Sandra Brown Imaginea din oglinda

Ai dormit cu el. Bine. Este dezarmat, spunea

biletul.

Oare Ţaţe i-a făcut confidenţe trădătorului? Sau pur şi simplu acesta era atît de aproape încît a observat schimbarea?

- Oricine ar fi, le spuse ea prietenilor ei, nu are de gînd să renunţe. Dar nu cred că el va fi acela care, va acţiona. Cred că a angajat pe cineva. Ai adus casetele pe care le-am cerut?

Van îi arătă masa pe care lăsase casetele.

- Irish mi-a dat bileţelul pe care l-ai lăsat în cutia

poştală.

- Mulţumesc, Van.

Se ridică de pe canapea, puse o casetă în aparat şi se întoarse cu telecomanda în mînă.

- Asta este tot ce ai filmat?

- Da. De la sosirea voastră la Houston pînă cînd v-aţi întors acasă. Mai vreau un pahar.

- Data viitoare să-ţi aduci o sticlă.

- Să te ia naiba, McCabe.

Irish nu se supără, îşi propti coatele pe genunchi şi începu să privească filmul. Ţaţe cobora dintr-un avion. Avery şi Mandy erau lîngă el. Restul anturajului era în spatele lor.

- Eşti cu copilul, dar părinţii lui unde sînt? întrebă

Van.

- S-au întors cu maşina. Zee a refuzat să ia

avionul.

- Ciudat pentru soţia unui fost ofiţer de aviaţie.

- Nu tocmai. Nelson era într-o misiune în Coreea, iar ea era acasă cu Jack. Sînt sigură că i-a fost teamă să nu rămînă văduvă. Atunci prietenul lui Nelson -Ţaţe îi poartă numele - a murit în misiune.

- De unde ştii aceste lucruri?

- în biroul lui Ţaţe am văzut o poză. Am tras-o de limbă pe secretară. Stai! Opreşte!

înţelegînd că telecomanda este în mina ei, opri caseta şi o derula. Cu o voce plină de teamă, spuse: •

- A fost la aeroport cînd am ajuns la Houston.

- Cine? întrebară într-un glas Irish şi Van.

- Aici este la aeroportul Hobby, nu-i aşa Van? -Da.

- Priviţi! îl vedeţi pe bărbatul înalt cu părul alb?

- Cămaşă galbenă? -Da.

- Unde? Eu nu-l văd, mormăi Irish.

- Ce-i cu el? întrebă Van.

- Aparatul acesta are şi un buton de blocare a imaginilor? întrebă Avery.

- La dracu', sigur că are. Irish îi smulse telecomanda din mînă. Spune cînd să opresc.

- Stai!

Imaginea îngheţă pe ecran. Avery îngenunche şi i-l arătă lui Irish pe bărbatul acela. Stătea undeva în spatele oamenilor.

- A fost şi la noi la hotel, spuse ea realizînd brusc acest lucru. Ne grăbeam să plecăm şi ne-a deschis uşajiftului.

în acel moment nu făcuse legătura. -Şi?

- Deci a fost la aeroport, apoi l-am văzut la Dallas şi la Southfork.

- Coincidenţă?

Van "şi Irish se priviră îngrijoraţi.

- Voi asta credeţi? întrebă Avery furioasă.

- Tragi prea repede concluzii, Avery.

- Vă rog! Avea un ton sever pe care nu l-a folosit niciodată cu Irish. Ştiu ce credeţi, dar greşiţi.

- Ce credem?

- Credeţi că mă pripesc. Credeţi că judec lucrurile emoţional, nu pragmatic.

- Tu ai spus-o. De fapt, aşa faci. Avery se ridică.

- Hai să reluăm casetele şi să vedem cît de mult greşesc.

Cînd ultima casetă se termină, rămaseră tăcuţi. Avery îi înfruntă. Nu i-a trebuit prea mult să-i convingă. Filmele erau concludente. Bărbatul era aproape peste tot.

- Vi se pare cunoscut? -Nu.

- A fost tot timpul în urma noastră. Tot timpul pierdut în mulţime.

- Nu tocmai pierdut, o corectă Irish. Este cam înalt.

