Obstetrică Şi ginecologie

Actualitatea  
Prevalenţa şi  incidenţa hipertensiunii  în  sarcină constituie 7-9% de femei gravide [1,6]. 
De hipertensiune cronică suferă 1-2% de gravide. La majoritatea din aceste femei hemodinamica 
se adaptează bine la procesul de gestaţie, dar în aproximativ 15% cazuri (între 10 şi 20%) apare 
preeclampsia (preeclmapsie la femei cu HTA cronică) [1,11] .  
Hipertensiunea  apărută  pentru  prima  dată  în  sarcină  se  diagnostică  în  5-8  %.  HTA 
gestaţională  nonproteinurică  este  stabilită  la  4-5%  din  gestante.  La  un  număr  important  din 
aceste femei maladia se repetă în sarcinile ulterioare, iar la 20 % din ele cauzează o hipertensiune 
cronică în viitor [1,6,8].    
Preeclampsia (asocierea HTA cu proteinurie sau simptome) se dezvoltă la circa 2% din 
gravide,  majoritatea  din  ele  fiind  primipare  [1,3,6].  Anual,  de  complicaţiile  preeclampsiei 
decedează circa 50.000 de gravide. Mortalitatea maternă în eclampsie variază între 1 şi 20%, cea 
perinatală – între 1,5 şi 35% [1,3,8].   

132 
 
În  anul  2008  în  Republica  Moldova  au  fost  înregistrate  18,1  cazuri  la  1000  naşteri  de 
preeclampsie/eclampsie, dintre care 13% sunt responsabile de mortalitatea maternă.  Eclampsia 
se face responsabilă de mortalitatea maternă în 1-20% şi de ceea perinatală 1,5-35% [1,11].  
Actualitatea  acestei  probleme  se  menţine  în  urma  nestabilirii  diagnosticului  corect  şi 
întirziat  ceea  ce  duce  la  o  monitorizare  greşită  a  gravidei  şi  apariţia  complicaţiilor  ce  pun  în 
pericol atât viaţa mamei cât şi a fătului. Pierderile materne şi fetale pot fi prevenite prin câteva 
măsuri simple la nivelul asistenţei medicale, în special celei primare prin stabilirea diagnosticului 
corect şi ulterior aplicarii unui tratament corespunzator.  
 
Scopul  
Evaluarea 
managamentului  stărilor  hipertensive  în  sarcină,  a  monitorizării                            
prenatale şi a urmăririi postnatale, pentru îmbunătăţirea pronosticului matero-fetal. 
 
Materiale şi metode  
A fost efectuat un studiu retrospectiv, ce a inclus 203 paciente cu stări hipertensive, care 
au fost internate pentru tratament în secţiile obstetricale ale IMSP SCM nr.1 şi ICŞDOSM şi C 
pe perioada anului 2010. În această perioadă în maternitatea IMSP SCM nr.1 au fost înregistrate 
8300 naşteri, astfel incidenţa stărilor hipertensive a constituit 1,24% din numarul total de naşteri. 
Au fost evaluate: datele anamnestice (vârsta, paritatea, afecţiunile extragenitale, particularităţile 
evoluţiei  sarcinii,  ale  evoluţiei  bolii:  durata,  cifrele  TA  la  prima  evaluare,  adaosul  ponderal); 
datele  obiective  (valorile  TA,  simptome  clinice  subiective);  rezultatele  investigaţiilor  de 
laborator  (numărul  de  trombocite,  proteinuria,  testele  hepatice,  creatinina  serică,  ş.a.);  USG  + 
Ecografia  Dopller  pe  artera  ombelicală  (analiza  creşterii  fetale,  indecelui  de  lichid  amniotic, 
gradului  de  suferinţă  fetală;  aprecierea  tacticii  de  conduită  (tratamentul  antihipertensiv, 
anticonvulsiv, şi durata administrării, indicaţii pentru finisarea sarcinii, modalitatea naşterii). 
 
        Rezultate  
1.
 
