Sandra Brown Imaginea din oglinda

Nu ştiu ce faci, dar pe el îl înnebuneşti. Continuă!

- Nelson? -Hm?

Răspunsul lui absent o făcu pe Zinnia să se încrunte.

- Este important.

Nelson lăsă un colţ de ziar. Văzînd că este tulburată, împături ziarul şi o privi.

- îmi pare rău, dragă. Ce ai spus?

- Deocamdată nimic.

- Ai vreo problemă?

- Se petrece ceva cu Ţaţe şi Carole, zise ea.

- Cred că s-au certat, spuse el, începînd să se dezbrace. Au fost foarte tăcuţi la cină.

Şi Zee a observat ostilitatea din seara aceea. Era deosebit de sensibilă la dispoziţia fiilor ei.

- Ţaţe nu era numai mohorît, era furios.

- Probabil că a făcut ceva Carole şi l-a înfuriat.

- Şi cînd Ţaţe este furios, continuă Zee fără să-l asculte, Carole este de obicei exuberantă. Cînd el este nervos, îl enervează şi mai tare, fiind frivolă şi enervantă.

- Dar în seara asta nu a fost frivotă, spuse Nelson, aşezîndu-şi cu grijă pantalonii. Abia dacă a scos un cuvînt.

- Tocmai asta spun şi eu, Nelson. A fost la fel de neliniştită şi nervoasă ca şi Ţaţe. Niciodată nu se purta aşa cînd se certau.

Nelson se aşeză în pat cu mîinile sub cap.

- Am observat în ultima vreme mai multe schimbări la ea. Nu seamănă deloc cu ce a fost înainte.

- Mulţumesc lui Dumnezeu, spuse Zee. Am crezut că îmi pierd minţile. Sînt uşurată să ştiu că a mai observat şi altcineva. Nu mai este superficială. Tu ce zici?

- Poate că accidentul a mai maturizat-o.

- Poate.

- Nu eşti convinsă?

- Dacă nu ar fi decît atît, poate că aş fi convinsă.

- Dar ce mai este?

- De exemplu, Mandy. Carole este un alt om. Ai văzut cît era de îngrijorată^ noaptea trecută, cînd Mandy a avut coşmaruri? îmi amintesc că odată Mandy a avut temperatură şi eu eram disperată, dar Carole era foarte liniştită. Mi-a spus că toţi copiii fac temperatură, însă noaptea trecută Carole a fost la fel de zguduită ca şi Mandy.

Nelson se foi incomodat. Zee ştia de ce. Raţionamentele logice îl oboseau. Pentru el era negru sau alb, nu credea decît în absoluturi. Era sceptic şi considera că toţi trebuie să-şi rezolve problemele fără a cere ajutor.

- Carole a crescut şi atîta tot. Tragedia prin care a trecut a^ maturizat-o. Priveşte lucrurile într-o altă lumină, în sfîrşit, apreciază că îi are pe Ţaţe, pe Mandy, o familie. Era şi timpul să se trezească.

- Sper din suflet să dureze, dar Zee nu ştia cîî o va ţine.

- Ce să dureze?

- Atitudinea ei drăgăstoasă faţă de Ţaţe şi Mandy. La suprafaţă se pare că o preocupă.

- Asta este un lucru bun, nu?

- Dacă este sincer. Mandy este atît de fragilă. Mi-e teamă să nu îi facă rău, dacă Carole îşi schimbă atitudinea faţă de ea. Şi Ţaţe, oftă Zee, vreau să fie fericit, mai ales acum, în aceste momente atît de importante. Merită să fie fericit. Merită să fie iubit.

- întotdeauna te-a preocupat fericirea fiilor tăi, Zee.

- Şi nici unul nu are o căsnicie fericită, Nelson. Şi eu am sperat atît.

- Nu te-ai schimbat. Tot romantică ai rămas.

Ea se lipi delicat de e! şi el o sărută. Au făcut dragoste în întuneric.

Timp de cîteva zile Avery se gîndi neliniştită cum să facă să ia legătura cu Irish.

Imediat ce a ajuns la concluzia că are nevoie de un sfat, a început să se gîndească cum să-l anunţe că nu a murit în accidentul de avion. Oricît s-ar fi străduit, tot o cruzime era. Apărînd din neant în pragul camerei lui, îi putea provoca un şoc. Dacă îl suna la telefon, el ar fi crezut că cineva îşi bate joc de el. Se hotărî să-i trimită un bilet la căsuţa poştafă unde i-a trimis plicul cu bijuterii. Era sigură că !-a uimit primirea bijuteriilor şi nu a.găsit nici o explicaţie. Ore în şir se gîndi ce să scrie. Hotărî, în sfîrşit, că trebuie să fie directă.

"Dragă Irish,

Nu am murit în accidentul de avion, îţi voi explica ciudatele evenimente vineri seara, la ora şase, cînd voi veni la tine acasă.