Sandra Brown Imaginea din oglinda

- Muy bien, gracias. Y usten? Como se lama? Zîmbetul ei cordial se topi cînd văzu privirile

ascuţite din ochii lui Ţaţe.

- De cînd ştii spaniola?

Cîteva miimi de secundă lui Avery nu-i trecu prin cap o minciună credibilă. Ea terminase un colegiu spaniol. Ţaţe vorbea curent spaniola. Nu i-a trecut niciodată prin cap să se întrebe dacă şi Carole o vorbea.

- Am... am vrut să-ţi fac o surpriză.

- Sînt surprins.

- Votul spaniolilor este foarte important. M-am gîndit că ar fi bine să învăţ doar cîteva cuvinte.

Pentru prima dată lui Avery îi părea bine că sînt înconjuraţi de oameni. Altfel, Ţaţe ar fi pus foarte multe întrebări. Din fericire, nimeni nu a mai auzit dialogul lor.

Tot timpul în prezenţa lui Jack şi a. lui Eddy au călătorit dintr-un oraş în altul, dar nu a obţinut nici o informaţie asupra unei posibile conspiraţii. Cu foarte multă grijă a pus întrebări, dar nu a aflat nimic, în treacăt, l-a întrebat pe Jack cum de a reuşit să intre în spital în noaptea în care ea şi-a recăpătat cunoştinţa.

El a privit-o uimit.

- Despre ce naiba vorbeşti?

- Să lăsăm asta. Uneori amestec amintirile.

Jack era ori nevinovat ori un actor de clasă. A încercat să-l abordeze şi pe Eddy.

- Eu nu sînt membru al familiei. Ce naiba să fi căutat eu ia spital.

Să ameninţi viaţa lui Ţaţe, ar fi vrut să-i răspundă. însă murmură doar cîteva cuvinte, scuzîndu-se pentru confuzie.

Tot timpul pe drum discutau despre strategii. Erau în drum spre Odessa, trebuia să se adreseze petroliştilor independenţi.

- Trebuie să ie vorbeşti. Ei vor trebui măcar să îţi asculte ideile,

- Nu-mi face plăcere.

Au continuat să se contrazică. Ţaţe avea o părere contrar opusă celorlalţi şi rămînea pe poziţii.

- De unde ştii că n-or să-ţi placă dacă nici nu vrei să vorbeşti cu ei? întrebă Jack.

- Oamenii trebuie să mă aleagă pentru ceea ce sînt...

- Oamenii, voturile. Au nevoie să li se spună pentru ce să voteze. Trebuie să le-o repeţi pînă le sună în minte, nu sînt în stare să ia singuri o hotărîre.

- Mare încredere mai ai în ame'icani, Eddy.

- Nu eu sînt idealist, Ţaţe, tu eşti.

- Mulţumesc lui Dumnezeu că sînt. Mai bine aşa decît un cinic.

" - Bine, bine, spuse Eddy împăciuitor. Să lăsăm asta acum. Să vorbim despre spanioli.

- Ce-i cu ei?

- Data viitoare cînd o să ie vorbeşti nu te încăpăţîna să le aminteşti despre integrarea lor în societatea noastră.

- Societatea noastră?

- Acum mă gîndesc la populaţia engleză.

- Dar este important ca ei să se integreze. Este singurul fel în care putem păstra o societate integră.

- Dar trebuie să accentuezi faptul că ei trebuie să-şi păstreze obiceiurile.

- Dar am spus asta. Nu am spus-o? întrebă privindu-i pe ceilalţi.

- A spus-o, întări Avery, dar Eddy o ignoră-.

- Ştii, englezii nu văd cu ochi buni faptul că societatea lor va fi invadată de hispanici, aşa cum nici hispanicilor nu le place să adopte obiceiuri engleze. Acum ne interesează să fii ales. De aceste probleme te vei ocupa mai tîrziu.

- Sînt de acord cu Eddy, spuse şi Jack. Ţaţe rîse uluit.

- Incredibil. Candidez pentru Senatul Statelor Unite şi nu mi se permite să am o părere personală.

- Sigur că ţi se permite, îl aborda Jack vorbindu-i ca unui copil bosumflat. Dar nu aborda problemele delicate decît dacă vei fi întrebat.

Eddy îşi aranja hîrtiile. Avery îi studia mîinile care o zgîriaseră pe Francy. Poate că Francy a venit la el să o consoleze după vreo altă aventură deocheată.