Rezultate generale obţinute în urma studiului efectuat în cadrul IMSP SCM nr.1. 
În cadrul maternităţii  IMSP SCM nr.1am studiat fişele medicale la 103 paciente, dintre 
care 89 paciente (86,4%) cu diagnosticul de HTAIS (hipertensiune arterială indusă de sarcină), 
iar  14  paciente  (13,59%)  cu  diagnosticul  de  preeclampsie  severă.  La  stabilirea  diagnosticului 
conform criteriilor Protocolului Naţional am constatat că din cele 89 paciente cu HTAIS, la 68 
paciente  (76%)  diagnosticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor  Protocolului  Naţional,  la  21 
paciente  (24%)  diagnosticul  nu  corespunde  criteriilor  Protocolului  Naţional.  În  cazul 
preeclampsiei  severe  la  10  paciente  (71%)  diagnosticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor 
Protocolului  Naţional,  la  4  paciente  (29%)  diagnosticul  nu  corespunde  criteriilor  Protocolului 
Naţional.  Deşi  prezenţa  ptroteinuriei  este  criteriul  de  bază  pentru  stabilirea  diagnosticului  de 
preeclampsie,  analizând  fişele  mediccale  la  pacientele  cu  HTAIS,  la  etapa  internării,  analiza 
generală de urină pentru determinarea  proteinuriei a fost efectuată la 54 paciente (60,67%), la 35 
paciente  (39,32%)  analiza  generală  a  urinei  nu  este  în  fişa  medicală.  La  pacientele  cu 
preeclampsie  severă  proteinuria  a  fost  apreciată  la  toate  pacientele  (100%).  Aprecierea 
proteinuriei la paciente cu stări hipertensive este reprezentată în Figura 1. 
În continuare, conform standartelor internaţionale, conduita în caz de stare hipertensivă, 
este una riguroasă, cu monitorizarea atentă a stării generale a gravidei şi fătului. Recomandările 
Protocoalelor  Naţionale,  pe  lângă  monitorizarea  gravidei  şi  fătului,  includ  tratament 
medicamentos. Managementul medicamentos include tratament anticonvulsiv şi antihipertensiv. 
Scopul tratamentului antihipertensiv este de a reduce TA la un nivel la care să se poată menţine 
un  minim  de  siguranţă  pentru  mamă,  fără  a  compromite  perfuzia  utero-placentară  şi  starea 
fătului. 
 

133 
 
 
 
 
 
      
 
 
 
 
 
Figura 1. Aprecierea proteinuriei la paciente cu stări hipertensive 
 
Tratamentul  antihipertensiv  se  recomandă  a  fi  iniţiat  la  valori  ale  TA  mai  mari  de 
150/100  mm  Hg  cu  utilizarea  preparatelor  de  elecţie  ca  Metildopa,  Nifedipina,  ş.a.  Conduita 
pacientelor  cu  stări  hipertensive  a  prevazut    administrarea  tratamentului  antihipertensiv  la  36 
paciente (40,44%) dar, tratament s-a administrat la 23 paciente (25,84%), 13 paciente (14,60%) 
nu au primit tratament antihipertensiv. O parte din paciente (59,55%) nu necesită administrarea 
tratamentului antihipertensiv, însă în lipsa indicaţiilor 4 pacienţi (4,49%) au primit tratament. În 
cazul  pacientelor  cu  preeclampsie  severă  9  paciente  (64,28%)  din  cele  14  paciente,  au  primit 
tratament,  2  paciente  (14,28%)  n-au  primit  tratament,  2  paciente  nu  necesită  administrare 
tratamentului  antihipertensiv  şi  o  pacientă  (7,14%)  a  primit  tratament  în  lipsa  indicaţiilor 
medicale.  Analizând  minuţios  rezultatele  obţinute,  am  constatat  că  tratament  hipotensiv  s-a 
administrat  corect,  conform  Protocolului  Naţional  la  83  paciente  (81%),  iar  la  20  paciente 
tratament hipotensiv s-a administrat incorect. 
La  stabilirea  diagnosticului  de  preeclampsie  severă  toate  pacientele  necesită 
administrarea  tratamentului  anticonvulsiv,  pentru  a  preveni  apariţia  complicaţiilor  materne  şi 
fetale. Deoarece incidenţa apariţiei episoadelor convulsive este: prenatal 38-55%, intranatal 13-
36%,  postnatal  5-39%.  Terapia  anticonvulsivă  s-a  efectuat  prenatal  la  8  paciente  (80%), 
intranatal la 5 paciente (50%), iar la 2 paciente (20%)tratament anticonvulsiv nu s-a administrat. 
În  perioada  postnatală,  Protocolul  Naţional  recomandă  monitorizarea  atentă  a  lăuzei, 
administrarea în continuare a antihiperetensivelor şi continuarea tratamentului anticonvulsiv cel 
puţin 24 ore după naştere. În cazurile incluse în studiu tratament anticonvulsiv a fost administrat 
la 8 paciente (80%). 
Conform  recomandărilor  Protocolul  Naţional,  naştera  este  singura  metodă  efectivă  de 
tratament al stărilor hipertensive. Atunci când complicaţiile apărute pun în pericol viaţa mamei 
este recomandată naşterea, chiar dacă fătul este prematur. În studiul efectuat, modalitatea în care 
s-a realizat naşterea este următoarea: în cazul HTAIS sarcina s-a finisat prin naştere naturală la 
67  paciente  (75,28%)  şi  prin  operaţie  cezariană  la  22  paciente  (24,71%).  La  pacientele  cu 
preeclampsie severă sarcina s-a finsat prin operaţie cezariană 100% paciente. 
2.
 
