Tratamentul
În esenţă tratamentul sindromului Plummer-Vinson constă în tratamentul anemiei sideropenice şi a deficitului vitaminic.
Foarte rar, când membrana este strânsă, se fac dilataţii (chiar cu endoscopul) şi excepţional se intervine chirurgical.
Tratamentul medicamentos constă în:
-administrarea preparatelor de fier (per os sau parenteral) până la corectarea sideropeniei
-alimentaţie bogată în fier
-administrarea de vitamine din grupul B
CORPII STRĂINI ESOFAGIENI
Se întâlnesc rar în patologia esofagiană. De obicei este vorba de alimente solide nemasticate suficient de adulţi sau de obiecte, componente de jucării sau jucării mici înghiţite de copii.
Oprirea corpilor străini se poate localiza în esofagul cervical (la nivelul sfincterului esofagian superior), la nivelul esofagului mijlociu (arcul aortic) sau în esofagul inferior (deasupra sfincterului esofagian inferior).
Cele mai frecvente cauze care pot determina oprirea corpilor străini în lumenul esofagian sunt:
-stenoze benigne
-inel esofagian inferior (inel Schatzki)
-stenoza malignă (cancer esofagian)
Devin foarte periculoşi corpii străini ascuţiţi (ace, scobitori, os de peşte) care pot perfora esofagul.
Diagnosticul pozitiv
Se precizează plecând de la simptomatologia clinică:
-datele din anamneză
-apariţia simptomelor în timpul masticaţiei şi deglutiţiei, care constau din:
-greutate în continuarea deglutiţiei
-durere toracică (retrosternală puternică)
-uneori senzaţie de sufocare, urmată de anxietate.
Diagnosticul paraclinic
Se sprijină în primul rând pe aportul endoscopiei digestive superioare care va evidenţia prezenţa corpului străin intraesofagian. Laringoscopia şi examenul baritat pot fi utile unneori.
Tratamentul
Singurul tratament eficace este tratamentul de extragere a corpului străin endoscopic sau în cazul corpilor străini alimentari fărâmiţarea acestora cu pensă specială (dar atenţie există pericolul perforaţiei esofagiene şi a aspiraţieie pulmonare). Se poate încerca administrarea de Glucagon 1mg. i.v. care prin efectul sau de relaxare a musculaturii esofagiene permite trecerea corpului străin în stomac.
STOMACUL ŞI DUODENUL
GASTRITELE
Reprezintă afecţiuni inflamatorii gastrice scute sau cronice, de etiologie foarte variată, care pot fi simptomatice sau asimptomatice. Când leziunea mucoasei gastrice prinde numai epiteliul (uneori şi patul vascular) iar procesul inflamator este minim sau chiar lipseşte, vorbim de gastropatii.
Fiind afecţiuni frecvente în patologia digestivă, gastritele, prin variabilitatea lor, prin multitudinea cauzelor etiologice şi manifestătilor morfologice, au ridicat mereu probleme de încadrare şi diagnostic. În prezent , pentru cuantificarea gastritelor, cea mai folosită metodologie este sistemul Sidney de clasificare, propunând două criterii importante:
-criteriile endoscopice
-criteriile histologice.
Criteriile endoscopice – în care examenul endoscopic va descrie prezenţa inflamaţiei mucoasei gastrice începând cu edemul, eritemul, prezenţa exudatului, a eroziunilor superficiale, aspectul atrofic sau hipertrofic al pliurilor şi mucoasei.
Criteriile histologice – rezultate din examenul morfopatologic al pieselor de biopsie din mucoasa gastrică, conţinând descrierea aspectului morfopatologic, topografic şi etiologic.
Histologic
Morfologic
Topografic
Etiologic
- dacă este posibil
- idiopatică
- antrală
- corporeală
- pangastrită
Cuantificabil
Necuantificabil
-inflamaţie acută/cronică
-grad de activitate
-atrofie
-metaplazie intestinală
-Helicobacter pylori
-specifică
-nespecifică
Endoscopic
Descriere
Topografie
-edem -noduli
-eritem -hiperplazie
-friabilitate -desen vascular vizibil
-exudat -zone hemoragice
-eroziuni
-antrală
-corporeală
-pangastrită
Categorii endoscopice de gastrită
-eritematoasă/exudativă -atrofică
-cu eroziuni plate -hemoragică
-cu eroziuni elevate -de reflux
uşoară
moderată
severă
În activitatea clinică, clasificarea cea mai practică şi cea mai uzitată a gastritelor este:
- gastrite acute erozive şi hemoragice
- gastrite cronice
- forme speciale de gastrite.
GASTRITA ACUTĂ EROZIVĂ ŞI HEMORAGICĂ
Înflamaţia acută a mucoasei gastrice determinată de contactul dintre agentul cauzal şi mucoasa gastrică, ce se manifestă clinic prin simptome variabile, în principal durere epigastrică, greţuri şi vărsături dar uneori şi prin hemoragie digestivă de la forma uşoară până la forma severă.
Cauzele etiologice sunt multiple, dar cel mai frecvent gastrita acută este de terminată de:
-antiinflamatoare nesteroidiene
-substanţe caustice
-alcool
-stresul (determinat în special de trumatisme)
-insuficienţa renală acută
-infecţia cu Helicobacter pylori.
Dostları ilə paylaş: |