- L-a privit tot timpul cu intensitate pe Ţaţe.

- Şi tu, comentă Van. Te topeşti cînd te uiţi la el. Ea îl privi cu reproş.

- Nu credeţi că este cam ciudat ca un om să urmărească, un candidat, dacă nu face parte din comisia de campanie?

- Este ciudat, acceptă Irish, dar nu avem nici o imagine cu un pistol în mînă.

- L-ai văzut şi la fabrică? întrebă Van. -Nu.

- Acolo a fost mulţimea cea mai ostilă, nu ar fi fost normal ca individul să acţioneze acolo?

- Poate că cel care a aruncat sticla a fost plătit de el.

- Dar ai spus că nu l-ai văzut pe Păr Alb acolo. Avery îşi muşcă buza consternată. Se gîndea cît

mult rău ar fi putut să-i facă Păr Alb dacă...

- Staţi! îmi amintesc. Am citit programul înainte de a pleca de la hotel. Vizita la fabrică nu era scrisă în agendă. Nimeni, în afară de Eddy, Jack şi liderii sindicali nu ştiau că vom merge acolo. Chiar dacă Păr Alb punea mîna pe program, nu avea de unde să ştie că Ţaţe va merge la fabrică.

- Vorbeşti de parcă ai spune o poveste cu indieni, comentă Irish supărat. Uite, Avery, devine periculos. Spune-i lui Rutledge cine eşti şi pe cine suspectezi şi termină naibii cu povestea asta.

- Nu pot. Nu pot.

S-au mai certat încă o jumătate de oră şi nu au ajuns la nici o concluzie.

- Nu înţelegeţi? Ţaţe are nevoie de mine. Şi Mandy. Nu-i voi părăsi pînă cînd nu voi şti că sînt în siguranţă. Am spus.

Se pregăti grăbită să plece ştiind că a întîrziat.

- Voi fi mai liniştită ştiindu-te în preajma mea, îi spuse ea lui Van,

Irish i-a promis încă o dată că Van o va însoţi toată campania.

- Fii a doua pereche de ochi. Filmează mulţimile. Anunţă-mă imediat ce îl vezi pe Păr Alb.

- Mai lasă naibii numele astea de indieni, îmi dai cea mai groaznică durere de cap. Dar nu vreau să te pierd din nou, mormăi Irish.

Ea îl îmbrăţişa şi îl sărută.

- N-o să mă pierzi.

- Ai grijă de tine, Avery.

- Promit.

Pleacă în viteză spre casă. întîrziase.

- Devine o scenă familiară, o înfruntă Ţaţe cînd ieşi din dormitorul lui Mandy. Stau şi măsor camera neştiind unde naiba eşti.

Gîfîind, ea traversă camera şi se aplecă peste pat. Mandy dormea, dar avea lacrimi pe obraji.

- îmi pare rău. Zee mi-a spus că a avut un alt coşmar.

Mama lui Ţaţe o aşteptase în hol. Ţaţe părea mai agitat decît Zee. Era chinuit.

- Acum aproape o oră. Imediat după ce a adormit.

- Şi-a amintit ceva? întrebă ea cu o umbră de speranţă în glas.

- Nu. Au trezit-o propriile ei ţipete. Avery mîngîie capul copilului.

- Ar fi trebuit să fiu aici.

- La naiba. Sigur că ar fi trebuit. Te-a strigat tot timpul. Unde ai fost?

- Am avut puţină treabă. O să mai stau cu ea puţin.

- Nu poţi. Cei doi de la Wakely şi Poster au venit.

- Cine?

- Consultanţii angajaţi pentru campanie. Ne-au întrerupt şedinţa ţipetele lui Mandy. Şi timpul lor este limitat.

O împinse să iasă afară din dormitorul copilului. Ea se înfipse năbădăios pe picioare.

- Ce te deranjează mai mult, Ţaţe? Coşmarul fiicei tale sau faptul că îi laşi pe indivizii aceia să aştepte?

- Nu întinde coarda, Carole, spuse el printre dinţi. Eu am fost aici pentru copil, nu tu.

Avery cedă privindu-l vinovată.

- Am crezut că nu eşti de acord cu consultanţii pentru campania electorală.