Rezultate generale obţinute în urma studiului efectuat în cadrul ICŞDOSM şi C 
În  cadrul  ICŞDOSM  şi  C,  am  studiat  fişele  medicale  la  100  paciente,  dintre  care  42 
paciente  cu  diagnosticul  de  HTAIS,  29  paciente  cu  diagnosticul  de  Preeclampsie  uşoară  şi  29 
paciente cu diagnosticul de Preeclampsie severă. La stabilirea diagnosticului conform criteriilor 
Protocolului  Naţional  am  constatat că din  cele  42 paciente  cu HTAIS, la 26 paciente (61,90%) 
diagnosticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor  Protocolului  Naţional,  la  16  paciente  (38,09%) 
diagnosticul  nu  corespunde  criteriilor  Protocolului  Naţional.  La  pacientele  cu  preeclampsie 
uşoară  diagnosticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor  Protocolului  Naţional  la  14  paciente 
(48.27%),iar la 15 paciente (51,72%) diagnosticul este incorect. În cazul preeclampsiei severe la 
23  paciente  (79,31%)  diagnosticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor  Protocolului  Naţional,  la  6 

134 
 
paciente  (20,68%)  diagnosticul  nu  corespunde  criteriilor  Protocolului  Naţional.  Aşadar  am 
constatat  că  la  63  paciente  (63%)  diagnoticul  a  fost  stabilit  conform  criteriilor  Protocolului 
Naţional şi la 37 paciente (37%) diagnosticul este incorect. 
Cum  am  menţionat anterior prezenţa proteinuriei este criteriul de bază pentru stabilirea 
diagnosticului  de  preeclampsie,  analizând  fişele  mediccale  la  pacientele  cu  HTAIS,  la  etapa 
internării, proteinuriea în 24 ore a fost apreciată la 37 paciente (88,09%), la 5 paciente (11,90%) 
analiza generală a urinei nu este în fişa medicală. În cazul pacientelor cu preeclampsie uşoară, 
proteinuria a fost apreciată la 28 paciente (96,55%) şi doar la o pacientă (3,44%) lipseşte analiza 
generală  a  urinei.  La  pacientele  cu  preeclampsie  severă  proteinuria  a  fost  apreciată  la  toate 
pacientele (100%). Deci, proteinuria în 24 ore a fost apreciată în 94% din cazuri, iar la 6% este 
absentă. 
Conform  Protocolului  Naţional,  tratamentul  antihiperteniv  se  recomanda  a  fi  iniţiat,  la 
valori ale  TA mai mari de 150/100 mm Hg. Conduita pacientelor cu stări hipertensive a prevazut  
administrarea  tratamentului  antihipertensiv  la  14  paciente  (33,33%)  dar,  tratament  s-a 
administrat la 10 paciente (23,80%), 4 paciente (9,52%) nu au primit tratament antihipertensiv. O 
parte din  paciente (66,66) nu necesită  administrarea tratamentului  antihipertensiv, însă în  lipsa 
indicaţiilor 3 paciente (7,14%) au primit tratament. Din cele 29 paciente cu preeclampsie uşoară, 
14  paciente  (48,27%)  necesită  administrarea  tratamentului,  dar  s-a  administrat  doar  la  11 
paciente  (37,93%),  15  paciente  (51,72%)  nu  necesită  tratament,  însă  5  paciente  (17,24%)  au 
primit  tratament  în  lipsa  indicaţiilor  medicale.  În  cazul  pacientelor  cu  preeclampsie  severă  20 
paciente  (68,96%)  din  cele  29  paciente,  au  primit  tratament,  5  paciente  (17,24%)  n-au  primit 
tratament, 4 paciente nu necesită administrare tratamentului antihipertensiv. Analizînd minuţios 
rezultatele  obţinute,  am  constatat  că  tratament  hipotensiv  s-a  administrat  corect,  conform 
Protocolului  Naţional  la  80  paciente  (80%),  iar  la  20  paciente  tratament  hipotensiv  s-a 
administrat incorect. 
Diagnosticul de preeclampsie severă prevede administrarea tratamentului anticonvulsiv la 
toate pacientele, pentru a preveni apariţia complicaţiilor materne şi fetale. Terapia anticonvulsivă 
s-a efectuat prenatal la 18 paciente (78%), intranatal la 9 paciente (39%), iar la 5 paciente (22%) 
tratament  anticonvulsiv  nu  s-a  administrat  şi  în  perioada  postnatală  tratament  anticonvulsiv  s-a 
administrat la 15 paciente (65%). Rezultatele sunt reprezentate în Figura 2: 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Figura 2: Administratrea tratamentului anticonvulsiv în preeclamsie severă 
      
