum.

16.  Indicaţi nucleii vestibulari:

A.  Charcot.


B.  Deiters.

C.  Marburg.

D.  Roller.

E.  Bechterew.

17. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la dopamină:

A.  Se află în concentraţii foarte  mici în nucleii bazali şi în locul niger.

B.  Este un important mediator al sistemului  nigro-striat, fiind sintetizată de neu­

ronii substanţei negre şi deplasată în lungimea axonilor,  pentru a se acumula 

apoi în veziculele presinaptice din caudat şi putamen.

C.  Fiind eliberată în  caudat,  este  repede  inactivată  enzimatic de  catecolometil- 

transferază şi recaptată de neuronii dopaminergici.

D.  Scăderea concentraţiei conduce la un sindrom de hiperkinezie.

E.  Enzimele care participă la sinteza ei sunt tirozin-hidroxilaza şi dopa-decarbo- 

xilaza.


18.  Hipotonia musculară se constată în:

A.  Leziunile periferice ale sistemului nervos.

B.  Leziunile măduvei spinării.

C.  Afectarea cerebelului.

D.  Afectarea sistemului extrapiramidal  (sindromul hipotonic-hiperkinetic).

E.  Boala  Parkinson.

19.  Hipertonia musculară se caracterizează prin:

A.  Fenomenul „lamă de briceag”.

B.  La membrele superioare sunt contractaţi flexorii, iar la membrele inferioare -  

extensorii.

C.  Contractura predomină distal, fiind mai exprimată la nivelul mâinii şi piciorului.

D.  Se accentuează în timpul unor mişcări active şi mersului,  sub influenta frigu­

lui, emoţiilor.

E.  Creşte în timpul somnului fiziologic.

20.  Hipertonia musculară extrapiramidală are următoarele particularităţi:

A.  Este ceroasă, globală, generalizată în toate grupele musculare.

B.  Predomină proximal.

C.  Semnul „lamă de briceag".

D.  Exagerează reflexele de postură.

E.  Se accentuează sub influenţa frigului, emoţiilor, dar diminuează stJb acţiunea 

unor derivaţi de atropină sau a  medicamentelor antiparkinsoniene şi dispare 

în timpul somnului.

21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la rigiditatea  prin decerebrare:

A.  Se datorează unor leziuni mezencefalice.

B.  Se manifestă clinic prin hipertonie musculară.

C.  Are loc flexia braţelor şi antebraţelor.

D.  -Membrele inferioare se află în flexie, abducţie şi rotaţie externă.

E.  Au loc mişcări involuntare generalizate.

22.  Sindromul hipotonic-hiperkinetic se caracterizează prin:

A.  Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreic.

B.  Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip atetozic.


C.  Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreo-atetozic.

D.  Prezenţa  dominantă  a  unor  mişcări  involuntare  de  tip  hemibalic sau  a  unor 

ticuri şi  mioclonii.

E.  Hipertonus muscular.

23.  Coreea se caracterizează prin:

A.  Apariţia mişcărilor involuntare, ce pot cuprinde toţi muşchii netezi ai organis­

mului.

B.  Mişcări  bruşte,  involuntare,  dezordonate,  neprevăzute,  bizare,  necorespun­



zătoare unui scop.

C.  Mişcări ample, aritmice, variabile de la un moment la altul, fără vreo ordine în 

succesiunea lor.

D.  Muşchii  feţei  execută  nişte  grimase  bizare,  groteşti  (fruntea  se  încreţeşte, 

ochii se închid,  buzele se contractă).

E.  Afonie complexă.

24.  Mişcările coreice se întâlnesc în:

A.  Encefalita reumatică.

B.  Coreea gravidelor.

C.  Coreea Huntington.

[>.  Degenerescenţă hepatolenticulară.

E.  Hepatita cronică.

25. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la atetoză:

A.  Predomină în segmentele distale ale membrelor superioare şi inferioare.

B.  Mişcările sunt rapide.

C.  Mişcările sunt continue.

D.  Mişcările sunt vermiculare.

E.  Degetele efectuează  mişcări  alternative de flexiune şi extensie,  de abducţie 

şi adducţie.