- Mi-am schimbat ideile.

- Ţi le-au schimbat Eddy şi Jack?

- Ei au încercat, dar hotărîrea eu am luat-o. Oricum, sînt aici şi ne aşteaptă.

- Ţaţe,.spuse şi îl prinse de mînă, dacă nu eşti convins, spune- le să plece. Pînă acum tu ai făcut campania - tu şi ceea ce reprezinţi tu. Dacă aceşti aşa-zişi experţi vor încerca să-ţi schimbe imaginea? Nu te vei simţi frustrat? Chiar şi cei mai buni'sfetnici pot greşi. Te rog, nu te lăsa convins să faci ceea ce nu doreşti.

El îi întinse mîna cu brutalitate.

- Dacă mă lăsam convins cu uşurinţă, Carole, aş fi divorţat de tine de multă vreme. Aşa am fost sfătuit.

în dimineaţa următoare ieşi din cadă şi se înfăşură într-un prosop. Abia cînd era în faţa oglinzii a văzut că uşa dormitorului se deschide. A crezut că este Francy si s-a îndreptat spre ea. în secunda următoare, uimită, făcea un pas înapoi.

- Jack!

- îmi pare rău, Carole. Am crezut că ai auzit cînd am bătut.

Era dincolo de pragul uşii. Dacă ar fi bătut, cu siguranţă că l- ar fi auzit. O minţea. Mai mult furioasă decît stînjenită, strînse prosopul de baie în jurul ei.

- Ce vrei, Jack?

- Tipii ţi-au lăsat asta.

Fără să-şi ia privirea de la ea, îi întinse o hîrtie. Privirea Iui o stînjenea. Era îndrăzneaţă şi incisivă. Oare vedea diferenţe între ea şi Carole? Ştia cum arăta trupul Carolei?

- Ce ţipi? întrebă ea încercînd să braveze.

- De la Wakely şi Poster. Nu au avut timp să ţi-l dea aseară, înainte de a ieşi vijelios din şedinţă.

- Nu am ieşit vijelios. Am vrut doar să văd ce face Mandy.

- Şi ai stat pînă după ce au plecat. Era adevărat, nici măcar nu s-a scuzat. Nu-i înghiţi, nu-i aşa?

- Dacă tot mă întrebi, află că nu. Sînt surprinsă că tu îi accepţi.

• - De ce?

- Pentru că te vor da la o parte.

- Ei lucrează pentru noi, nu invers.

- Mie nu mi s-a părut. Au fost autoritari şi aroganţi. Mie nu-mi plac astfel de lucruri şi sînt uimită că Ţaţe îe tolerează.

- Avînd astfel de sentimente, sînt convins că îţi va trebui timp să digeri ce ţi-am adus, zise Jack arătînd spre hîrtii:

- O listă cu ce face şi nu face soţia unui candidat, spuse ea uimită privind hîrtiile.

- Exact, doamnă Rutledge. Aruncă hîrtiile pe pat.

- îmi pare bine că eu doar ţi le-am adus. Dar să ştii că Eddy o să te urmărească dacă nu vei face exact ce scrie acolo.

- Eddy să se ducă la dracu' Şi tu. Şi toţi ceilalţi care vreţi să-l faceţi pe Ţaţe o jucărie mecanică, rostind discursuri fără semnificaţie.

- Ai devenit o adevărată cruciată. Aşa dintr-odată aliatul lui indiscutabil.

- Şi ce-i cu asta?

- Pe cine crezi tu că păcăleşti, Carole?

- Sînt soţia lui. Şi data viitoare cînd ai să vii, Jack, bate la uşă.

El o privi cu faţa congestionată de mînie.

- Joacă teatru cît vrei cu ceilalţi, dar cînd sîntem singuri...

- Mami, am făcut un desen. Mandy intră fluturînd o foaie de hîrtie.

Jack o mai privi o dată, încruntat apoi se întoarse pe călcîie şi ieşi din cameră. Ea se felicită în gînd că l-a înfruntat, dar simţi că nu o mai ţin genunchii. Luă fetiţa şi o strînse în braţe. Era greu de spus cine pe cine consolează.

- Mami?

- Ce ai desenat? Dă-mi să văd. Avery studie desenul colorat. Dar este minunat, scumpo, exclamă ea zîmbind cu dragoste.

După ultima vizită la doctor, Mandy a făcut progrese uimitoare, încet ieşea din carapacea de mdiferenţă. Trupul micuţ părea să prindă energie, încrederea în ea era fragilă, dar începea să dea roade. . '

- Uite, aici este tata şi aici este Shep, spuse copilul, arătînd pe hîrtie.

- Văd.

- Acum îmi dai nişte gumă? Mona a spus să îţi cer ţie.

- O bucăţică. Să nu o înghiţi. Cînd nu-o mai vrei să mi-o aduci.

Te iubesc, mami, spuse fetiţa şi o sărută zgomotos.

- Şi eu te iubesc. Avery o mai strînse o dată la piept, apoi o conduse spre uşă. Se gîndi să încuie. Erau mulţi cei pe care dorea să îi lase dincolo de uşă. Dar erau şi cei pentru care lăsa uşa deschisă. Mandy şi Ţaţe.

Van desfăcu o cutie de bere şi o puse pe consola aparatului video. Stomacul îi semnalizase că are nevoie de cîte ceva dacă dorea să trăiască. Altfel era atît de preocupat de ceea ce făcea, încît uita de mîncare.

Desfăcu o conservă de peşte în ulei şi luă o gură. Scoase caseta din aparat şi puse alta.

înghiţi mîncarea, trase un fum de marijuana, luă o gură de whisky,, apoi mai luă o gură de peşte. Privea un documentar pe care l-a filmat acum cîţiva ani. Subiectul era porno cu copii. Era una dintre copiile pe care obişnuia să le facă. Una din sutele de benzi pe care le avea.

Pînă acum nimic din ce a privit nu i-a justificat sentimentul că a văzut pe cineva cunoscut în anturajul lui Rutledge. Dar acesta nu era omul cu părul alb, de care se temea Avery. Nici nu era sigur ce caută; dar trebuia să înceapă de undeva. Nu avea de gînd să se oprească decît atunci cînd va descoperi ce îl neliniştea. Oricum, pentru moment, nu avea nimic de făcut. Putea să îşi piardă vremea.

- Unde este Eddy? întrebă Nelson la masă.

- A trebuit să mai întîrzie, răspunse Ţaţe. Ne-a spus să nu-l aşteptăm la cină.

- Se pare că în ultima vreme nu ne mai adunăm la cină, spuse Nelson încruntat. Dorothy Rae, unde este Francy?

- Este... este, Dorothy Rae nu ştia ce să spună.

- Era la cartierul general cînd am plecat eu, veni Ţaţe în ajutorul cumnatei sale.

Jack le zîmbi părinţilor săi.

- în ultima vreme munceşte foarte mult, nu-i aşa mamă?

Zee îi zîmbi uscat.

- Este mai conştiincioasă decît m-am aşteptat.

- îi face bine munca.

- Oricum, este un început, mormăi Nelson. Avery, în faţa lui Jack, îşi urma firul gîndurilor. Se

îndoia că Francy lucra atît de mult la cartierul general. Părea că este singura care observă faptul că Francy şi Eddy veneau mereu tîrziu şi mereu împreună.

Mandy îi ceru pîine cu unt. Cînd Avery termină, îl surprinse pe Jack studiind-o. îi zîmbea de parcă împărtăşeau amîndoi un secret. Privi repede în farfurie şi se concentra la mîncare.

Francy sosi după cîteva minute, se aruncă în scaun cu o privire acră.

- Nu ştii să scoţi un cuvînt civilizat, domnişoară? întrebă Nelson furios.

- Dumnezeule, ce conopidă, murmură ea luînd şerveţelul.

- Nu-ţi permit un astfel de limbaj, tună Nelson.

- Am uitat, strigă fata obraznic. Bărbatul se înroşi de furie.

- Astea nu sînt maniere, continuă el privind ameninţător spre Jack şi Dorothy Rae. Fii puţin civilizată. Stai ca lumea la masă cît mănînci.

- Niciodată nu este ceva decent de mîncare aici, se plînse Francy.