În  studiul  efectuat,  modalitatea  în  care  s-a  realizat  naşterea  este  următoarea:  în  cazul 
HTAIS sarcina s-a finisat prin naştere naturală la 76% paciente şi prin operaţie cezariană la 24% 
din paciente. În cazul pacientelor cu preeclampsie uşoară, sarcina s-a finisat prin naştere naturală 
52%  cazuri  şi  prin  operaţie  cezariană  în  48%  cazuri.  La  pacientele  cu  preeclampsie  severă 
sarcina s-a finisat prin naştere naturală la 21% din paciente iar prin operaţie cezariană la 79% din 
paciente. 

135 
 
3.
 
Compararea rezultatelor obţinute între IMSP SCM nr. 1 şi ICŞDOSM şi C 
Stabilirea  corectă  a  diagnosticului  are  importanţă  majoră,  deoarece  de  aceasta  depinde 
conduita ulterioară a pacientelor, deci, analizând rezultatele obţinute, dintre cele două maternităţi 
IMSP SCM nr. 1 şi ICŞDOSM şi C, în baza stabilirii diagnosticului pe stările hipertensive, am 
constatat  că  din  cele  103  paciente  din  maternitatea  IMSP  SCM  nr.  1  la  78  paciente  (75.72%) 
diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor Protocolului Naţional, iar la 25 paciente (24.27%) 
diagnosticul stabilit nu corespunde criteriilor Protocolului Naţional. 
În  cadrul  maternităţii  ICŞDOSM  şi  C  la  63  paciente  (63%)  diagnosticul  a  fost  stabilit 
conform  criteriilor  Protocolului  Naţional,  iar  la  37  paciente  (37%)  diagnosticul  stabilit  nu 
corespunde  criteriilor Protocolului  Naţional.  Deci,  putem  spune că în  cadrul  maternităţii  IMSP 
SCM  nr.1  am  obţinut  un  rezultat  mai  bun  75,72%  în  comparaţie  cu  63%  din  maternitatea 
ICŞDOSM şi C. 
La  etapa  internării  în  maternitate,  în  cazul  suspectării  unei  stări  hipertensive,  analiza 
generală a urinei cu determinarea proteinuriei este obligatorie. Totuşi proteinuria în 24 ore a fost 
apreciată în  cadrul maternităţii  IMSP SCM nr.1  la 66% din paciente, iar în  cadrul maternităţii 
ICŞDOSM şi C proteinuria a fost apreciată la 94% din paciente. 
În  studiul  efectuat  în  maternitatea  IMSP  SCM  nr.1  tratament  antihipertensiv  s-a 
administrat corect la 83 paciente (81%) şi la 20 paciente (19%) administrarea tratamentului a fost 
incorectă. În cadrul maternităţii ICŞDOSM şi C tratament antihipertensiv s-a administrat corect 
la 80 paciente (80%) şi la 20 paciente (20%) administrarea tratamentului a fost incorectă. 
Tratamentul anticonvulsiv este strict necesar de administrat în cazul preeclampsiei severe 
pentru a preveni  apariţia complicaţiilor materno-fetale. Vom menţiona  că starea pacientelor cu 
preeclampsie severă se înrăutăţeşte mult în timpul travaliului şi în primele ore după naştere. Din 
aceste  considerente,  odată  iniţiată  terapia  anticonvulsivă  trebuie  prelungită  pe  toată  durata 
naşterii şi cel puţin 24 ore în perioada postnatală. Analizând rezultatele obţinute dintre cele două 
maternăţii IMSP SCM nr.1 şi ICŞDOSM şi C, am constatat că în cadrul maternităţii IMSP SCM 
nr.1  conduita  tratamentului  anticonvulsiv  a  fost  mai  riguroasă.  Totuşi  rezultatele  obţinute  nu 
diferă semnificativ, variind între 2-15%. Rezultatele obţinute sunt reprezentate în Figura 3: 
Analizând modalitatea în care s-a realizat naşterea, am constatat că în maternitatea IMSP 
SCM nr.1 sarcina s-a finisat prin naştere naturală 67 din gravide (65%) şi prin operaţie cezariană 
36 din gravide (35%), iar in maternitatea ICŞDOSM şi C sarcina s-a finisat prin naştere naturală 
53  din  gravide  (53%)  şi  prin  operaţie  cezariană  47  din  gravide  (47%),  aici  mai  pe  larg  fiind 
efectuate operaţii cezariene. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Figura 3:
 