26.  Sindromul  Parkinson se caracterizează prin:

A.  Rigiditate musculară ce poartă caracterul hipertoniei extrapiramidale.

B.  Tremurătură cu caracter static.

C.  încetinirea mişcărilor voluntare.

D.  Mişcări involuntare, bruşte stereotipice,  localizate întotdeauna în unul şi ace­

laşi grup de muşchi.

E.  Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreic, atetozic, coreo- 

atetozic, hemibalic sau a unor ticuri şi mioclonii.

27.  Marcaţi expresiile care se referă la tremurătura caracteristică parkinsonismului:

A.  „Afuma pipa”.

B.  „A face pilule".

C.  J

k

 număra banii”.



D.  „Roată zimţată”.

E.  „A bate tactul”.

28.  Citoarhitectonica cortexului cerebelului este alcătuită din următoarele straturi:

A.  Stratul molecular.

B.  Stratul celulelor Purkinje.

C.  Stratul granular.



D.  Centrul medular.

E.  Stratul celulelor gigantice.

29.  Prin cele 3 perechi de pedunculi, cerebelul asigură legătura cu structurile:

A.  Sensibilităţii comune.

B.  Trunchiului cerebral.

C.  Sistemului extrapiramidal.

D.  Cortexului cerebral.

E.  Măduvei spinării.

30.  Lezarea părţilor laterale ale cerebelului conduce la apariţia:

A.  Afaziei.

B.  Dismetriei.

C.  Asinergiei.

D.  Adiadocokineziei.

E.  Agnoziei vizuale.

31.  Rolul fiziologic al cerebelului se reduce la:

A.  Inhibiţia mişcărilor involuntare.

B.  Coordonarea mişcărilor necesare pentru staţiune şi mers.

C.  Executarea fină superioară a mişcărilor iniţiate de cortexul cerebral.

D.  Mişcarea asociată a capului şi globilor oculari.

E.  Deglutiţie pentru lichide şi solide.

32.  Despre  starea  tonusului  diferitor  grupe  de  muşchi,  cerebelul  primeşte  informa­

ţia:


A.  Prin fibrele arciforme.

B.  De la nucleii Goli şi Burdach.

C.  De la nucleul vestibulär Bechterew.

D.  Prin tractul spinocerebelos anterior (Flechsig).

E.  Prin tractul cortico-pontin.

33.  Sindromul cerebelos se prezintă sub formă de: 

*

A.  Tulburări de staţiune şi mers.



B.  Pierdere a echilibrului.

C.  Lipsă de coordonare a mişcărilor de tonus în direcţia unei hipotonii.

D.  Hiperkineze.

E.  Hipertonus muscular „lamă de briceag”.

34.  Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la mersul cerebelos:

A.  Mers ebrios,  nesigur, în zigzag.

B.  Membrele inferioare sunt depărtate unul de altul.

C.  Oscilaţii ale trunchiului.

D.  Balansări ale membrelor superioare.

E.  Paşi foarte mici, mărunţi.

35.  Selectaţi manifestările clinice care pot fi prezente în cazul tulburării funcţiei cere­

beloase:


A.  Adiadohokinezia.

B.  Hipermetria.

C.  Hemeralopia.


D.  Nistagmusul.

E.  Hipotonia musculară.

36. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la mersul tabetic:

A.  Este un mers talonat,  hipermetric.

B.  Bolnavul „calcă în străchini”.

C.  Semnul Romberg este negativ.

D.  Este prezent nistagmusul.

E.  Bolnavul „merge cu ochii”.

37.  Indicaţi maladiile în care poate fi observat mersul hiperkinetic:

A.  Boala  Parkinson.

B.  Coreea Sydenham.

C.  Coreea  Huntington.

D.  Boala Wilson.

E.  Boala  Friedreich.

III.  ASOCIERE SIMPLĂ



Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   23




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə