Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu

Yüklə 3,29 Mb.

Pdf görüntüsü

səhifə	1/23
tarix	07.04.2017
ölçüsü	3,29 Mb.
	#13633

1 2 3 4 5 6 7 8 9 ... 23

PDF4.tmp

CZU 616.8(079)

G26

Aprobat de Consiliul metodic central al USMF Nicolae Testemiţanu,

proces-verbal nr. 2 din 15 februarie 2007

A utor: Mihail Gavriliuc, dr. hab. med., conferenţiar universitar

R edactor: Sofia Fleştor

M achetare com puterizată: Veronica Isirati, Natalia Dorogan

Descrierea CIP a Cam erei Naţionale a Cărţii

G avriliuc, M.

Teste de autoevaluare şi autocontrol la neurologie şi neurochi

rurgie / M. Gavriliuc; Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae

Testemiţanu“ din Republica Moldova, Inst. de Neurologie şi Neurochi

rurgie. - Ch.: CEP “Medicina", 2008 - 432 p.

100 ex.

ISBN 978-9975-915-40-3

^ 616.8(079)____________________________

ISBN 978-9975-915-40-3

i n t r o d u c e r i

;

Lucrarea a fost elaborată în corespundere cu cerinţele actuale privind proce

sul de instruire şi perfecţionare a studenţilor, rezidenţilor şi medicilor practicieni

în domeniul neurologiei şi neurochirurgiei.

Studiul individual, cel din auditoriu şi de Ia patul bolnavului, sub conducerea

unui dascăl experimentat, necesită o verificare perm anentă a cunoştinţelor ob

ţinute. Pe de o parte, testarea permite fiecărui cititor să se documenteze despre

lacunele pe care le are la fiecare temă, pe de altă parte, îi oferă pedagogului posi

bilitatea de a aprecia obiectiv cunoştinţele celui instruit.

La alcătuirea testelor am insistat asupra următoarelor exigenţe unificate:

1) să fie adecvate; 2) să fie simple; 3) să fie concordante cu materialul din

manual.

Lucrarea cuprinde patru tipuri de teste:

— complement simplu (din cinci răspunsuri doar unul este corect);

- complement multiplu (din cinci răspunsuri sunt corecte două, trei sau patru);

— asociere simpla (afirmaţiile notate cu litere trebuie asociate cu afirmaţiile n o

tate cu cifre);

- relaţie cauză-efect, răspunsurile cărora se vor nota cu:

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie de tip cauză-efect

Între ele;

В — dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie de tip cau

ză—efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D — dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E — dacă ambele afirmaţii sunt false.

Ultimul capitol se numeşte „Cazuri clinice” şi conţine 120 de probleme de

sinteză, a căror construcţie ierarhică presupune stabilirea diagnosticului clinic, de

localizare a maladiei şi indicarea măsurilor principale de diagnostic şi tratament,

pe parcurs menţinându-se vigilenţa continuă în simptomatologia neurologică.

Răspunsurile corecte la teste şi întrebările din cazurile clinice se află în

capitolele şi paginile concrete ale manualului “N eurologie şi neurochirurgie”

(D. G herm an,

M oldovanu, Gr. Zapuhlâh; Chişinău, 2003). Autorii, în cali

tate de experţi, au contribuit esenţial la form ularea şi revizuirea întrebărilor,

fapt pentru care le aduc sincere mulţumiri şi le sunt recunoscător.

Sperăm că această lucrare va fi un instrum ent util în procesul de cunoaştere,

examinare, orientare şi actualizare a cunoştinţelor în patologia sistemului nervos.

In acelaşi timp, nu ne facem iluzia că ea nu are neajunsuri. D e aceea, vom ţine

cont de toate observaţiile şi sugestiile cititorului.

Autorul

1. PRINCIPII F U N C ŢIO N A L E DE O RGANIZARE

A S IS TE M U LU I NERVOS

I. COMPLEMENT SIMPLU

1. Sunt numite aferenţe semnalele care:

A. Pornesc de la SNC spre periferie.

B. Ajung la SNC.

C. Efectuează mişcarea.

D. Realizează secreţia glandulară.

E. Nici un răspuns nu este corect.

2. Toate celulele corpului uman sunt capabile de reproducere, cu excepţia:

A. Eritrocitelor.

B. Limfocitelor.

C. Celulelor nervoase.

D. Hepatocitelor.

E. Trombocitelor.

3. Teaca de mielină a axonului contribuie la:

A. Creşterea vitezei de conducere a impulsurilor de-a lungul axonului.

B. Menţinerea integrităţii axonului.

C. Menţinerea transportului axonal anterograd.

D. Eliberarea neurotransmiţătorilor.

E. Menţinerea transportului axonal retrograd.

4. Fibrele nervoase care au toate învelişurile, adică teaca de mielină, teaca Schwann,

se găsesc în:

A. Substanţa cenuşie.

B. Sistemul nervos vegetativ simpatic.

C. Substanţa albă din sistemul nervos central.

D. Nervul optic.

E. Structura nervilor periferici.

5. Mielină este:

A. O masă semifluidă, în continuă scurgere de la celulă spre periferie.

B. Un fascicul de neurofibrile.

C. Un complex axonal proteic ce conţine tubulină.

D. Un fosfoaminolipoid.

E. O membrană cu o compoziţie trilamelară: două straturi monomoleculare de

proteină şi un strat bimolecular cu lipide, situat între ele.

6. Neuroblastul este:

A. Celula care realizează legăturile dintre neuroni.

B. Unitatea genetică din care derivă neuronul.

C. O unitate funcţională cu capacitatea de propagare a influxului nervos.

D. O unitate trofică, care, în caz de lezare axonală, induce o serie de modificări

biologice în corpul neuronului şi în prelungirea lui'axonală.

E. O unitate patologică, independentă de celelalte celule nervoase.

7. Indicaţi definiţia corectă a sinapsei:

A. Joncţiunea dintre terminaţiile axonale şi alţi neuroni, celule musculare, celule

glandulare.

B. Locul unde teaca Schwann vine în contact direct cu neuritul.

C. Un fascicul de fibre nervoase, separate între ele prin ţesut conjunctiv interstiţial.

D. O teacă conjunctivă care înconjoară nervul periferic.

E. Nici un răspuns nu este corect.

8. Elementul-cheie al structurii moleculare, care participă la decodarea mesajului

sinaptic, este constituit din:

A. Endonerv.

B. Epinerv.

C. Axolemă.

D. Receptori.

E. Unitate neurală.

9. O caracteristică fiziologică importantă a sinapsei este polarizarea, ceea ce în

seamnă că:

A. Are capacitatea funcţională de propagare a impulsului electric.

B. Fenomenele bioelectrice se produc numai în sinapsa respectivă şi nu se

transmit altor sinapse.

C. Primind impulsul electric, membrana postsinaptică îşi schimbă potenţialul

electric.

D. Participă la traducerea spre faţa internă a membranei celulare a informaţiilor

primite,

E. Impulsul este direcţionat întotdeauna de la axon spre următorul neuron din

circuit sau spre muşchii şi glandele deservite de axon.

10. Cele mai numeroase celule la nivelul sistemului nervos central sunt:

A. Oligodendrocitele.

B. Astrocitele.

C. Neuronii.

D. Celulele Schwann.

E Celulele alfa.

11. Cel mai important factor neurotrof este:

A. Factorul postsinaptic excitator.

B. Factorul postsinaptic inhibitor.

C. Factorul de creştere nervoasă.

D. Factorul de regenerare axonală.

E. Factorul de transport axonal.

12. Alegeţi descrierea corectă a celulelor capsulare:

A. Sunt elemente gliale ce înconjoară corpii neuronali la nivelul ganglionilor sen

zoriali şi autonomi.

B. Reprezintă corespondentul oligodendrocitelor la nivelul sistemului nervos pe

riferic (SNP).

C. Sunt celule gliale mici, cu un număr mic de procese.

D. Reprezintă unitatea funcţională de bază a sistemului nervos.

E. Sunt fagocite, ce iau naştere din macrofage şi înglobează resturile rezultate

din lezarea, infecţiile sau bolile SNC.