- Ar trebui să-ţi fie ruşine, Francine.

- Ştiu, ştiu bunicule. Toţi copiii care mor de foame în Africa. Scuteşte-mă de predică, te rog. Plec la mine în cameră.

- Ai să rămîi la locul tău, tună bătrînul. Faci parte din familie şi în familia asta cina se ia împreună.

- Nu-i nevoie să ţipi, Nelson, spuse Zee. Francy se bosumflă. îşi privi bunicul cu ostilitate,

părinţii cu dispreţ, dar rămase la locul ei. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, Nelson a reluat conversaţia.

- Consilierii îţi pregătesc un alt turneu, Ţaţe. Avery îl privi iute pe Ţaţe.

- Abia am aflat şi eu, spuse el scuzîndu-se, 'şi nu am avut timp să vă mai anunţ.

- Unde mergem?

- Prin toate colţurile statului.

- Cît o să dureze? întrebă Zee.

- Puţin mai mult de o săptămîhă.

- Carole, n u-ţ i face probleme în privinţa lui Mandy, bunicul o să aibă grijă de ea. Nu-i aşa, Mandy?

Copilul îi zîmbi şi dădu din cap. De obicei nu se supăra cînd o lăsau cu ei. Nici Avery nu avea reţineri. Totuşi Mandy a avut un alt coşmar cu o noapte înainte - al doilea în săptămîna aceea. Dacă era pe punctul de a se elibera de spaime, Avery ar fi vrut să fie lîngă ea. Poate că Mandy ar putea merge cu ei.

Trebuia să discute cu Ţaţe.

Brusc apăru şi Eddy. Mona, care strîngea masa, i-a spus că i-a păstrat mîncarea caldă.

- Lasă asta. Privi pe rînd pe cei din jurul mesei. Va trebui să mănînc mai tîrziu.

Francy se învioră considerabil, îl privea cu admiraţie şi obrăznicie.

- îmi pare rău că vă stric masa, începu Eddy. Nelson dădu din mînă.

- Pari supărat.

Era puţin spus, gîndi Avery. Eddy deborda de furie.

- Ce s-a întîmplat? Am pierdut în procente?

- Ceva nu merge?

- Mi-e teamă că da, spuse Eddy. Ralph şi Dirk sînt cu mine, dar le-am spus să aştepte în salon pînă voi discuta cu familia.

Ralprf şi Dirk erau cei doi consilieri angajaţi pentru campanie. Numele lor apăreau adesea în toate conversaţiile. Avery le auzea cu reticenţă întotdeauna.

-Dă-f drumul, spuse Nelson nerăbdător. Să auzim vestea cea rea.

- Este în legătură cu Carole. Toţi ochii din cameră se îndreptară spre ea. Medicul care i-a făcut avortul vrea să facă o declaraţie publică.

O calitate necesară piloţilor de bombardiere era aceea de a nu ceda în timpul momentelor critice. Nelson o avea. Mai tîrziu Avery s-a gîndit la aplombul cu care a primit ştirea uluitoare dată de Eddy.

Calmul său a uimit-o şi pe ea, ea care era zguduită. A rămas fără grai, nemişcată, incapabilă să gîndească. Nelson se ridică.

- Cred că trebuie să mutăm discuţia aceasta în salon.

Eddy îl privi pe Ţaţe cu un amestec de milă şi disperare. Zee extrem de palidă, reuşi să-şi păstreze firea.

- Mona, în seara aceasta nu servim desertul. Te rog să ai grijă de Mandy. Vom fi puţin ocupaţi.

Dorothy Rae întinse mîna după paharul de vin. Jack i-l luă din mînă şi îl puse pe masă. O ridică de pe scaun şi o împinse înainte.

Cînd ajunseră în hol, Jack îi spuse fiicei lui:

- Tu nu ai ce căuta aici.

- Nici să nu te gîndeşti. Este cel mai emoţionant lucru care s-a petrecut în ultima vreme, răspunse fata chicotind.

- Nu este treaba ta, Francy.

- Şi eu fac'parte din familie. Nu l-ai auzit pe bunicul? Pe urmă, lucrez şi eu pentru campanie. Am tot dreptul să asist la orice discuţie. Mai mult decît ea, spuse, arătînd dispreţuitor spre mama sa.

Jack scoase o bancnotă de cincizeci de dolari şi i-o îndesă în palmă.

- Găseşti tu ceva de făcut.

- Ticălosul, murmură Francy cujumătate de glas. Ţaţe era alb ca varul şi hăituit, îşi controla cu grijă

gesturile. Aruncă şerveţelul în farfurie.

- Carole?

Avery tresări. Nu avea nici un rost să nege, furia care-i ardea în priviri o îngheţă. O prinse dur de mînă şi o conduse spre salon.

Era în amurg. Pe fereastra salonului se vedea peisajul spectaculos al cerului vestic, luminat cu umbrele sîngerii ale apusului. Era priveliştea care îi tăiase respiraţia de atîtea ori. Şi totuşi, în seara aceea se simţea vulnerabilă şi nenorocită. Nu vedea nici un chip prietenos în jurul ei. Mai ales bărbaţii o priveau ostil.

Dirk era înalt, slab, saturnian şi cu o faţă permanent cenuşie. Arăta exact ca omul de legătură dintr-un film cu mafia. Faţa lui părea să se spargă în mii de bucăţi de cîte ori încerca să zîmbească.

Ralph era antiteza lui Dirk. Rotund, scund şi jovial. Spunea deja glume spre neliniştea tuturor. Scutură nervos buzunarul hainei şi zornăi mărunţişul. Bărbaţii aceştia nu păreau să aibă prenume. Păreau preocupaţi doar să facă pe placul clienţilor lor. în ceea ce o privea, cu ea nu prea aveau şanse.

Nelson fu primul care începu.

- Eddy, te rog sa ne explici ceea ce ne-ai spus. Eddy atacă problema direct. Se întoarse spre

Carole.

; Ai făcut o întrerupere de sarcină? încercă dar nu reuşi să scoată nici un sunet.

- Da, a făcut, răspunse Ţaţe în locul ei.

Zee sări de parcă a lovit-o ceva. Nelson se încruntă sugestiv. Jack şi Dorothy Rae o priviră uluiţi.

- Tu ai ştiut? îl întrebă Eddy pe Ţaţe. ' -Da.

- Şi nu ai spus nimănui?

- Nu'era treaba nimănui, se răsti Ţaţe furios.

- Cînd s-a întîmplat? întrebă Nelson. Recent?

- înainte de accident. Cu puţin timp înainte.

- Nemaipomenit! murmură Eddy. Este al naibii de grozav.

- Te rog să fii atent cum vorbeşti în faţa soţiei mele, domnule Paschal, urlă Nelson.

- Scuză-mă, Nelson, răspunse tînărul înfierbîntat, dar îţi imaginezi cumva ce consecinţe va avea acest lucru asupra campaniei?

- Sigur că-mi imaginez. Dar trebuie să facem ceva. Nu ne ajută cu nimic să ţipăm unul la altul.

După ce se mai calmară puţin, Nelson întrebă:

- Cum ai descoperit acest... acest lucru abominabil?

- Asistenta doctorului a sunat astăzi la cartierul general. A spus că vrea să vorbească cu Ţaţe. Pentru că el plecase, i-am cerut să-mi spună mie. Mi-a spus cum Carole, însărcinată în şase săptămîni, a venit la clinică şi a cerut să i se facă un avort.

Avery se prăbuşi pe o canapea, se prinse cu mîinile de mijloc şi se ghemui.

- Trebuie să discutăm cu toţi de faţă? întrebă ea arătînd din cap asistenţa.

- Voi doi, plecaţi, spuse Ţaţe.

- Stai puţin, obiectă Eddy. Ei trebuie să ştie totul.

- Nu şi despre problemele noastre personale.

- Totul, Ţaţe, interveni Dirk. Pînă la deodorantul pe care-l foloseşti. Fără secrete, îţi aminteşti? Ţi-am spus de la început.

Ţaţe simţea că explodează.

- Cu ce a ameninţat asistenta?

- Cu o declaraţie publică. -Sau?

- O putem plăti c'a să-şi tină gura.

- Şantaj, spuse Ralph. Nu tocmai original. Prinsă în iţele propriei minciuni, Avery riu mai

avea de ales, decît să-i trateze cu dispreţ, să-i sfideze. Nici nu se gîndea la ceilalţi, dar i se rupea inima gîndindu-se la ce trebuie să fi fost în sufletul lui Ţaţe.

- Aştept propuneri, spuse Eddy.

- Ce ştii de doctor? îl întrebă Dirk.

- Asistenta nu mai lucrează pentru el.

- Oh? se miră Ralph, zăngănind monedele. De ce?

- Nu ştiu.

- Descoperă!

Avery, care rostise comanda, sări în picioare. Nu se putea apăra în ochii lui Ţaţe decît rezolvînd încurcătura în care se găseau. .

- Descoperă de ce nu mai lucrează pentru doctor, Eddy. Poate că a dat-o afară pentru că era incompetentă.

- El? Ea, spuse Eddy, doctorul este o femeie. Dumnezeule, nici măcar atîta lucru hu-ţi mai aminteşti?

- Vrei să te ajut sau nu, continuă ea să atace. Dacă asistenta a fost concediată pentru incompetenţă, nu va fi credibilă în ochii nimănui.

- Carole are dreptate aici, spuse Ralph.

- Tu ne-ai băgat în încurcătura asta. Ce vrei acum, să bravezi? întrebă Eddy apropiindu-se de ea.

- Da, spuse ea sfidător:

Aproape că auzea sfîrîind circuitele neuronilor celor din cameră. Toţi se gîndeau intens la o soluţie. Zee rupse tăcerea.

- Dar dacă au fişa ta medicală?

- Fişele medicale pot fi falsificate, mai ales copiile. Va fi cuvîntul meu contra cuvîntului ei.

- Nu putem minţi, interveni Ţaţe.

- De ce naiba să nu putem? rîse Dirk.

- Minciuna face parte d-in orice campanie electorală, completă Ralph. Dacă vrei să cîştigi, va trebui să minţi mai convingător decît Rae Dekker.

- Dacă voi deveni senator va trebui să am curajul să mă privesc în oglindă, spuse Ţaţe arţăgos.

- Eu nu va trebui să mint. Nici tu. Nimeni nu va şti despre avort. Avery îl privea acum în faţă. Dacă îi spunem că este o escroacă, va da înapoi. Pot garanta că nici un post de televiziune nu o va lua în serios, mai ales dacă a fost concediată.

Dacă asistenta ducea declaraţia la KTEX, la Irish McCabe, ceea ce nu era exclus, pentru că erau cei mai renumiţi, el ar fi rezolvat uşor problema. Dacă o ducea în altă parte... Avery se întoarse brusc spre Eddy.

- Ai spus că a pus la cale povestea cu altcineva? Atestă cineva pentru ea?

- Nu.

- Atunci nu are nici o şansă. Nici un ziarist credibil nu va prelua informaţia.

- De unde naiba ştii tu asta? se răsti Jack din celălalt colţ al camerei.

- Am văzut Oamenii Preşedintelui.

- Fişa medicală va susţine informaţia.

- S-ar putea, dar tot nu va avea credibilitate. Dacă vom ignora o asemenea afirmaţie scandaloasă, oamenii o'vor considera o minciună sordidă.

- Şi dacă ne ia în obiectiv personalul de campanie al lui Dekker? Or să sune toate trîmbiţele.

- Şi ce dacă? Este o poveste urîtă, murdară. Cine va crede că eu am făcut aşa ceva?

- De ce ai făcut-o?

Avery se întoarse spre Zee, care i-a pus o atît de simplă întrebare. Suferea din pricina suferinţei fiului ei. Ar fi dorit să-i poată da o explicaţie, dar nu putea. Zee se cutremură de repulsie.

Lui Eddy nu-i păsa de aspectele sentimentale ale problemei. Măsura concentrat camera.

- Dumnezeule, Dekker se va bucura că i-am făcut un astfel de cadou. Nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce va face. O va înfăţişa pe Carole ca pe o ucigaşă.

- Va arăta ca şi cum doreşte să împroaşte cu noroi, dacă nu va reuşi să dovedească ceea ce spune. Iar eu ştiu că nu va dovedi, îi va îndepărta pe alegători.

