Cartea de uraniu

Trei sute milioane de dolari

În aur, grâu, petrol , orice doriți,

În minereuri, vinuri, armăsari

Şi-Armata Roșie s-o îngrijiți

Cu hrană, paturi, cânt de lăutari..”

Om sub SovRom

În memoria prietenului, minerului și învățătorului Miheș Petru Mircea


SovRom petrol a fost întâi născutul;

´N omienouăsutepatru´ș´cinci:

Luară păcura de sub opinci

Și acesta fost-a numai începutul...

Apoi: SovRom transport, croit cu cnutul,

Ca să ne ducă oi și cai, juninci,

Porumb și grâu, orzoaică și pălinci,

SovRom tractor . Continuă tributul

SovRom cărbune , apoi SovRom metal,

Sov Rom kwarțit și, pentru propagandă,

Un SovRom film c-un Stalin genial,

Trăgând celebra pipă –ntr-o verandă...

Un SovRom bank , la urmă, ”amical”,

Leul sub rublă , ultima ofrandă...

Pământuri rare la Băița

Se dedică savantei Marie Curie,laureată a Premiului Nobel şi tuturor cercetătorilor , chimiștilor și specialiștilor de la fosta Exploatare minieră Bihor din Ștei

Pământurile rare-ncep cu-Actiniu,

Iar Toriul, Protactiniu-l urmează

Ca să deschidă cea mai tare rază

Al elementului numit Uraniu .

Mai vin la rând Neptuniu și Plutoniu

Cu denumiri de astre ce trădează

Cruzimi . Tabelu- apoi se- umanizeaza :

Americiu , Curiu și Berkeliu.

Urmează îndepărtatul Californiu,

Ținutul Lumii Noi, goana –i fierbinte;

Apoi Einsteiniu,Fermiu,Mendeleeviu,

Dup-al unor învățați cu minte;

Mai vin la rând: Nobeliu , Lawrenciu,

Ce –au scris mai mult doar cifre, nu cuvinte...

Venirea sovieticilor in Ștei

Se dedică inimosului profesor, fost director de liceu Ioan Simedre din Ștei

”Ya vas liubliu !’’ ⁷,”Spasiva!”, ⁸”Dobrâi deni!” ⁹,

Au răsunat deodată -n satul Ștei,

Atunci când Stalin, lupul între miei,

Cu saci de-uraniu încărcat-a renii.
´N omienouăsutecin´ ș´ doi, sătenii ,

În luna de Răpciune, din bordei,

Dădură buzna-n gară peste chei

Să vadă un alt soi de arieni.

Vagoanele s-au descărcat deîndată

Cu ajutorul celor de pe aici;

O balalaică rusă, de îndată,
Se tângui în tril de rândunici...

Tavarișci ofițiri cu noua- armată

Fac dintr-un Munte casă de furnici.

⁷ Ya vas liubliu! - Vă iubesc (rusă)

⁸ Spasiva ! - Mulțumesc (rusă)

⁹ Dobrâi deni ! - Bună ziua (rusă)

Falsa blândețe a Munților Apuseni

Când compari Munții Apuseni cu Meridionalii românești stîncoși, lipsiți de vegetație pe culmile lor și destul de amenințători, ori cu Alpii nimbați de ghețurile aproape veșnice , să nu mai zic, cu Himalaya cvasi-inaccesibilă , atunci îi găsești mici, blânzi, liniștiți, înveliți în păduri generoase de conifere și foioase, descântați de izvoare și cântece.

Este o aparență absolut înșelătoare.