- Pentru Dumnezeu, acum trebuie să fim punctuali cu toate programările.

- Ţi-am explicat de ce am întîrziat azi-dimineaţă. Carole' a vorbit cu mama şi tata şi ei au vrut să ştie toate amănuntele. Apoi am vorbit amîndoi cu Mandy.

Eddy şi Jack o priviră. Ca de obicei, erau critici. Se trezi că- i spune lui Jack.

- Dorothy Rae şi Francy ţi-au transmis că te iubesc.

- A, mulţumesc.

Ea îl privi pe Eddy cînd mer, numele

•ăspunse cu o privi¹

- Inainte de a ateriza schimba iţa,

adresă el lui Ţaţe.

- Ce are cravata mea?

- Arată ca naiba, asta are.

- Ţi-o dau pe a mea, sugeră Jack.

- Nu, a ta este şi mai rea, spuse Eddy. Ţi-o dau pe a mea.

- Să vă ia naiba pe amîndoi cu cravatele voastre. Lăsaţi-mă în pace. îşi rezemă capul de scaun şi închise ochii arătîndu-le că nu doreşte să mai vorbească cu ei.

Avery îl felicită în gînd pentru rezistenţă, deşi o îndepărtase şi pe ea. De la noaptea din Houston, cînd au fost atît de aproape să facă dragoste, Ţaţe a păstrat cu multă grijă distanţa dintre ei. Nu a fost întotdeauna uşor pentru că trebuiau să stea în aceeaşi cameră. Se evitau într-un mod ridicol. Cînd îşi vorbeau se stropşeau unul la altul ca două animale care au stat prea mult în aceeaşi cuşcă.

Nu trecu mult şi Ţaţe adormi. Adormea incredibil de repede.

- Fă şi tu ceva, îi spuse Eddy aplecîndu-se peste scaun.

- în ce privinţă?

- în privinţa lui Ţaţe.

- Ce să fac? Să încep să-i cumpăr cravate?

- Să-l convingi să le vorbească. Să-i primească pe cei doi propuşi de noi pentru continuarea campaniei electorale.

Tu. eşti suficient de potrivit pentru asemenea lucruri, îi răspunse ea cu răceală.

-Te raz:, ni?

- De ce" i ce fel?

- Ii strici programul lui Ţaţe.

- Dacă te referi la noaptea trecută, să ştii că dormea cînd ai sunat. Are nevoie de odihnă.

Este epuizat

- Dacă . .au să vorbesc cu el, vreau să mi-l dai imediat la telefon. Ai înţeles, Carole? Şi acum să discutăm despre cei doi angajaţi...

- Nu are nevoie de ei. Este convins că îi vor forma o imagine nereală şi la fel cred şi eu.

- Nimeni nu ţi-a cerut părerea, interveni Jack.

- Cînd am o părere despre campania soţului meu, rni-o voi exprima. Şi vă puteţi duce la dracu' dacă nu vă place.

- Vrei să fii soţie de senator sau nu?

Urmă un moment de tăcere, apoi Eddy continuă cu un ton conciliant.

Fă ceva, Carole, şi scoate-l pe Ţaţe din starea asta de tensiune. Este demolatoare pentru el. Tu eşti cea care l-a adus în starea asta şi tu trebuie să-l scoţi. Nu te purta de parcă nu ai şti ce să faci pentru că noi ştim totul foarte bine.

Schimbul înfierbîntat de cuvinte îi aduse lui Avery un sentiment de frustrare. Era limpede că ei o considerau pe ea vinovată. A fost o adevărată uşurare cînd au aterizat, îşi fabrică un zîmbet pentru mulţimea care îi aştepta, dar zîmbetul îi împietri cînd printre fotografi îl depista pe Van Lovejoy. Imediat rămase cu un pas în urmă ca să se ferească de aparatul de filmat. Privi mulţimea încordată şi pregătită mereu să descopere un suspect.

Amestecat între oameni, un bărbat înalt îi atrase atenţia. Era un chip familiar. Nu-şi amintea unde l-a mai văzut, dar era sigură că l-a mai văzut undeva, înainte să-şi dea seama, omul dispăru.

Imedfat ce candidatul şi însoţitorii lui au plecat, bărbatul îmbrăcat în haine de cowboy. a ieşit din cabina telefonică. Era mîndru că a reuşit să se mişte cu agilitate şi să rămînă invizibil.

Funcţionarul îi întinse cheile maşinii.

- Doriţi o hartă,"domnule?