II. COMPLEMENT MULTIPLU

1. Indicaţi structurile care formează sistemul nervos central:

A. Creierul.

B. Măduva spinării.

C. Nervii cranieni.

D. Nervii spinali.

E. Nervii autonomi şi ganglionii acestora.

2. Repartizarea spaţială a neuronilor sistemului nervos formează următoarele tipuri

de circuite:

A. Funcţional.

B. Muscular,

C. Reflex.

D. De releu.

E. Conductiv.

3. Funcţia de recepţie senzitivo-senzorială a sistemului nervos este compusă din

următoarele structuri:

A. Un receptor specific dispus periferic.

B. Un neuron senzitiv aşezat în afara sistemului nervos central.

C. Analizator cortical.

D. Postură (tonus).

E. Mişcare.

4. Indicaţi proprietăţile şi funcţiile neuronului:

A. Reprezintă unitatea funcţională secundară a sistemului nervos.

B. Exercită recepţia, prelucrarea primară şi transmiterea informaţiei în sistemul

nervos.

C. îndeplineşte funcţia de conexiune între periferie (receptori sau sinapse) şi

creier.

D. îndeplineşte funcţia de conexiune între creier şi muşchi.

E. îndeplineşte funcţia de conexiune între creier şi glandele secretoare.

5. Din punct de vedere morfologic, neuronii se clasifică în:

A. Dendritici.

B. Axonali.

C. Unipolari.

D. Bipolari.

E. Multipolari.

6. Ramon Y Cajal arată că structura microscopică care alcătuieşte sistemul nervos

are următoarele proprietăţi fundamentale (teoria neuronală):

A. Fiecare celulă este o unitate independentă, din punct de vedere morfologic;

legăturile dintre neuroni se realizează prin contact - sinapsă.

B. Fiecare neuron este o unitate genetică derivată dintr-o singură celulă - neu-

roblastul.

C. Neuronul este o unitate funcţională cu capacitatea de propagare a influxului

nervos.

D. Neuronul nu poate fi o unitate trofică.

E. Neuronul este o unitate patologică.

7. Legătura dintre complexul receptor şi molecula activă este:

A. Saturabilă.

B. Stereospecifică.

C. Ireversibilă.

D. Reversibilă.

E. Ionică.

8. Neuromediatorii pot cuprinde:

A. Electrodul celular propriu-zis (de obicei, o enzimă).

B. Kinazele membranare, cu fosforilarea proteinelor.

C. Canalele tonice.

D. Filamentul axial.

E. Microtubulii.

9. Glia exercită următoarele funcţii:

A. De izolare a fibrei nervoase faţă de stimulii conduşi de fibrele vecine.

B. De susţinere.

C. Metabolică.

D. Trofică.

E. De multiplicare neuronală.

10. Există următoarele tipuri de celule de susţinere:

A. Ranvier.

B. Remack.

C. Ependimale.

D. Microgliale.

E. Macrogliate.

11. Macroglia este compusă din:

A. Astrocite.

B. Oligodendrocite.

C. Celule Schwann.

D. Celule Purkinje.

E. Celule capsulare.

12. Astrocitele au un rol important în:

A. Formarea şi menţinerea mielinei la nivelul sistemului nervos central.

B. Regenerarea axonilor distruşi prin ischemie, traumatism, iradiere.

C. Producerea factorilor neurotrofi necesari supravieţuirii neuronale.

D. Menţinerea echilibrului electrolitic în sistemul nervos central.

E. Menţinerea echilibrului neurotransmiţătorilor din fanta sinaptică.

•

Asociaţi cifrele cu literele:

a. Axonul.

b. Dendrita.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

IV.

Răspunsurile se vor nota cu:

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E - dacă ambele afirmaţii sunt false.

Atunci când depolarizarea neuronului atinge un anumit nivel critic, are loc o „pe

netrare" electrică a membranei şi începe un proces electrochimic de răspândire

a excitaţiei în fibra nervoasă - potenţial de acţiune.

1. Este singurul proces al neuronului unipolar.

2. Este scurtă.

3. Transportă impulsul către corpul celular.

4. Poate regenera.

5. Variază în lungime - de la microni până la metri.

6. Poate fi mielinizat sau nemielinizat.

RELAŢIE CAUZĂ-EFECT

RĂSPUNSURI

II.

III.

1. В, p. 6.

1.A, B, p. 6.

a. 1,4, 5, 6.

2. С, p. 6.

2. C, D, p. 6.

b. 2, 3, p. 7.

3. A, p. 7.

3. А, В, C, p. 6.

4. E, p. 8.

4. В, C, D, E, p. 6.

5. D, p. 8.

5. C, D, E, p. 7.

6. B, p. 9.

6. А, В, С, E, p. 9.

7. A, p. 9.

7. A, B, D, p. 9.

8. D, p. 9.

8. А, В, C, p. 9.

9. E, p. 9.

9. В, C, D, p. 10.

10. B, p. 10.

10. C, D, E, p. 10.

11. C, p. 11.

11. А, В, С, E, p. 10.

12. A, p. 11.

12. C, D, E, p. 11.

2. S E N S IB IL ITA TE A

I. COMPLEMENT SIMPLU

1. Corpii neuronilor primari ai sensibilităţii sunt situaţi:

A. La baza cornului posterior al măduvei spinării.

B. în ganglionii spinali.

C. în nervul spinal.

D. în plexul regionar.

E. în trunchiul nervului periferic.

2. Dermatomul reprezintă:

A. Un reflex segmentär al măduvei spinării.

B. Zona inervaţiei cutanate a unui ganglion intervertebral.

C. Zona inervaţiei unui sector de muşchi corespunzătoare unui ganglion inter-

vertebral.

D. Senzaţiile care provin de la excitarea receptorilor externi.

E. O coloană de celule nervoase de-a lungul măduvei spinării.

3. Indicaţi destinaţia finală a tractului spino-talamic:

A. Nucleii ventro-laterali ai talamusului.

B. Puntea Va rol io.

C. Lemniscul medial.

D. Braţul posterior al capsulei interne.

E. Corona radiata.

4. Tractul talamo-cortical ajunge la:

A. Circumvoluţiunea precentrală a lobului cerebral frontal.

B. Complexul limbico-reticular.

C. Circumvoluţiunea postcentrală a lobului parietal.

D. Faţa orbito-bazală a lobului frontal.

E. Lobul lingual al lobului cerebral occipital.

5. Paresteziile sunt:

A. O senzaţie ce se defineşte prin ea însăşi şi apare spontan, atunci când există

un factor iritant pe zonele de recepţie sau pe teritoriul căii sensibile la durere.

B. O senzaţie descrisă de pacienţi ca arsură, înţepătură, junghi, senzaţie de

presiune, torsiune etc.

C. Senzaţii subiective anormale, pe care bolnavul le descrie drept furnicături, amor

ţeli, înţepături, senzaţii de cârcel, de constricţie, de căldură sau răceală etc.

D. Dureri penibile spontane, sâcâitoare, apariţia lor fiind provocată de iniţierea

mişcărilor propriu-zise ori de palpările executate de medic în timpul exame

nului clinic.

E. O senzaţie subiectivă cu caractere foarte diferite ca durată, intensitate, topo

grafie, iradiere, timp de apariţie etc.

6. Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la hiperestezie:

A. Bolnavul simte iritarea mult mai intens decât este într-adevăr.

B. Lipsa sensibilităţii.

C. Au loc denaturarea percepţiei, modificarea pragului de recepţie.

D. Perceperea senzaţiilor de căldură de către bolnav are loc printr-o senzaţie de

rece, şi invers.

E. Au loc micşorarea pragului de recepţie, diminuarea sensibilităţii.

7. Selectaţi descrierea corectă a poliesteziei:

A. O singură excitaţie algică înglobează mai multe senzaţii-excitaţii.

B. Senzaţii anormale percepute de bolnav sub formă de amorţeli, înţepături,

furnicături etc.

C. Durere cu caracter special, spontan, însoţită de hiperpatie; ea creşte la orice

excitaţie în jumătatea corpului opusă leziunii.

D. Dureri în mână sau în piciorul amputat, ce apar în legătură cu excitaţia tala-

musului optic.