Tratament anticonvulsiv în preeclamsia severă 
 

136 
 
Concluzii 
•
 
În  urma  studierii  fişelor  medicale  din  cele  două  instituţii  medicale  IMSP  SCM  nr.1  şi 
ICŞDOM  şi  C  am  constatat  că:  la  69,45%  din  paciente  diagnosticul  a  fost  stabilit 
conform  criteriilor  Protocolului  Naţional,  iar  la  30,54%  din  paciente  diagnosticul  a  fost 
stabilit incorect . 
•
 
Proteinuria  s-a  determinat  la  79,80%  din  paciente,  iar    la  20,19%  din  paciente  analiza 
generală a urinei cu determinarea protinuriei lipseşte. 
•
 
Tratamentul  hipotensiv  a  fost  administrat  corect  la  80,29%  din  paciente,  iar  la  19,70% 
din paciente, tratamentul hipotensiv s-a administrat incorect.  
•
 
Terapia magnezială s-a administrat prenatal la 78,78% din paciente, intranatal la 42,42% 
din  paciente  şi  postnatal  la  69,69%  din  paciente,  iar  21,21%  din  paciente  nu  s-a 
administrat terapia magnezială.  
•
 
Sarcina  finisată  prin  naştere  naturală  constituie  59,11%,  iar  prin  operaţie  cezariană 
40,88%.  
 
Bibliografie 
1.
 
Friptu V., Hodorogea S., Bologan  I., Burnusus  C., Cotelnic C., Potacevschi O. ”Stările 
hipertensive în timpul sarcinii”, Protocol naţional, elaborat noiembrie 2010.  
2.
 
Paladi Gh.,Cerneţchi O., Obstetrică Patologică vol.II. Chişinău, 2007.  
3.
 
Anonymous.  The  sixth  report  of  Joint  National  Committee  on  Prevention,  Detection, 
Evaluation,  and  Treatment  of  High  Blood  Pressure.  Arch  Intern  Med.  1997;  157:2413-
2446. 
4.
 
Diagnosis,  Evaluation,  and  Management  of  the  Hypertensive  Disorders  of  Pregnancy. 
SOGC  Clinical  Practice  Gudelines  N  206,  March  2008.  The  Journal  of  Obstetrics  and 
Gynaecology Canada 2008; 30 (3): supl.1,p.1-58.                                                                                                                                  
5.
 
Goldenberg RL, Cliver SP, Bronstein J, Cutter GR, Andrews WW, Mennemeyer ST. Bed 
rest in pregnancy. Obstetrics and Gynecology. 1994;84:131-6. 
6.
 
Haddad  B,  Deis  S,  Goffinet  F,  Paniel  BJ,  Cabrol  D,  Siba  BM.  Maternal  and  perinatal 
outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic  women between 24 
and 33 weeks’ gestation. Am J Obstet Gynecol 2004;190:1590–7.                                                                                               
7.
 
Hypertension in pregnancy: the management of hypertensive disorders during pregnancy. 
National Collaborating Centre for Women’s and Children’s Health, August 2010.  
8.
 
National  High  Blood  Pressure  Education  Program  Working  Group  on  High  Blood 
Pressure in Pregnancy.  Report of the National  High  Blood  Pressure Education Program 
Working  Group  on  High  Blood  Pressure  in  Pregnancy.  Am  J  Obstet  Gynecol.  2000; 
183:S1-S22. 
9.
 
