Tabloul clinic se caracterizează printr-o expresivitate variabilă a manifestărilor clinice de
la decesul intrauterin al fătului până la simptome minime. Se constată:
I. Manifestări scheletale: susceptibilitate crescută la fracturi – fragilitate osoasă excesivă cu
fracturi nontraumatice; deformaţii osoase: cifoscolioză, torace „în butoi”, coxa valga,
macrocefalie, faţă „triunghiulară”, platispondilie; nanism disproporţional.
II. sclere albastre, dentinogeneză imperfectă, hipoacuzie
progresivă, laxitate ligamentară, slăbiciune musculară, insufucienţă cardiopulmonară,
nefrolitiază.
Clasificarea Sillence (1979, 2002, 2007) descrie 8 tipuri de OI.
Pentru toate tipurile de OI este caracteristică osteopenia şi tendinţa spre o deformare
progresivă a oaselor.
•
Tipurile 1-5 sunt cauzate de mutaţii cu mod de transmitere AD.
•
Tipul 1 (maladia Lobstein) este cea mai usoară formă a bolii, fiind, de asemenea, şi cea
mai frecvent întâlnită. Se caracterizează prin asocierea fragilităţii osoase cu sclere albastre şi
eventual surditate presenilă; deformaţiile scheletice sunt absente.
•
Tipul 2 reprezintă forma letală, poate duce la deces în primul an de viaţă sau chiar din
perioada intrauterină. Frecvent decesul survine în perioada neonatală, iar manifestările
clinice se asociază cu fracturi osoase, deformaţii scheletice grave şi sclere de culoare
albastru închis.
•
Tipul 3 este o forma gravă. Cei afectaţi au o sperantă de viaţă scurtă, necesitând
deplasarea în scaunul cu rotile. Deseori se constată fracturi prezente la naştere cu deformaţii
osoase progresive, hipostatură, sclere albastre, tulburări ale dentiţiei şi surditate.
•
Tipul 4 este de gravitate medie. Bolnavii au o speranţă de viaţă relativ satisfăcătoare.
Sclerele au aspect normal, deformaţiile osoase sunt uşoare sau moderate, dar persistă
susceptibilitatea la fracturi, surditate şi anomalii ale dentiţiei.
•
Tipurile 6-8 rezultă ca urmare a mutaţiilor AR şi sunt de gravitate medie-gravă.
|