E. Dureri difuze vegetative cu cauze necunoscute.

8. Cel mai des, cauzalgia apare în:

A. Polinevrită.

B. Consecinţa unui proces patologic cunoscut.

C. Leziunea nervului periferic, cauzată de factori necunoscuţi.

D. Leziunile traumatice ale nervilor periferici.

E. Leziunile scoarţei parietale.

9. Indicaţi procesul patologic care provoacă cel mai des sindromul senzitiv de hemi-

secţiune medulară (sindromul Brown-Sequard):

A. Scleroza în plăci.

B. Mielitele.

C. Traumatismele vertebro-medulare.

D. Tumorile intramedulare.

E. Tumorile extramedulare.

10. Care fiaură reDrezintă

tiD u l

altern de derealare a sensibilităţii?

II. COMPLEMENT MULTIPLU

1. Indicaţi tipurile de sensibilitate superficială (exteroreceptivă):

A. Doloră.

B. Termică.

C. Tactilă.

D. Vibratorie.

E. De poziţie şi mişcare a membrelor.

2. Se referă la sensibilitatea profundă simţul:

A. Mioartrokinetic.

B. Presional.

C. Vibrator.

D. Kinestetic.

E. De localizare.

3. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la calea sensibilităţii superficiale:

A. Trei neuroni transmit impulsurile tactile, termice şi algice către capsula inter

nă, unde sunt percepute senzaţiile.

B. Neuronii primari sunt situaţi în ganglionii spinali.

C. Axonii primilor neuroni pătrund în măduva spinării prin rădăcinile posterioare.

D. Celulele neuronilor de gradul doi se află la baza cornului posterior al măduvei

spinării.

E. Axonul neuronului doi trece prin comisura anterioară, pe partea opusă, în

cordonul lateral.

4. Indicaţi proprietăţile căii sensibilităţii profunde:

A. Primul neuron este reprezentat de celulele pseudounipolare ale ganglionilor

intervertebrali.

B. Dendritele pornesc la periferie spre receptorii spiralaţi ai tendoanelor.

C. Axonii neuronilor de gradul întâi, prin radiculele posterioare, intră în cordoa

nele posterioare ale măduvei spinării de aceeaşi parte a ei şt se ridică în sus,

în componenţa fasciculelor Goli şi Burdach, până la bulbul rahidian.

D. Neuronii de gradul doi sunt localizaţi în coarnele medulare posterioare.

E. Axonii neuronilor de gradul doi trec pe partea opusă, se ridică mai sus, la

nivelul punţii, şi se asociază cu fibrele sensibilităţii superficiale, ajungând ul

terior la talamus şi la cortexul parietal.

5. Localizarea tulburărilor de sensibilitate depinde de:

A. Distribuirea topografică a teritoriilor nervilor periferici.

B. Distribuirea topografică a dermatoamelor.

C. Particularităţile încrucişării căilor sensibilităţii.

D. Vascularizaţia lobului parietal al scoarţei cerebrale.

E. Repartiţia diverselor forme de sensibilitate la nivel medular şi cortical.

6. Din punct de vedere topografic, deosebim câteva tipuri de dereglare a sensibilităţii:

A. Periferic.

B. Segmentär.

C. Conductor.

D. Isteric.

E. Astenic.

Indicaţi subtipurile dereglării segmentare a sensibilităţii:

A. Polinevritic.

B. Ganglionar.

C. Radicular.

D. Siringomielie.

E. Comisural.

8. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la dereglarea isterică a sensibilităţii:

A. Ocupă un loc aparte printre celelalte tipuri de dereglare a sensibilităţii.

B. Se întâlneşte la bolnavii afectaţi de isterie.

C. Se caracterizează, mai des, prin dereglări de sensibilitate (hemianestezie

strict pe linia medie; polinevritic - pe linia strictă de demarcare).

D. Teritoriul anestezic are o limită netă.

E. Cointeresează rădăcinile unui plex.

9. Selectaţi tulburările vegetativ-trofice asociative care apar în durerea cauzalgică:

A. Transpiraţii.

B. Unghii curbate (bombate).

C. Degete îngroşate.

D. Piele lucioasă, roşie.

E. Piele subţiată.

10. Dereglările sensibilităţii de tip conductiv însoţesc, de obicei:

A. Boala Friedreich.

B. Monopareza membrului superior.

C. Monopareza membrului inferior.

D. O paraplegie.

E. O tetraplegie.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

1. Asociaţi literele cu cifrele:

a. Sensibilitatea superficială-

1. Mioartrokinetică.

exteroreceptivă.

2. De durere.

b. Sensibilitatea profundă.

3. Termică.

Sensibilitatea complexă.

4. Stereognozia.

5. Schema corporală.

6. Tactilă.

7. Simţul greutăţii.

8. Presiunea.

9. Vibraţia.

2. Repartizaţi subtipurile în funcţie de tipurile principale de dereglare a sensibilităţii:

Tipul:

Subtipul:

a. Periferic.

1. Brown-Sequard.

b. Segmentär.

2. Mononevritic.

с. Conductor.

3. Multinevritic.

4. Ganglionar.

5. Radicular.

6. Tabetic.

7. Altem.

8. Polinevritic.

9. Siringomielie.

lO.Comisural.

IV. RELAŢIE CAUZĂ-EFECT

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E - dacă ambele afirmaţii sunt false.

Topografia tulburărilor de sensibilitate este determinată de sediul leziunii şi are o

valoare de localizare a procesului patologic.

Răspunsurile se vor nota cu:

w rn ^,

RĂSPUNSURI

II.

III.

1. В, p. 12.

1. А, В, C, p. 12

2. В, p. 12.

2. А, В. C, D, p.12.

a. 2. 3, 6.

3. А, p. 12.

3. В, C, D, E, p.12.

b. 1,7, 8, 9, p. 16-17

4. С, p. 13.

4. А, В, С, E, p.14.

c. 4, 5.

5. С, p. 15.

5. А, В, С, E, p.15.

6. А, p. 15.

6. А, В, C, D, p.17.

7. А, p. 16.

7. В, C, D, E, p. 17.

a. 2, 3, 8,11.

8. D, p. 18.

8. А, В, C, D, p. 17-18.

b. 4, 5, 9, 10.

9. E, p. 20.

9. A, B, D, E, p.19.

c. 1,6, 7, 12. p. 17.

10. B, p. 20.

10. D, E, p. 20.

IV.

A, p. 17.

3. DUREREA

I. COMPLEMENT SIMPLU

1. Indicaţi fenomenul considerat cel mai precoce simptom natural al unei maladii:

A. Durerea.

B. Parestezia.

C. Hiperpatia.

D. Cefaleea.

E. Astenia.

2. Indicaţi fenomenul care este cel mai comun simptom în medicină:

A. Hipertermia.

B. Durerea.

C. Frisoanele.

D. Vertijul.

E. Slăbiciunea generală.

3. Indicaţi fenomenul clinic care serveşte drept semnal de alarmă, informându-l pe

subiect de existenţa sau pericolul unei eventuale leziuni tisulare deteriorante:

A. Durerea.

B. Senzaţia.

C. Excitaţia.

D. Simţul!

E. Sensibilitatea.

4. Primul neuron de transmitere a durerii se află în:

A. Terminaţiile senzitive ale nervilor periferici.

B. Discul intervertebral.

C. Ganglionul spinal.

D. Coarnele medulare posterioare.

E. Coarnele medulare anterioare.

5. Cercetările citoarhitectonice ale lui Rexed (1954) au constatat că neuronii din

Cercetările citoarhitectonice ale lui Rexed (1954) au

coarnele medulare posterioare sunt aranjaţi în:

A. Două straturi.

B. Trei straturi.

C. Patru straturi.

D. Cinci straturi.

E. Şase straturi.

Indicaţi denumirea structurii notate cu semnul întrebării:

A. Zona terminală Lissauer.

. B. Tractul cortico-spinal lateral.