Sibai BM. Hypertension. In: Gabbe SG, Nietbyl JR, Simpson JL, eds. Obstetrics: Normal 
and Problem Problem Pregnancies. 4th edition. New York: Churchill Livingstone, 2002: 
945-1004. 
10.
 
http://ezamsha.dev.asm.md/  Analele  Ştiinţifice  ale  USMF„N.Testemiţanu”  /2009/Ediţia 
X-a,  Volumul  5/Obstetrică  şi  Ginecologie/Starile  Hipertensive  în  Sarcina  Aspecte 
Practice de Conduita.Pdf. 
 
 
 

137 
 
GRIPA ŞI SARCINA 
Ion Bologan, Ludmila Bologan, Elena Mecineanu, Olesea Cucu, Tatiana Belousova  
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary 
Flu and pregnancy 
The  incidence  of  the  flu  during  pregnancy  is  not  well  defined  in  the  literature,  but  it  is 
certain that the evolution of flu in pregnant women is more sever than in non-pregnant women. 
Prophylaxis  of  flu  for  pregnant  women  with  inactivated  influenza  vaccine  remains  the 
best  method,  and  currently  guidelines recommend  that all  pregnant  women  in  second and third 
trimester of pregnancy need to be vaccinated. 
 
Rezumat 
Incidenţa  gripei  în  timpul  sarcinii  nu  este  bine  definită  în  literatura  de  specialitate,  dar 
este cert ca la gravide are o evoluţie mai severă faţă de negravide. 
Pentru  femeile  gravide  profilaxia  cu  vaccin  antigripal  inactivat  rămîne  cea  mai  bună 
metodă, iar în prezent ghidurile terapeutice recomandă ca toate gravidele în trimestrul II şi III de 
sarcină să fie vaccinate antigripal. 
 
Actualitatea  
Vaccinarea  antigripală  în  cursul  sarcinii  este  în  general  acceptată  de  către  gravidele  cu 
sarcini peste 14 săptămâni, iar efectele secundare sunt minime. Gradul de acceptabilitate creste 
prin  consiliere  adecvată  şi  difuzarea  de  materiale  scrise  de  educaţie  sanitară  [7,  11,  19].  La 
gravidele la care s-a administrat vaccin inactivat în primul trimestru de sarcină nu s-a constatat o 
creştere a incidenţei malformaţiilor congenitale [8, 37, 40]. 
 
Scopul  studiului  constă  în  estimarea  nivelului  de  cunoştinţe,  abordările  şi  practicile 
femeilor  însărcinate  şi  al  studenţilor  de  la  USMF  „Nicolae  Testemiţanu”  privind  realizarea 
profilaxiei gripei în sarcină. 
 
Materiale şi metode 
Studiul a fost desfăşurat în vederea estimării cunoştinţelor şi activităţilor de profilaxie a 
gripei  în  sarcină.  Lucrarea  dată  prezintă  un  volum  complex  de  cercetări,  în  cadrul  cărora  s-au 
utilizat  un  şir  de  metode  de  investigare:  interviul  standard,  extragerea  datelor  din  chestionarul 
elaborat. 
Mărimea  eşantionului  antrenat  în  studiu  este  de  140  de  persoane:  80  fiind  personalul 
medical – studenţi anul IV, facultatea Medicina generală USMF „Nicolae Testemiţanu” şi 60 – 
femei însărcinate. 
În vederea realizării studiului, a fost elaborat un chestionar care a fost testat şi adaptat la 
condiţiile locale. 
Chestionarul elaborat este compus din două părţi: 

 
chestionar  prevăzut  cu  auto  –  completare  pentru  personalul  medical  (studenţi  anul  VI, 
facultatea Medicină generală USMF „Nicolae Testemiţanu”); 

 
chestionar  destinat  studiului  în  teren  a  grupurilor-ţintă  selectate  în  acest  sens  –  femeile 
însărcinate la diferit termen de sarcină. 
Datele  obţinute  au  fost  prelucrate  computerizat,  cu  aplicarea  setului  de  programe 
statistice Microsoft Excel.  
 

138 
 
Rezultate şi discuţii 
1.
 
