Matinca doina

Diagnosticul pozitiv

Este greu de stabilit în fazele incipiente ale tumorii, fiind în general asimptomatic; se observă că aproximativ 50% din cancerele esofagiene sunt în stadii avansate în momentul diagnosticului.

Diagnosticul pozitiv cuprinde:

-diagnosticul clinic

-diagnosticul paraclinic.

Tabloul clinic

Simptomatologia clinică în cancerul esofagian simptomatic este dominată de prezenţa disfagiei care în primele faze este intermitentă, apoi devine progresivă, la început pentru solide şi apoi pentru lichide, pentru ca în stadiile avansate să devină permanentă.

Disfagia este însoţită de regurgitaţii, eructaţii, hipersalivaţie.

Bolnavii mai pot prezenta tuse la deglutiţie (fistulă esotraheobronşică), disfonie (compresiunea nervului recurent), durere precordială cu iradiere în omoplatul stâng (invazie mediastinală), anemie feriprivă şi rareori hemoragie digestivă superioară masivă; deasemeni tumora poate comprima trunchiul simpatic, plexul brahial sau vena cavă superioară.

Examenul fizic – evidenţiază starea generală alterată, paliditate mucotegumentară teroasă, scădere ponderală prin caşexie.

Explorările paraclinice

-examenul radiologic cu pastă baritată

-examenul endoscopic

-econdoscopia

-tomografie computerizată

-scintigrafia esofagiană

Examenul radiologic cu pastă baritată şi dublu contrast este explorarea paraclinică care precizează prezenţa tumorii esofagiene dar nu poate preciza natura malignă şi deasemenea depistează greu tumorile în primele stadii de evoluţie. În cancerul simptomatic radiologia descrie prezenţa imaginii lacunare în formele protruzive, în formele ulcerative prezenţa nişei încastrate în lacună iar în formele infiltrative prezenţa stenozei asimetrice, cu margini neregulate. Examenul radiologic este valoros prin evidenţierea localizării topografice a tumorii precum şi aprecierea extinderii tumorii mai ales în forma infiltrativ-stenozantă când stenoza nu permite examinatea endoscopică; de asmenea sunt evidenţiate şi fistulele.

Examenul endoscopic completat cu biopsiile ţintite, citologia dirijată şi cromodiagnosticul reprezintă examenul paraclinic cel mai valoros în diagnosticul cancerului esofagian. Trebuie remarcat că şi această explorare precizează cu greutate formele intraepiteliale şi superficiale ale tumorii (stadiul precoce), tocmai de aceea endoscopistul va acorda atenţie mărită oricărei leziuni descoperite la nivelul mucoasei esofagiene în timpul examinării. Biopsiile ţintite recoltate din centrul leziunii şi din ariile dintre mucoasa normală şi cea lezată vor preciza natura malignă, tipul histologic şi gradul de diferenţiere. În formele avansate ale cancerului endoscopia evidenţiază: prezenţa unei formaţiuni vegetante-protruzive, care ocupă în parte lumenul esofagian, prezenţa unei formaţiuni ulcero-vegetante sau prezenţa unei stenoze asimetrice, neregulată în forma infiltrativă care de multe ori prezintă şi ulceraţii (forma infiltrativ-ulcerată).

Cromodiagnosticul este explorarea paraclinică care constă într-o coloraţie intravitală esofagiană folosind cel ami frecvent soluţie Lugol 2,5% (care colorează în maro mucoasa normală iar leziunile patologice rămân necolorate) şi albastru de toluidină 2% (care va colora leziunile neoplazice).

Ecoendoscopia – investigaţie intrată în practică în ultimul timp cu aport deosebit în precizarea gradului de invazie tumorală a lumenului esofagian.

Tomografia computerizată – examinare valoroasă pentru precizarea invaziei ganglionare şi mediastinale a tumorii precum şi pentru stadializare.

Scintigrafia esofagiană – folosind izotopi radioactivi (³²P, ⁶⁷Ga, ⁵⁷Tl) care sunt fixaţi de tumoră dând o radioactivitate crescută la nivelul tumorii.

Tratament

Singurul tratament curativ în cancerul esofagian este tratamentul chirurgical. În multe situaţii însă, din cuza stadiului avansat al tumorii sau al complicaţiilor secundare intervenţiilor, tratamentul chirurgical se face în scop paleativ.

În plus cancerul esofagian beneficiază şi de radio- şi chimioterapie.

Tratamentul chirurgical curativ în cele mai multe cazuri constă în efectuarea esofagectomiei în doi timpi iar în refacerea căii digestive se foloseşte colonul, stomacul sau intestinul subţire.

Tratamentul paleativ efectuat cu scopul de a îmbunătăţi confortul şi calitatea vieţii bolnavului, constă cel mai des în efectuarea de by-pass. De asemenea tratamentul paleativ mai cuprinde şi plasarea de endoproteze cu ajutorul endoscopului şi temporar gastrotomie endoscopică percutană.

Formele inoperabile beneficiază de radioterapie mediastinală şi chimioterapie (cel mai frecvent 5-Fluorouracil şi Cisplatin), tratament care reduce volumul tumorii şi scade în intensitate disfagia.

ALTE AFECŢIUNI ESOFAGIENE

ESOFAGITE ŞI INFECŢII ESOFAGIENE

ESOFAGITE
Reprezintă inflamaţii acute sau cronice esofagiene determinate de alte cauze decât refluxul gastro-esofagian.

În principal este vorba despre:

-esofagite produse de agenţi chimici (acizi, baze, fenoli, săruri, medicamente)

-esofagite produse de agenţi fizici sau traumatici (iradiere, alimente fierbinţi sau reci, intubaţie gastrică)

-esofagite produse de cauze rare (saroidoză, boala Crohn, boala Behcet)
ESOFAGITA ACUTĂ POSTCAUSTICĂ – este entitatea clinică cel mai des întâlnită în practică, fiind produsă de obicei de ingestia accidentală (la copii) sau voluntară (la adulţi) a substanţelor caustice (acizi sau baze).

Odată ingerată substanţa caustică va produce modificări morfopatologice importante la nivelul mucoasei esofagiene şi gastrice. În primele ore şi până la 3 zile se va produce o necroză acută a mucoasei. Urmează cea de-a doua etapă – de granulaţie – care este evidentă după 8-10 zile de la ingestie. Etapa de cicatrizare, care începe de obiei după ziua 18-19 şi poate dura 2 luni, este importantă întrucât în această perioadă pot apărea stenozele esofagiene.