C. Tractul rubro-spinal dorsal.

D. Tractul spino-cerebral ventral.

E. Tractul spino-talamic.

7. Majoritatea fibrelor neuronului II, care asigură transmiterea durerii, se proiectea

ză în cadrul măduvei spinării:

A. Controlateral, spre nivelele superioare.

B. Spre coloanele Goli şi Burdach.

C. în coloana intermedio-laterală.

D. în tractul rubro-spinal.

E. în tractul cortico-spinal ventral.

8. Indicaţi procesul patologic care, eventual, poate condiţiona apariţia sindromului

talamic Dejerine-Roussy:

A. Ictusul ischemic în sistemul arterei cerebrale medii.

B. Contuzia de trunchi cerebral.

C. Tumora de fosă craniană posterioară.

D. Infarctul în regiunea talamică.

E. Procesul demielinizant cerebro-spinal.

9. Neuronul III nociceptiv se proiectează pe:

A. Talamusul optic.

B. Nucleul caudat.

C. Braţul posterior al capsulei interne.

D. Corona radiata.

E. Cortexul cerebral.

10. Indicaţi structura din cadrul sistemului limbic, considerată responsabilă de com

ponenta emoţională a durerii:

A. Complexul limbic reticulat.

B. Structurile rinencefalice.

C. Girus cinguli.

D. Septul pelucid.

E. Hipotalamusul.

11. Indicaţi structura cerebrală, responsabilă de apariţia componentei vegetative (au

tonome) a răspunsului la durere:

A. Girus cinguli.

B. Talamusul.

C. Cortexul insular.

D. Eminenţa cvadrigemenă.

E. Cortexul parietal.

12. Indicaţi sediul celulelor care controlează transmiterea durerii din coarnele dorsale

prin intermediul celulelor din bulbul rostro-ventral:

A. Cortexul frontal.

B. Hipotalamusul.

C. Substanţa cenuşie periapeductală a mezencefalului.

D. Puntea Varolio.

E. Piramidele.

6 7 7 1 5 5

13. Ipoteza „porţii de control" a durerii aparţine savanţilor:

A. Jenett şi Teasdali.

B. Charcot şi Marburg.

UnTv<, hsitatsa o i

a t

C. Şarapov şi Bogolepov.

DE M 6 0 I C I N A Şl P A R M A C I E

' N I C O L A E T 9 S T 6 M I Ţ E A N U ’

-moi. i отсел

D. Mollaret şi Gonlon.

E. Melzack şi Wall.

14. Care este cea mai productivă teorie în problema durerii?

A. Existenţa sistemului neuronal intern de analgezie (Reynold, 1969).

B. Teoria „porţii de control" a durerii (Melzack şi Wall, 1965).

C. Teoria neuronală (Ramon Y Cajal).

D. Teoria specificităţii durerii (von Fray).

E. Teoria paternului de sumare (Goldsheider).

15. Receptori ai opiaceelor şi liganzi ai acestora sunt:

A. Endorfinele.

B. Encefalinele.

C. Opiaceele.

D. Receptorii specifici opiacei.

E. Dinorfinele.

16. Indicaţi structura din cadrul sistemului nervos, în care beta-endorfinele, encefali

nele şi dinorfinele au fost găsite în concentraţie mărită:

A. Cortexul frontal.

B. Hipotalamusul.

C. Mezencefalul.

D. Bulbul.

E. Măduva spinării.

17. Cum se manifestă alodinia?

A. Creşterea sensibilităţii cutanate.

B. Creşterea sensibilităţii cutanate şi micşorarea pragului durerii la iritarea loca

lă a regiunii afectate.

C. Reacţie excesiv de dureroasă la stimuli nedureroşi în contact direct (tactili

sau termici) sau indirect (lumină, sunet).

D. Reacţii foarte dureroase, ce apar la stimulări repetate şi persistenţa durerii

chiar şi după încetarea stimulării.

E. Prezenţa durerii în zonele fără sensibilitate superficială.

18. Durerea centrală apare în leziunile:

A. Nervilor periferici.

B. Tisulare.

C. Receptorilor de durere.

D. Locurilor de intrare a fibrelor de durere în măduva spinării.

E. Spino-talamo-corticale.

II. COMPLEMENT MULTIPLU

1. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la fenomenul durerii:

A. Mobilizează toate sistemele funcţionale de supravieţuire ale organismului,

pentru a înlătura acţiunea factorilor nocivi.

B. Absenţa acestui fenomen poate conduce la leziuni grave neobservate iniţial

de pacient.

C. Dacă fenomenul e cronic, poate deveni o problemă gravă.

D. Durerea poate fi măsurată obiectiv.

E. în mod obligatoriu, se asociază cu o trăire emoţională neplăcută.

Nociceptorii se clasifică în:

A. Termici.

B. Chimici.

C. Mecanici.

D. Silenţioşi.

E. Polimodali.

Indicaţi nucleii talamusului care primesc informaţia nociceptivă:

A. Anterior.

B. Posterior.

C. Lateral.

D. Medial.

E. Ventral.

Sindromul talamic Dejerine-Roussy se manifestă prin:

A. Anosmie.

B. Cecitate optică.

C. Vertij vestibular central.

D. Dureri spontane cu caracter arzător.

E. Senzaţii neplăcute (dizestezii) în diverse regiuni ale corpului.

Cercetările prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET), efectuate la om, au

arătat includerea în răspunsul la stimulenţii nociceptivi a următoarelor regiuni

corticale:

A. Girus cinguli.

B. Cortexul insular.

C. Circumvoluţiunea precentrală.

D. Circumvoluţiunea postcentrală.

E. Cortexul occipital.

Cortexul insular este direct conectat cu:

A. Nucleii mediali ai talamusului.

B. Nucleii ventrali ai talamusului.

C. Nucleii mediali posteriori ai talamusului.

D. Cortexul insular.

E. Circumvoluţiunea postcentrală.

Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la asimbolia durerii:

A. Pacienţii percep stimulenţii nociceptivi ca stimulenţi tactili.

B. Pacienţii pot deosebi durerea acută de cea surdă.

C. Pacienţii pierd simţul de stereognozie.

D. Pacienţii nu au reacţii vegetative adecvate asociate cu dureri.

E. Pacienţii nu pot determina localizarea durerii.

Indicaţi laminele coarnelor medulare posterioare spre care sunt orientate impul

surile venite din nivelele superioare modulatoare ale durerii:

A. I.

C. III.

D. IV.

E. V.

9. Indicaţi structurile sistemului nervos, stimularea experimentală a cărora (la şobo

lani) produce o anestezie profundă, fără a altera comportamentul sau activitatea

motorie a acestora:

A. Cortexul frontal.

B. Cortexul insular.

C. Substanţa cenuşie periapeductală.

D. Structurile discrete în regiunile mediale şi caudale ale diencefalului.

E. Formaţiunile rostrale ale trunchiului cerebral.

10. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la ipoteza „porţii de control" a durerii a lui

Melzack şi Wall:

A. Un stimul aplicat pe tegumente activează atât fibrele cu diametrul mare, cât

şi pe cele cu diametrul mic.

B. Dacă intensitatea stimulului este mică, predomină vehicularea prin fibrele cu

diametrul mare, cu excitarea neuronului inhibitor, iar celula responsabilă de

transmiterea impulsului nu va genera impulsul.

£. Dacă stimulul este intens, predomină vehicularea impulsului prin fibrele cu

diametrul mic, intemeuronul inhibitor „tace”, activându-se celula de transmi

tere, ceea ce condiţionează fenomenul algic.

D. S-a descoperit un sistem de căi nervoase, care pornesc de la cortexul frontal

şi hipotalamus spre celulele periapeductale ale trunchiului, trec spre medula

ventro-medială, apoi din fasciculele dorso-laterale ale măduvei spinării - spre

coarnele posterioare.

E. Stimularea unor structuri cerebrale discrete produce o anestezie profundă,

fără a altera comportamentul sau activitatea motorie.

11. Indicaţi mecanismele care pot „închide" „poarta de control” a durerii:

A. Neuronul reacţionează la stimulare ca unitate autonomă, independentă de

celelalte celule nervoase.

B. Mecanismul de polarizare, ceea ce înseamnă că impulsul este întotdeauna

direcţionat de la axon spre următorul neuron.

C. Schimbarea gradului de încărcare electrică a membranei neuronului se evi

denţiază prin potenţialul postsinaptic, care, în funcţie de mediatorul eliberat,

poate fi excitator sau inhibitor.

