Hoon împotriva Regatului Unit
13 noiembrie 2014 (decizie privind admisibilitatea)
Această cauză privea anchetarea de către autoritățile parlamentare a reclamantului, fost
ministru din guvern, după ce acesta a fost implicat într-o operațiune sub acoperire de
„prindere în flagrant” realizată de un jurnalist care poza în potențial om de afaceri. În
cursul flagrantului, reclamantul a fost înregistrat declarând că era dispus să se folosească
de cunoștințele și contactele obținute în timpul mandatului său de ministru și de consilier
special al Secretarului General al NATO în schimbul unei recompense financiare. Detalii au
fost publicate ulterior de un ziar și difuzate într-un documentar televizat. În urma unei
plângeri formale din partea unui membru al opoziției parlamentare, Comisarul parlamentar
pentru standarde a emis un raport în care a constatat că reclamantul a încălcat codul de
conduită al membrilor Parlamentului și a discreditat Parlamentul. Reclamantul s-a plâns,
în special, despre deciziile larg mediatizate luate de comisar împotriva sa, astfel cum
fuseseră ele aprobate de Comitetul pentru standarde și privilegii și de Camera Comunelor.
Curtea a declarat cererea inadmisibilă. În ceea ce privește critica reclamantului în temeiul
art. 8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenție, a fost convinsă că ingerința în
viața privată a reclamantului, adică prejudiciul cauzat reputației sale de anchetă și de
raport, au fost proporționale cu interesul publicului de a fi la curent cu această procedură
și cu soluționarea acesteia. În special, Curtea a constatat, în speță, că nivelul redus de
protecție juridică al dreptului la reputație rezultat din norma imunității parlamentare în
temeiul dreptului britanic este similar și reflectă normele general recunoscute din statele
contractante, Consiliul Europei și Uniunea Europeană și nu poate fi privit, în principiu, ca
o restricție disproporționată a dreptului la respectarea vieții private. În orice caz, faptele
privind ingerința erau deja în domeniul public ca urmare a articolului din ziar și a
programului televizat, iar reclamantul putea contesta susținerile de fapt prin introducerea
unei acțiuni împotriva ziarului sau companiei de televiziune. Curtea a respins totodată
plângerea reclamantului în temeiul art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenție,
Fișă tematică – Protecția reputației
38
constatând că dezbaterile parlamentare în cauză nu atrăgeau aplicarea dreptului la
apărare, întrucât nu au determinat și nici nu au dat naștere unui litigiu în ceea ce privește
drepturile civile ale reclamantului.
Dostları ilə paylaş: |