Cine a săpat spre vintrele lor în perimetrul Băița - Plai a dat la o adâncime de 6-8 metri de un strat gros de minereu foarte bogat în uraniu. O contradicție izbitoare între aparență și realitate, între epiderma pitorească a Apusenilor și zăcământul cu potențial ucigător din tenebrele acestor munți, ceea ce face ca întregului masiv al Bihorului să i se potrivească maxima latinească fortiter in re , suaviter in modo (puternic în fapt, suav în felul de a fi)

Nu este apoi de ignorat faptul că treimea apuseană a Carpaților României este și cea mai bogată. Nu doar în exterior , în uluitoare fenomene carstice ( ce ar îndreptăți, fără drept la replică,acordarea titlului de parc național, un fel de Parc Yellowstone al României), ci și pentru că în adâncurile sale din Bihor sunt străluminate de aur, argint, cupru, plumb, zinc, wolfram, bismut, molibden, wollastonit și alte elemente valoroase.

Astfel că precum într-o istorie întoarsă spre trecuturi imemoriale, în masivul Băiței bihorene se întâlnesc în fața unui tânăr și imberb Paris miner cele trei zeițe ale Olimpului locului: Hera, zeița Puterii, Atena, zeița înțelepciunii, Afrodita, zeița Frumuseții.

Cărei zeițe a acordat mărul atomic al unei frumuseți indiscutabile a locului, minerul nostru ?

Ce s-a întâmplat în antichitatea greacă , nu s-a mai petrecut aici ... Minerul bihorean a dat (fără să se gândească prea mult )mărul zeiței Puterii, special venită de la Moscova și care i-a încărcat punga de bani... Dacă ar fi fost înțelept, țăranul nu ar mai fi trecut Styxul radioactiv... Mirajul puterii date de deținerea banilor, a unor mormane de bani , i-a întunecat momentan rațiunea... Dar ce să fi făcut ?

Foamea nu știe de pericole. Iar, pe de altă parte, pericolele contaminării radioactive au fost ținute cu strășnicie în secret, atât de către sovieticii interesați în exploatarea intensivă și non stop a uraniului, cel mai bogat la acea vreme din lumea întreagă, cât și de către specialiștii români care erau prea speriați și neputincioși să o demaște în mod deschis...

Nu este mai puțin adevărat însă că oamenii locului erau imuni sau aproape imuni la radioactivitate...

Și azi, după vechimi respectabile în minerit, am avut bucuria de a cunoaște mineri (încă în viață!) și au apucat să vorbească cu naturalețe ( și fără să demonizeze uraniul ) cu autorul acestor rânduri.. Nu este mai puțin adevărat însă că și mulți dintre ortacii lor s-au prăpădit înainte de vreme...

Cu bune şi cu rele, istoria exploatării uraniului în această parte a României a lăsat urme de neşters în memoria celor care au trăit în această zonă... În lipsa acută a documentului scris, am apelat la supravieţuitorii minelor de altădată, atât de puţini la număr, dar cu dezvăluiri cu atât mai interesante... În contrast cu marasmul economic de acum , cu lipsa de locuri de muncă pentru tineri, am desluşit o certă nostalgie după vremurile când la ora ieşirii din schimbul întâi, Şteiul era inundat de valuri de mii de oameni care se îndreptau fie spre tren, fie spre zecile de autobuse care aşteptau pe navetişti să-i ducă fie în satele din apropiere, fie spre comune mai îndepărtate precum Budureasa sau Roşia ...

Exista chiar o lege a obligativităţii încadrării în câmpul muncii...

La facultate, nu puteai să dai examen, dacă nu dovedeai că ai lucrat înainte de a te înscrie la examenul de admitere, dacă nu dovedeai că ai fost în producţie, că nu ai fost un parazit social...

Lumea românească este o lume a extremelor. Înainte de 1989, prin lege erai obligat să te încadrezi în muncă, după l990, eşti liber să faci ce vrei cu viaţa ta... Dacă nu vrei să munceşti, foarte bine, nu munci ! Dar cine îţi dă , totuşi, de mâncare ?

Supravieţuitorii de la minele de uraniu nu pot să înţeleagă cum în ziua de azi, tinerii nu au unde să muncească şi sunt siliţi să ia drumul amar al străinătăţii, iar copiii abandonaţi să înnebunească de dorul părinţilor... Suntem cu toţii vinovaţi de această situaţie, iar răul făcut nu mai poate fi întors din drum...