D. Impulsurile survenite prin fibrele cu diametrul mare.

E. Influenţele descendente realizate pe căile de modulare a durerii.

12. Indicaţi metodele recente de micşorare a durerii, fondate pe principiile fiziologice

de modulare a durerii:

A. Stimularea electrică transcutanată.

B. Utilizarea intratecală şi epidurală a preparatelor opiacee.

C. Intervenţia stereotaxică asupra nucleului ventro-lateral al talamusului din

emisfera nedominantă.

D. Stimularea directă a nervilor periferici.

E. Stimularea unor structuri ale trunchiului cerebral.

13. Efectul peptidelor opiacee poate fi invocat în explicaţiile unor fenomene ce ră

mân, deocamdată, misterioase, şi anume:

A. Efectul placebo.

B. Mecanismele analgezice ale acupuncturii.

C. Absenţa durerii în stările de stres acut.

D. Naşterile fără dureri observate la unele populaţii aborigene din America de

Sud.

E. Lipsa durerilor în unele boli psihice,

14. Indicaţi componentele obligatorii ale fenomenului durerii:

A. Emoţional.

B. Depresiv.

C. Afectiv.

D. Perceptiv.

E. Cognitiv.

15. Din perspectivă temporală, se deosebesc următoarele tipuri de durere:

A. Tranzitorie.

B. Acută.

C. Cronică.

D. Nociceptivă.

E. Neuropatică.

16. în mod general, mecanismele durerii cronice pot fi de ordin:

A. Central.

B. Periferic.

C. Combinat (periferic-central).

D. Psihogen.

E. De origine necunoscută.

17. Din punct de vedere patofiziologic, durerea poate fi clasificată în:

A. Neurogenă.

B. Nevralgică.

C. Nociceptivă.

D. Neuropatică.

E. Psihogenă.

18. Ce măsuri terapeutice pot fi aplicate, pentru a reduce durerea propriu-zisă la

nivel local-periferic?

A. Aplicarea locală a căldurii.

B. Ultrasunetul.

C. Stimularea electrică transcutanată.

D. Administrarea anestezicelor şi opiaceelor epidural sau subdural.

E. Utilizarea medicamentelor psihotrope.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la teoriile durerii:

a. Teoria specificităţii (von Fray).

b. Teoria intensivităţii (Goldsheider).

1. Durerea are structuri distinctive în

piele.

2. Nu există receptori specifici ai-durerii.

3. Fiecare stimulent specific este conec

tat cu calea specifică spre centru.

4. Senzaţia de durere rezultă din suma-

rea stimulenţilor termici şi de presiune.

Asociaţi proprietăţile aferenţelor dureroase rapide şi a celor lente:

a. Aferenţele dureroase rapide.

b. Aferentele dureroase lente.

Asociaţi literele cu cifrele:

a. Durerea tranzitorie.

b. Durerea acută.

Durerea cronică.

1. Generează senzaţii difuze, rău locali

zate.

2. Se proiectează în formaţiunea reticu-

lară, talamus, neuronii paraapeductali,

hipotalamus, talamus.

3. Se vehiculează prin tractul spino-reti-

cular, spino-mezencefalic, cervicota-

lamic şi spino-hipotalamic.

4. Se situează pe partea internă a tractu-

lui spino-talamic.

5. Se termină în nucleii ventro-laterali ai

talamusului.

6. După conexiunea cu neuronul 111, impul

surile vin în cortexul somato-senzorial.

1. Depăşeşte perioada de restabilire (re

generare) a ţesuturilor lezate.

2. Apare la activarea sistemului nocicep-

tiv în absenţa leziunilor tisulare impor

tante.

3. Este un semnal biologic adaptiv despre

începutul sau prezenţa unei leziuni.

4. Are loc în cazul injecţiilor intramuscu-

lare sau intravenoase.

5. Durata depinde de timpul necesar

pentru restabilirea ţesuturilor lezate.

6. Cauze pot fi leziunile traumatice, in

fecţioase, dismetabolice ale sistemu

lui nervos periferic şi central, menin-

gelor creierului.

7. De obicei, considerată după 3-6 luni

de la debut.

8. Poate fi divizată în superficială, pro

fundă, viscerală şi referită.

9. Devine o entitate clinică - o maladie.

1. Este aspră, chinuitoare.

2. Deseori, pacientul are senzaţia de ar

sură.

3. Uneori se amplifică paroxistic.

4. Asocierea alodiniei, hiperalgiei şi hi-

perpatiei este un lucru obişnuit.

5. Este acută.

6. Este tranzitorie.

7. Este bine localizată, cu excepţia dure

rii viscerale şi referite.

8. Apare în absenţa oricărei leziuni orga

nice.

9. în mare măsură, depinde de particula

rităţile personalităţii pacientului.

10. Poate fi o manifestare a unei tulburări

afective (de exemplu, depresia mas

cată).

11. Poate avea un anumit sens psihologic

în sistemul de semnificaţii simbolice in

dividuale.

IV. RELAJIE CAUZĂ-EFECT

Răspunsurile se vor nota cu:

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E - dacă ambele afirmaţii sunt false.

1. De la celulele cornului medular posterior începe neuronul II, care are conexiuni

cu celulele cornului lateral şi ale celui anterior, asigurând la nivel spinal reflexele

somatice şi vegetative asociate cu fenomenul algic.

2. Se consideră că cortexul insular integrează componentele senzoriale, afective

şi cognitive ale durerii, iar cortexul cerebral modifică prin căile sale descendente

percepţia dureroasă.

a. Durerea nociceptivă.

b. Durerea neuropatică.

c. Durerea psihogenă.

4. Asociaţi cifrele cu literele:

RĂSPUNSURI

II.

III.

1.A, p. 22.

1.A, B.C. E, p. 22.

2. B. p. 22.

2. A, C, D. E, p. 23.

a. 1.3.

3. A. p. 22.

3. C. D. p. 24.

2. 4. p. 23.

4. C, p. 23.

4. D. E, p. 24.

5. E, p. 23.

5. A, B, p. 24.

6. E, p. 23.

6. A, B, C. p. 25.

a. 4. 5. 6.

7. A, p. 24.

7. B, D, p. 25.

1. 2. 3, p. 24.

8. D. p. 24.

8. A, B, E.p.26.

9. E. p. 24.

9. C. D, E, p. 26.

10. C. p. 25.

10.A.B, C .p.26.

a. 2,

11. C. p. 25.

11. D, E, p. 27.

3,5,6, 8.

12. C, p. 25.

12. A, B, D, E, p. 27-28.

c. 1, 7, 9. p. 29.

13. E,

p. 26. 13. A, B, C, D, p. 27-28.

14. B,

p. 26. 14. A, E, p. 28.

15. D, p. 27. 15. A, B, C, p. 29.

a. 5, 6, 7.

16. C, p. 27. 16. A, B, C, D, p. 29.

1, 2, 3, 4, p. 29.

17. C,

p. 30. 17. C, D, E, p. 29-30.

c. 8, 9. 10, 11, p. 30.

18. £,

p. 30. 18. A, B, C, p. 31.

IV.

1. A, p.24.

2. B, p.25.

4. M O TILITA TE A

I. COMPLEMENT SIMPLU

1. Patologia motilităţii se manifestă în majoritatea cazurilor la:

A. Copii de vârstă frageda.

B. Adolescenţi.

C. Adulţi.

D. Oamenii în vârstă.

E. Invalizi.

2. Indicaţi aria Brodmann, unde sunt situate celulele giganto-piramidale Betz-

A. 1.

B. 2.

C. 3.

D. 4.

E. 5.

3. Numărul celulelor Betz este de:

A. 25 000.

B. 50 000.

C. 100 000.

D. 300 000.

E. 1 000 000.

4. în componenţa fasciculului piramidal sunt aproximativ:

A. 25 000 de fibre.

B. 50 000 de fibre.

C. 100 000 de fibre.

D. 300 000 de fibre.

E. 1 000 000 de fibre.

5. De ce reprezentanţa unor segmente corporale pe cortexul cerebral ocupă o su

prafaţă mai mare decât a altora?

A. Deoarece determină distribuirea topografică a teritoriilor nervilor periferici.

B. Pentru a asigura fenomenul de ortostaţiune.

C. Fiindcă au o funcţie mai importantă, fină.

D. Deoarece principiul de organizare a sistemului motor este analogic celui de

sensibilitate comună a aparatului segmentär.