Ralph şi Dirk se priviră şi ridicară din umeri.

- A subliniat nişte puncte valide. Dacă te mai sună asistenta spune-i că minte. Probabil că o vom speria.

- Nu ştiu, este riscant, murmură Eddy.

- Dar nu putem face altceva mai bun, interveni Nelson ridicîndu- se. Va trebui să rezolvaţi singuri acest lucru murdar. Nu doresc să vă mai aud vreodată vorbind despre asta.

Plecară, dar nici el nici Zee nu priviră spre Avery.

Dorothy Rae se grăbi spre bar. Jack, preocupat să o privească cu răutate pe soţia fratelui său, nu observă să o oprească la timp.

Evident, nimeni din familie nu ştiuse de sarcina Carolei şi nici despre avort, pînă în seara aceea.

- Mai lipsesc scheletele din dulap.

Ţaţe se întoarse spre fratele său cu o furie pe care nu o arătase niciodată. Pumnii erau strînşi de încordare.

- Taci din gură, spuse ameninţător.

• - Să nu-i spui tu lui să tacă, strigă Dorothy Rae, lovind paharul de vodcă. Nu este vina lui că soţia ta este o tîrfă.

- Dorothy Rae!

- Nu este, Jack? Intenţionat a scăpat de copil, în timp ce eu... eu... nu mai reuşi să continue. Le întoarse spatele.

Jack inspiră adînc şi murmură ruşinat:

- îmi pare rău, Ţaţe.

Se îndreptă spre soţia care plîngea, o luă de talie şi părăsiră camera. Cu toată aversiunea pe care o simţea faţă de Jack, Avery rămase impresionată de afecţiunea cu care se purta cu soţia lui. Ea îl privea cu recunoştinţă şi dragoste.

Dirk şi Ralph, ignorînd total drama de familie, stăteau de vorbă.

- în turneul acesta vei rămîne acasă, spuse Dirk spre Avery.

- Sînt de acord, susţinu Eddy.

- Numai Ţaţe va hotărî acest lucru, îi înfruntă ea. Faţa lui era rece şi impasibilă.

- Rămîi, spuse.

O înecau lacrimile, dar mai bine murea decît să facă o scenă. Repede, dar mîndră, ieşi din cameră. Ţaţe o urmă. O ajunse în hol şi o obligă să se întoarcă, să-l privească.

- Puterea ta de a înşela oamenii nu are nici o limită, Caroie, nu?

- Ştiu.că ţi se pare urît, Ţaţe, dar...

- Urît! Clătină cu amărăciune din cap. Dacă ai făcui-o, de'ce nu ai recunoscut? De ce nu mi-ai spus că nu va mai fi nici un copil?

- Pentru că am văzut cît de mult te doare lucrul acesta.

- Prostii! Ai văzut cît de mult te va stînjeni pe tine! , - Nu, strigă ea nenorocită.

- "Spune|i-i că minte. Nu există dovezi. Fişe falsificate", spuse citind cuvintele ei. Oricînd ai o modalitate de a ieşi deasupra, nu? Cîte şmecherii din astea mai ai în mînecă?

- Am făcut propunerile ca să te protejez pe tine. Pe tine, Ţaţe.

- Sigur, sigur. De data aceasta îi vorbea cu cinism. Dacă doreai într-adevăr să faci ceva pentru mine, Carole, nu avortai copilul. Sau, mai bine nu rămîneai însărcinată. Ori poate că un copil va fi biletul spre Washington? Să nu-mi mai ieşi în cale. Nu suport să te mai văd.

Plecă spre salon unde îl aşteptau consilierii. Avery se sprijini de perete, stăpînindu-şi hohotele de plîns.

în încercarea de a atenua din păcatele Carolei, nu a făcut decît să-l îndepărteze şi mai mult pe Ţaţe.

în dimineaţa următoare Avery se trezi ameţită. Ochii îi erau umflaţi, capul i se învîrtea. Trase orbeşte un capot şi se îndreptă spre baie.

Imediat ce intră în cameră se lipi îngrozită de perete, citind mesajul scris pe oglinda de la baie, cu rujul ei.