Grupul ţintă – femei însărcinate 
 
 
De către noi a fost efectuată analiza pacientelor cu termenul dierit de sarcină în funcţie de 
vîrstă. În baza cercetărilor efectuate s-a constatat, că cota cea mai mare – 46,7% - revine pentru 
grupul de vîrstă de 21 - 25 ani 
 
 
Primiparelor,  în  număr  de  42  gestante,  le-a  revenit  70%  din  cazuri,  secundiparelor,  în 
număr de 12, le-a revenit 20% din cazuri, iar multiparelor, în număr de 6, le-a revenit, respectiv 
10% din cazuri. 
Majoritatea  gravidelor  incluse  în  studiu  se  află  la  evidenţă  la  medicul  de  familie  de  la 
termenul sarcinii < 12 săptămâni, ceea ce constituie 66,7% din cazuri. Pentru a identifica nivelul 
de cunoştinţe privind profilaxia gripei în sarcină, femeile au fost rugate să-şi expună părerea în 
legătură cu profilaxia gripei pe parcursul sarcinii. 
Pacientele au fost rugate să menţioneze dacă li s-a administrat vaccin antigripal anterior 
sarcinii.  La  analiza  datelor  s-a  constat  că  doar  14  paciente  au  administrat  vaccin  antigripal 
anterior  sarcinii,  ceea  ce  constituie  23,4%  din  cazuri.  Cercetările  efectuate  au  constatat  că  18 
gravide,  ceea  ce  constituie  30%  din  cazuri  au  suportat  o  infecţie  virală  banală  pe  parcursul 
sarcinii actuale. 
 
Asociaţia  Americană  de  Obstetrica  si  Ginecologie  recomanda  ca  toate  femeile  care  pot 
rămâne  însărcinate  în  sezonul  epidemiilor  de  gripa  (octombrie  -  mai)  trebuie  să  fie  vaccinate, 
perioada  ideală  fiind  în  octombrie  şi  noiembrie,  iar  cele  cu  afecţiuni  pulmonare  cronice  sa  fie 
vaccinate indiferent de vârsta sarcinii. 
 
Medicul va oferi informaţia necesară despre simptomatica afecţiunilor virale în sarcină, 
metodele de profilaxie şi tratament, despre planul de acţiuni despre care ea împreună cu membrii 
familiei trebuie să le întreprindă în cazul apariţiei semnelor infecţiilor virale. 
În  vederea  realizării  scopului  propus,  a  fost  analizat  dacă  gravidele  au  discutat  cu  medicul  de 
familie despre posibila infecţie virală sau gripă pe parcursul sarcinii.  
  Din datele obţinute putem constata că 32 paciente, ceea ce constituie 60% din cazuri, au 
discutat  cu  medicul  de  familie,  iar  28  paciente,  ceea  ce  constituie  40%  din  cazuri  nu  au 
consiliate. 
Pentru  identificarea  atitudinii  şi  nivelului  de  cunoştinţe  privind  profilaxia  gripei  în 
sarcină,    gravidele  au  fost  rugate  să-şi  expună  părerea  în  legătură  cu  profilaxia  cu  vaccin 
antigripal.  
Gravidele au fost rugate să răspundă dacă este necesar de efectuat vaccinul antigripal în 
perioada de sarcină în scopul profilaxiei gripei în sarcină. Din datele obţinute, s-a constatat că 8 
gravide, ceea ce constituie 13,4% din cazuri, cunosc faptul că este posibilă vaccinarea cu vaccin 
antigripal în perioada de sarcină, 37 pacinete, ceea ce constituie 61,7% din cazuri, neagă faptul 
că  trebuie  de  administrat  vaccin  antigripal  în  sarcină  cu  scop  profilactic,  iar  15  gravide,  ceea 
constituie 24,9% din cazuri au răspun că nu posedă cunoştinţe în domeniul respectiv. 
Gravidele au fost interogate dacă li s-a propus vaccinarea cu vaccin antigripal în sarcina 
actuală. Din rezultatele obţinute, s-a constat  că doar la 2 paciente, ceea ce constituie 3,4% din 
cazuri, s-a propus administrarea vaccinului.  
Din  datele  obţinute  la  acest  subpunct  putem  constata  că  cunoştinţele/informaţia  şi 
măsurile  privind  profilaxia  gripei  în  sarcină  nu  sunt  accesibile  în  mod  deplin  medicilor  de 
familie, de aceea aceştia necesită instruire suplimentară în domeniul proilaxiei gripei în sarcină. 
Din cele 60 gravide incluse în studiu, nici o gravidă nu a avut o atitudine pozitivă pentru 
administrarea  vaccinului  antigripal  ca  metodă  de  proilaxie  a  gripei  îm  sarcină.  Femeile  au  fost 
rugate  să-şi  expună  motivul  în  legătura  cu  atitudinea  negativă  faţă  de  vaccinul  antigripal.  
Conform  răspunsurilor  date,  s-a  constatat  că  motivul  principal  fiind  frica  pentru  sănătatea 
bebeluşului. 