E. Pentru a realiza funcţia motilităţii în mod ierarhic.

6. Indicaţi fasciculul care ocupă 2/3 anterioare ale braţului posterior al capsulei in

terne:

A. Piramidal.

B. Cortico-nuclear.

C. Gratiolet.

D. Fronto-ponto-cerebelos.

E. Al sensibilităţii comune.

7. Optzeci la sută din fibrele fasciculului piramidal se încrucişează la nivelul:

A. Coroanei radiate.

B. Genunchiului capsulei interne.

C. Pedunculului cerebral.

D. Dintre bulbul rahidian şi măduva spinării.

E. Cordonului lateral al măduvei spinării.

8. Indicaţi fasciculul care trece prin cordonul medular anterior:

A. Spino-talamic.

B. Goli şi Burdach.

C. Cortico-nuclear.

D. Piramidal direct.

E. Piramidal încrucişat.

9. Alegeţi descrierea corectă a funcţiei motoneuronilor alfa:

A. „Deschid poarta” sistemului nervos pentru transmiterea ulterioară a durerii

spre structurile centrale.

B. Inervează fibrele muşchilor striaţi şi îndeplinesc funcţia de contracţie.

C. Exercită o contraacţiune asupra receptorilor pielii.

D. Dilată pupila.

E. Stimulează contracţia sfincterului intern al uretrei.

10. în cadrul sistemului de cinci puncte, mişcările voluntare de forţă normală se apre

ciază cu:

A. 0 puncte.

B. 5 puncte.

C. 1 punct.

D. 4 puncte.

E. 3 puncte.

11. Alegeţi descrierea corectă a probei Mingazzini:

A. La lovirea tendonului unui muşchi apare contracţia muşchiului respectiv.

B. Examinatorul exercită, rând pe rând, toate mişcările survenite din toate seg

mentele articulare ale corpului bolnavului, care este rugat să nu opună rezis

tenţă.

C. Bolnavul în decubit dorsal ridică membrele inferioare deasupra planului patu

lui, ţinând genunchii în flexie sub un unghi drept.

D. Bolnavul face mişcări, la care se opune examinatorul.

E. Bolnavului i se propune să execute, rând pe rând, toate mişcările posibile.

12. în care segment medular se închide arcul reflexului bicipital?

A. Th10-T h 12.

B. Th8-T h 9.

C. CR-C 7.

D. C5-C e.

E. C4-C 5.

чтьч

и р

14. Alegeţi descrierea corectă a reflexului Babinski:

A. Extensia halucelui prin aplicarea unei presiuni pe creasta tibiei, de sus în jos.

B. Extensia halucelui la presiunea exercitată pe muşchiul sural.

C. Flexie plantară rapidă a degetelor la percuţia plantară a lor.

D. O excitaţie dureroasă în porţiunea distală a unui membru inferior, ce duce la

o mişcare de triplă flexie.

E. Excitarea cu acul a marginii externe a plantei produce extensia halucelui,

celelalte degete flexându-se şi răsfirându-se (semnul evantaiului).

15. Paraliziile alterne se instalează prin leziuni de:

A. 'Cortex motor.

B. Corona radiata.

C. Capsulă internă.

D. Trunchi cerebral.

E. Măduvă spinală.

щШШ

__

13. Care din figuri reprezintă evocarea reflexului tricipital?

16. Sindromul Claud Bernard-Horner este condiţionat de afectarea:

A. Măduvei spinării la nivel cervical C2-C 4.

B. Nervilor spinal şi accesorius.

C. Nervului frenic.

D. Fibrelor cortico-lombosacrate din componenţa tractului piramidal.

E. Coarnelor laterale vegetative Ce-D r

17. Indicaţi structura din cadrul sistemului extrapiramidal, celulele căreia conţin în

protoplasmă un pigment galben:

A. Ariile corticale 1, 2,

5 şi 7 din lobul parietal.

B. Putamenul.

C. Globul palid (palidul).

D. Nucleul ventral anterior.

E. Nucleul roşu.

18. Indicaţi nucleul din cadrul sistemului extrapiramidal care conţine o cantitate mare

de acid gama-aminobutiric:

A. Aria 21 din lobul temporal.

B. Ariile 18 şi 19 din lobul occipital.

C. Palidul.

[>. Substanţa neagră.

E. Oliva bulbară.

19. Indicaţi principalul furnizor de dopamină

A. Nucleul roşu.

B. Partea dorsală a substanţei negre.

C. Partea reticulată a substanţei negre

D. Nucleii vestibulari.

E. Oliva bulbară.

20. Semnul întrebării din schema alăturată

indică tractul:

A. Olfactiv.

B. Olivo-spinal.

C. Piramidal.

D. Reticulo-spinal.

E. Rubro-spinal.

21. S-a constatat că o mare importanţă

pentru funcţia extrapiramidală are:

A. Neurochimia (neuromediatorii).

B. Circuitul cortico-strio-cortical.

C. Circuitul nigro-strio-nigral.

D. Circuitul nigro-caudato-palido-tala-

mo-cortico-tegmento-spinal.

E. Circuitul rubro-tegmento-spinal.

22. S-a dovedit că din întregul sistem ner

vos central nucleii bazali conţin cea mai

mare concentraţie de:

A. Sodiu.

pentru corpul striat:

B. Dopamină.

C. Acetilcolină.

D. Acid gama-aminobutiric.

E. Dopamină, acetilcolină şi acid gama-aminobutiric.

23. Dopamina:

A. Trece bariera hematoencefalică.

B. Nu trece bariera hematoencefalică.

C. Produce o hiposensibilitate a receptorului dopaimaminergic.

D. Poate fi utilizată în tratamentul sclerozei multiple.

E. Reduce starea de tensiune musculară permanentă.

24. Cel mai vechi sistem, sub aspect filogenetic, ce asigură motricitatea la animalele

care nu dispun de un sistem motor piramidal, este:

A. Sistemul motor extrapiramidal.

B. Cerebelul.

C. Măduva spinării.

D. Sistemul nervos periferic.

E. Sistemul muscular.

25. Se numeşte recurbaţie:

A. Ridicarea umărului la bolnavul cu coree.

B. Aruncarea braţului înainte la bolnavul cu coree reumatică.

C. îndepărtarea braţelor la bolnavul cu paraplegie inferioară Strümpell.

D. Executarea cu membrele superioare şi inferioare a celor mai variate mişcări.

E. Hiperextensia în articulaţiile membrelor.

26. Hemibalismul se datorează:

A. Leziunilor corpului Lewys.

B. Ischemiei nucleului roşu.

C. Inflamaţiei cerebrale cu implicarea substanţei negre.

D. Contuziei de trunchi cerebral cu lezarea punţii Varolio.

E. Tulburării integrităţii talamusului optic.

27. Alegeţi descrierea corectă a miocloniilor:

A. Contracţii musculare bruşte, involuntare, ce se localizează în unul şi acelaşi

grup de muşchi.

B. Mişcări involuntare lente, continue, vermiculare, ondulante, ce predomină în

segmentele distale ale membrelor.

C. Mişcări bruşte, involuntare, dezordonate, bizare, necorespunzătoare unui

scop.

D. Rotaţie cu caracter tonic sau clonic a gâtului.

E. Boală familială, în care apariţia hiperkinezelor este precedată de crize epilep

tice. Boala evoluează spre o rigiditate generalizată şi o demenţă progresivă.

28. Cerebelul este situat în:

A. ‘Fosa craniană posterioară.

B. Fosa craniană medie.

C. Fosa craniană anterioară.

D. Gaura mare occipitală.

E. Fosa Meckele.

29. Macroscopic, cerebelul are aspect de:

A. Vierme.

B. Braţ anterior şi braţ posterior unite prin genunchi.

C. Fluture.

D. Cort.

E. Embol.

30. Substanţa albă a cerebelului ocupă porţiunea centrală a lui şi reprezintă o dispu

nere în folii ce se aseamănă pe secţiune cu:

A. Pes anserinus major.

B. Pes anserinus minor.

C. Arbor vitae cerebris.

D. Corona radiata.

E. Cohlea.

31. Din punct de vedere fiziologic, cea mai importantă celulă în cerebel este:

A. Celula în coşuleţ.

B. Celula mare granulară.

C. Celula mică granulară.

D. Celula Purkinje.

E* Celula mare în coşuleţ.

32. Fibrele eferente din nucleii dinţat, emboliform, globosus şi fastigii ai cerebelului

pornesc pe calea pedunculului cerebelos superior spre:

A. Tuberculul optic.

B. Lobul frontal al scoarţei cerebrale.

C. Mezencefal.

D. Puntea Varolio.

E. Bulbul rahidian.

33. Legătura cerebelului cu măduva spinării se realizează prin:

A. Reîncrucişarea fasciculului rubro-spinal (încrucişarea Forell).

B. Circuitul rubro-talamo-cortical.

C. Fibrele cerebelo-vestibulare.

D. Tractul spino-cerebelos dorsal.

E. Tractul occipito-temporo-ponto-cerebelos.

34. Fibrele cerebelo-vestibulare se termină în:

A. Bandeleta longitudinală posterioară.

B. Nucleii nervilor oculomotorii.

C. Substanţa reticulată din bulb.

D. Nucleii vestibulari.

E. Celulele motorii din coarnele anterioare ale măduvei spinării.

35. Schema alăturată reprezintă:

A. Nucleii cerebelului.

B. Citoarhitectonica cortexului cerebelului.

C. Conexiunile cortico-cerebeloase.

D. Cele mai importante conexiuni cerebe

loase.

E. Somatotopia cerebelului.

36. Cercetările experimentale au arătat că extirparea porţiunii anterioare a vermisului

cerebelului provoacă:

A. Căderea corpului înainte.

B. Căderea corpului înapoi.

C. Mişcarea înapoi a capului.

D. Extinderea anterioară a membrelor.

E. Flexiunea membrelor.

37. Musculatura sinergistă este reprezentată de muşchii:

A. Care execută mişcarea.

B. Care opresc la timp actul motor.

C. Care participă secundar la mişcările voluntare.

D. Netezi ai tractului gastrointestinal.

E. Care sincronizează actul motor voluntar.

38. Indicaţi rolul fiziologic al cerebelului:

A. Susţine funcţia corticală.

B. Generează mişcările de sinergie.

C. Modifică tonusul muscular în statică şi mers.

D. Coordonează diferite grupe musculare în vederea realizării unui act motor.

E. Efectuează actul de memorizare.

39. Rolul de a menţine muşchii într-o anumită stare de tonus, necesară pentru exe

cutarea unei mişcări, îi aparţine:

A. Substanţei reticulate.

B. Celulelor у, aflate în coarnele anterioare ale măduvei spinării.

C. Celulelor mici din coarnele medulare anterioare.

D. Nucleului roşu.

E. Nucleului lenticular.

40. Lezarea emisferei cerebeloase provoacă:

A. Căderea spre partea bolnavă.

B. Căderea spre partea opusă leziunii.

C. Căderea înainte.

D. Căderea înapoi.

E. Oscilaţia trunchiului corpului (titubaţia).

41. Alegeţi descrierea corectă a probei Holmes-Stewart:

A. Bolnavul stă în picioare cu călcâiele şi vârfurile degetelor strâns lipite.

B. Rugăm bolnavul să flexeze antebraţul pe braţ, opunem rezistenţă la această

flexie şi brusc dăm drumul.

C. La bolnavul aşezat pe un plan înalt cu gambele atârnate în jos se examinea

ză reflexul rotulian.

D. Pacientului culcat pe spate i se propune să se ridice în picioare fără ajutorul

mâinilor.

E. Pacientul stă în picioare şi se apleacă maximal pe spate.

42. Mersul „de raţă” se observă în:

A. Paralizia nervului sciatic popliteu extern, determinată deseori de hernie dis-

cală L4

c u

compresiunea rădăcinii Ls.

B. Miopatia cu atrofii musculare.

C. Polinevrita virală Guillain-Barră.

D. Herniile de disc lombare.

E. Sindromul paleocerebelos.

43. Indicaţi maladia în patogenia căreia are loc blocajul la nivelul membranei

naptice a joncţiunii neuromusculare:

A. Polineuropatia diabetică.

B. Miastenia.

C. Distrofia musculară progresivă.

D. Encefalita.

E. Scleroza în plăci.

44. Mersul „în stea" face parte din manifestările observate în mersul:

A. Miastenic.

B. Miopatic.

C. Tabetic.

D. Vestibular.

E. Cerebelos.

45. Mersul spastic „în foarfece", de cele mai multe ori, se observă în:

A. Tumorile cerebeloase.

B. Atrofia olivo-ponto-cerebeloasă.

C. Boala Friedreich.

D. Labirintită.

E. Paralizia cerebrală infantilă (boala Little).

46. Care fenomen clinic poartă denumirea fenomen „de magnet’?

A. Mersul spastic unilateral.

B. Mersul spastic bilateral.

C. Ataxia frontală.

D. Mersul tabetic.

E. Mersul cerebelos spastic.

47. Câte tipuri de dereglare a mersului sunt descrise de B. lanachevici în manualul „Ne

urologie şi neurochirugie” (Chişinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2003)?

A. 5.

B. 10.

C. 15.

D. 20.

E. 25.

II. COMPLEMENT MULTIPLU

1. Dereglările motilităţii prezintă simptome în următoarele boli:

A. Inflamatorii.

B. Viscerale.

C. Traumatice.

D. Tumorale.

E. Ereditare.

2. Patologia motilităţii se poate manifesta deseori prin:

A. Pareze sau plegii.

B. Hiperkinezii.

C. Convulsii.

D. Dereglări de coordonare a mişcărilor.

E. Hemihipoalgezie.

3. Este important ca fiecare medic să depisteze la timp simptomele patologiei moti

lităţii, pentru ca să:

A. Stabilească diagnosticul bolii.

B. Aplice un tratament adecvat.

C. Evite complicaţiile ulterioare.

D. Promoveze un mod sănătos de viaţă.

E. Prevină apariţia multor boli, în prezent incurabile.

4. Indicaţi sistemele datorită cărora se realizează motilitatea la om:

A. Sistemul piramidal.

B. Sistemul de percepţie şi de transmitere a durerii.

C. Genomul uman.

D. Sistemul extrapiramidal.

E. Motoneuronii periferici situaţi în coarnele anterioare ale măduvei spinării.

5. Analizatorul motor cortical include:

A. Nucleul central.

B. Celulele ce îndeplinesc aceeaşi funcţie, situate în alte câmpuri ale cortexului.

C. Talamusul.

D. Puntea Varolio.

E. Piramidele.

6. Somatotopia motorie are următoarele particularităţi:

A. Este aproape identică cu somatotopia senzitivă.

B. Regiunea membrului inferior ocupă partea superioară a cortexului.

C. Coborând mai jos, pe circumvoluţiunea precentrală sunt reprezentate părţile

ce corespund inervaţiei motorii a membrului superior, capului, trunchiului.

D. Dendritele pornesc spre periferie pentru a realiza conexiunea cu receptorii

spirali ai tendoanelor.

E. Axonii formează tractul talamo-cortical.

în coamele anterioare ale măduvei spinării sunt situate mai multe tipuri de celule:

A. A-delta.

C-beta.

Celule somatomotorii.

Celule alfa.

Celule intercalate (Renshaw).

structura arcului reflex intervine:

Neuronul inhibitor.

0 cale aferentă senzitivă.

Neuronul facilitator.

0 cale eferentă motorie.