139 
 
Din  secundiparele  incluse  în  studiu,  doar  2  femei  gravide  au  suportat  infecţie  virală  pe 
parcursul  sarcinii  anterioare,  dar  acestea  nu  au  administrat  vaccin  antigripal  ca  metodă  de 
profilaxie.  
În  concluzie,  măsurile  de  profilaxie  privind  gripa  în  sarcină  percepute  de  femia 
însărcinată sunt mai puţin aplicate din cauza lipsei de informaţie, servicii de consultanţă. 
2.
 
Personalul medical – autoevaluare 
În cadrul studiului chestionarul a fost completat de studenţii anului VI, facultatea Medicina 
generală,  USMF  „Nicolae  Testemiţanu”  cu  scopul  estimării  nivelului  de  cunoştinţe  al 
personalului medical privind metodele de profilaxie a gripei în sarcină. 
Efecte  adverse  ale  infecţiei  gripale  asupra  produsului  de  concepţie  au  fost  raportate  în 
urma  pandemiilor  de  gripă  anterioare,  acestea  fiind:  defecte  la  nivelul  sistemului  nervos,  şi  a 
altor  câtorva  efecte  adverse,  inclusiv  defecte  la  naştere,  avorturi  spontane,  decesul  fătului, 
naştere prematură. 
 
 
Analizînd datele studiului, 57 studenţi, ceea ce constituie 71,2% din cazuri sunt de părere 
că  gripa  influenţează  asupra  sarcinii  prin  apariţia  malformaţiilor  fetale,  78  studenţi,  ceea  ce 
constituie 97,5% din  cazuri  –  avort spontan, 25 studenţi,  ceea  ce constituie 31,2% din  cazuri  – 
sarcina  stagnată,  34  studenţi,  ceea  ce  constituie  42,5%  din  cazuri  –  naştere  prematură  şi  9 
studenţi, ceea ce constituie 11,3% din cazuri – deces fetal. 
În  prezent  ghidurile  terapeutice  recomanda  ca  toate  gravidele  in  trimestrul  II  si  III  de 
sarcina sa fie vaccinate antigripal.  
Se  utilizează  vaccinul  cu  virus  inactivat  care  se  administrează  intramuscular  sau 
subcutanat. Aproximativ 85% din subiecţii vaccinaţi sunt protejaţi contra gripei timp de 6-9-12 
luni, efectul protector începând la 10-15 zile după vaccinare.  
Este absolut necesara schimbarea opiniei obstetricienilor si a gravidelor privind profilaxia 
gravidelor vaccin antigripal. 
Informaţia obţinută de la personalul medical privind cunoştinţele despre tipurile de vaccin 
antigripal care pot fi administrate în sarcină ne permite să constatăm următorul fapt: 35 studenţi, 
ceea ce constituie 43,7% din cazuri au menţionat vaccinul cu virus întreg inactivat sau atenuat, 
29 studenţi ceea ce constituie 36,3% din cazuri au menţionat vaccinul şplit şi 16 studenţi, ceea ce 
constituie 20% din cazuri au menţionat vaccinul subunitar. 
Cunoştinţele privind profilaxia cu vaccin antigripal în sarcină sunt incomplete la o mare 
parte din studenţi, cu toate că majoritatea studenţilor au răspuns corect, menţionând în 43,7% din 
cazuri, vaccinul inactivat. 
Începând cu 1997, vaccinarea antigripală este recomandată la toate gravidele,  în timpul 
sezonului gripal, în  trimestrele  II şi III ale  sarcinii.  
Din 2004, vaccinarea este recomandată tuturor gravidelor  în timpul sezonului gripal, în 
toate trimestrele de sarcină.  
Din  cei  80  studenţi  incluşi  în  studiu,  7  studenţi,  ceea  ce  constituie  8,7%  din  cazuri, 
consideră  că  vaccinul  este  obligatoriu  şi  73  studenţi,  ceea  ce  constituie  91,3%  din  cazuri, 
consideră  că  vaccinul  nu  este  obligatoriu.  La  întrebarea  dacă  în  Republica  Moldova  se 
administrează vaccinul antigripal, 13 studenţi, ceea ce constituie 16,2% din cazuri, consideră ca 
acesta se administrează şi 67 studenţi, ceea ce constituie 83,8% din cazuri, nu cred că vaccinul 
nu se administrează pe parcursul sarcinii.