E. Un neuron motor situat în coarnele anterioare medulare.

9. Indicaţi noţiunile care se referă la examenul clinic al motilităţii:

A. Mirosul.

B. Motilitatea activă.

C. Forţa.

D. Proba Barre.

E. Examenul reflexelor.

10. Reflexele osteotendinoase pot fi:

A. Normale.

B. Optimale.

C. Diminuate.

D. Exagerate.

E. Obnubilate.

11. Indicaţi manifestările clinice ale sindromului Claude Bernard-Horner:

A. Monoplegie sau hemiplegie spastică.

B. Paralizie atrofică segmentară.

C. Mioză.

D. îngustarea fantei palpebrale.

E. Endoftalm.

•

12. Sistemul extrapiramidal include:

A. Ariile corticale.

B. Ventriculele cerebrale.

C. Formaţiunile subcorticale.

D. Plexurile regionäre.

E. Formaţiunile din trunchiul cerebral.

13. Indicaţi nucleii extrapiramidali ai talamusului:

A. Nucleul caudat.

B. Nucleul lenticular.

C. Nucleul ventral anterior.

D. Nucleul intermediar.

E. Nucleul centro-median Lewys.

14. Indicaţi neuromediatorii care se conţin în nucleul caudat:

A. Serotonina (5-TH).

B. Noradrenalina (NA).

C. Acetilcolina (Ach).

D. Insulina (la).

E. Acidul Y-aminobutiric (GABA).

15. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la nucleul roşu:

A. Este situat la frontiera diencefalo-mezencefalică.

B. Are formă ovală.

C. Este de culoare roşiatică.

D. Zona dorsală are o coloraţie neagră.

E. Este alcătuit din 2 porţiuni de neuroni: paleorubrum şi neorubrum.

16. Indicaţi nucleii vestibulari:

A. Charcot.

B. Deiters.

C. Marburg.

D. Roller.

E. Bechterew.

17. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la dopamină:

A. Se află în concentraţii foarte mici în nucleii bazali şi în locul niger.

B. Este un important mediator al sistemului nigro-striat, fiind sintetizată de neu

ronii substanţei negre şi deplasată în lungimea axonilor, pentru a se acumula

apoi în veziculele presinaptice din caudat şi putamen.

C. Fiind eliberată în caudat, este repede inactivată enzimatic de catecolometil-

transferază şi recaptată de neuronii dopaminergici.

D. Scăderea concentraţiei conduce la un sindrom de hiperkinezie.

E. Enzimele care participă la sinteza ei sunt tirozin-hidroxilaza şi dopa-decarbo-

xilaza.

18. Hipotonia musculară se constată în:

A. Leziunile periferice ale sistemului nervos.

B. Leziunile măduvei spinării.

C. Afectarea cerebelului.

D. Afectarea sistemului extrapiramidal (sindromul hipotonic-hiperkinetic).

E. Boala Parkinson.

19. Hipertonia musculară se caracterizează prin:

A. Fenomenul „lamă de briceag”.

B. La membrele superioare sunt contractaţi flexorii, iar la membrele inferioare -

extensorii.

C. Contractura predomină distal, fiind mai exprimată la nivelul mâinii şi piciorului.

D. Se accentuează în timpul unor mişcări active şi mersului, sub influenta frigu

lui, emoţiilor.

E. Creşte în timpul somnului fiziologic.

20. Hipertonia musculară extrapiramidală are următoarele particularităţi:

A. Este ceroasă, globală, generalizată în toate grupele musculare.

B. Predomină proximal.

C. Semnul „lamă de briceag".

D. Exagerează reflexele de postură.

E. Se accentuează sub influenţa frigului, emoţiilor, dar diminuează stJb acţiunea

unor derivaţi de atropină sau a medicamentelor antiparkinsoniene şi dispare

în timpul somnului.

21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la rigiditatea prin decerebrare:

A. Se datorează unor leziuni mezencefalice.

B. Se manifestă clinic prin hipertonie musculară.

C. Are loc flexia braţelor şi antebraţelor.

D. -Membrele inferioare se află în flexie, abducţie şi rotaţie externă.

E. Au loc mişcări involuntare generalizate.

22. Sindromul hipotonic-hiperkinetic se caracterizează prin:

A. Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreic.

B. Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip atetozic.

C. Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreo-atetozic.

D. Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip hemibalic sau a unor

ticuri şi mioclonii.

E. Hipertonus muscular.

23. Coreea se caracterizează prin:

A. Apariţia mişcărilor involuntare, ce pot cuprinde toţi muşchii netezi ai organis

mului.

B. Mişcări bruşte, involuntare, dezordonate, neprevăzute, bizare, necorespun

zătoare unui scop.

C. Mişcări ample, aritmice, variabile de la un moment la altul, fără vreo ordine în

succesiunea lor.

D. Muşchii feţei execută nişte grimase bizare, groteşti (fruntea se încreţeşte,

ochii se închid, buzele se contractă).

E. Afonie complexă.

24. Mişcările coreice se întâlnesc în:

A. Encefalita reumatică.

B. Coreea gravidelor.

C. Coreea Huntington.

[>. Degenerescenţă hepatolenticulară.

E. Hepatita cronică.

25. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la atetoză:

A. Predomină în segmentele distale ale membrelor superioare şi inferioare.

B. Mişcările sunt rapide.

C. Mişcările sunt continue.

D. Mişcările sunt vermiculare.

E. Degetele efectuează mişcări alternative de flexiune şi extensie, de abducţie

şi adducţie.

26. Sindromul Parkinson se caracterizează prin:

A. Rigiditate musculară ce poartă caracterul hipertoniei extrapiramidale.

B. Tremurătură cu caracter static.

C. încetinirea mişcărilor voluntare.

D. Mişcări involuntare, bruşte stereotipice, localizate întotdeauna în unul şi ace

laşi grup de muşchi.

E. Prezenţa dominantă a unor mişcări involuntare de tip coreic, atetozic, coreo-

atetozic, hemibalic sau a unor ticuri şi mioclonii.

27. Marcaţi expresiile care se referă la tremurătura caracteristică parkinsonismului:

A. „Afuma pipa”.

B. „A face pilule".

C. J

k

număra banii”.

D. „Roată zimţată”.

E. „A bate tactul”.

28. Citoarhitectonica cortexului cerebelului este alcătuită din următoarele straturi:

A. Stratul molecular.

B. Stratul celulelor Purkinje.

C. Stratul granular.

D. Centrul medular.

E. Stratul celulelor gigantice.

29. Prin cele 3 perechi de pedunculi, cerebelul asigură legătura cu structurile:

A. Sensibilităţii comune.

B. Trunchiului cerebral.

C. Sistemului extrapiramidal.

D. Cortexului cerebral.

E. Măduvei spinării.

30. Lezarea părţilor laterale ale cerebelului conduce la apariţia:

A. Afaziei.

B. Dismetriei.

C. Asinergiei.

D. Adiadocokineziei.

E. Agnoziei vizuale.

31. Rolul fiziologic al cerebelului se reduce la:

A. Inhibiţia mişcărilor involuntare.

B. Coordonarea mişcărilor necesare pentru staţiune şi mers.

C. Executarea fină superioară a mişcărilor iniţiate de cortexul cerebral.

D. Mişcarea asociată a capului şi globilor oculari.

E. Deglutiţie pentru lichide şi solide.

32. Despre starea tonusului diferitor grupe de muşchi, cerebelul primeşte informa

ţia:

A. Prin fibrele arciforme.

B. De la nucleii Goli şi Burdach.

C. De la nucleul vestibulär Bechterew.

D. Prin tractul spinocerebelos anterior (Flechsig).

E. Prin tractul cortico-pontin.

33. Sindromul cerebelos se prezintă sub formă de:

A. Tulburări de staţiune şi mers.

B. Pierdere a echilibrului.

C. Lipsă de coordonare a mişcărilor de tonus în direcţia unei hipotonii.

D. Hiperkineze.

E. Hipertonus muscular „lamă de briceag”.

34. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la mersul cerebelos:

A. Mers ebrios, nesigur, în zigzag.

B. Membrele inferioare sunt depărtate unul de altul.

C. Oscilaţii ale trunchiului.

D. Balansări ale membrelor superioare.

E. Paşi foarte mici, mărunţi.

35. Selectaţi manifestările clinice care pot fi prezente în cazul tulburării funcţiei cere

beloase:

A. Adiadohokinezia.

B. Hipermetria.

C. Hemeralopia.

D. Nistagmusul.

E. Hipotonia musculară.

36. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la mersul tabetic:

A. Este un mers talonat, hipermetric.

B. Bolnavul „calcă în străchini”.

C. Semnul Romberg este negativ.

D. Este prezent nistagmusul.

E. Bolnavul „merge cu ochii”.

37. Indicaţi maladiile în care poate fi observat mersul hiperkinetic:

A. Boala Parkinson.

B. Coreea Sydenham.

C. Coreea Huntington.

D. Boala Wilson.

E. Boala Friedreich.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 ... 23