- Nu, mulţumesc, ştiu unde merg.

Avea o singură geantă, întodeauna călătorea cu puţine bagaje şi acolo unde era necesar închiria o maşină. Se îndreptă spre oraş, urmînd limuzina care îl ducea pe Rutledge la o distanţă apreciabilă. Nu trebuia să se apropie prea mult. Era aproape sigur că Carole Rutledge l-a remarcat în mulţime. Era puţin probabil să-l recunoască de la asemenea distanţă, dar în meseria lui discreţia era cuvîntul de ordine.
- Nu le invidiez pe femeile texane. Ca toate femeile din lume, şi ele au probleme serioase. Probleme la care trebuie să găsească soluţii zilnice.

Ţaţe vorbea elocvent în faţa unui grup de femei. Oricît a fost programul de încărcat, nu îşi putea lua mintea de la un gînd care îl cJbseda: în noaptea aceasta va trebui să doarmă cu Carole într- un pat.

- Multe dintre corporaţii au început un program social pentru angajaţii lor. Sînt mulţumit să vă spun asta. Totuşi sînt foarte puţine la număr. Aş dori să văd rezultate mai bune.

în furtuna de aplauze Ţâţe continua să se gîndească la discuţia cu recepţionera: "Mai doriţi ceva?", "Da, aş prefera o cameră cu două paturi", ar fi dorit să spună în acel moment.

Aplauzele conteniră. Cu coada ochiului o vedea pe Carole privindu-l curios. Era foarte atrăgătoare.

- Salariul egal la muncă egală, continuă el în microfon. Americanii aud mereu asta. Dar eu voi continua să o spun pînă cînd cineva va face ceva concret.

Aplauzele erau furtunoase. Ţaţe zîmbi dezarmant şi încercă să evite să privească picioarele femeii care din primul rînd îi oferea o imagine spectaculoasă.

în timpul scurt avut la dispoziţie la hotel, a văzut în trecere trupul soţiei, prin uşa de la baie. Avea un sutien pastel. Pielea moale. A împietrit şi a încercat să se abţină din nou.

Acum se concentra să-şi termine discursul. Se vor întoarce la hotel, vor privi ştirile şi se vor îmbrăca pentru dineul pregătit în onoarea lor la Southfork. Şi după ce vor termina, se vor întoarce în afurisita aceea de cameră cu pat dublu.

Spre auditoriu spuse:

- Voi aştepta să mă susţineţi în noiembrie. Mulţumesc foarte mult.

Era ovaţionat, îi făcu semn Carolei să urce lîngă .el pe podium. Ea i se alătură şi-l prinse de talie, îi zîmbea cuceritor. Putea juca teatru al naibii de bine. Abia după o jumătate de oră reuşi Eddy să-i scoată din mulţimea care nu-i mai lăsa să plece.

- Jack mă aşteaptă la telefon. Este vorba de diseară, Nimic serios. Dacă nu plecaţi acum, nu veţi ajunge la timp. Ştiţi unde să mergeţi?

- Pe autostrada l-30, da?

- Da. Să nu cumva să întîrziaţi. O privi pe Carole. Ţaţe vine cu mine. Pentru tine chem un taxi.

- Merg şi eu cu Ţaţe, spuse ea încăpăţînat.

- Cred că...

- E în regulă, Eddy, spuse Ţaţe. Vine cu mines

- O să ne încurce. Nu mergem la un club pentru doamne.

- Dacă Ţaţe vrea să merg, merg.

- Bine, capitulă Eddy. în timp ce el se îndepărta, Carole spuse:

- Nu scapă nici o ocazie să mă taxeze. Sînt surprinsă că te-a lăsat să te însori cu mine.

- Ştiu că nu te încîntă prea mult persoana lui, dar eu am încredere în instinctele lui.

- Şi eu am încredere în instinctele lui. De el nu prea sînt.sigură.

- Ce ti-a făcut de n-ai încredere în el?
Ea îi evită privirea. Se întinse în faţă şi îşi dezbrăcă jacheta, rămase într-o bluză de dantelă galbenă.

- Ai fost minunat, Ţaţe. l-ai făcut să-ţi mănînce din palmă. Mai ales femeia din faţă. Ce culoare aveau chiloţii?

- Nu purta.

Răspunsul tăios o dezarma, întoarse capul şi privi pe fereastră.

El ar fi jurat că o vede jignită. Ei bine, n-avea decît! De zile în şir şi el se chinuia. De ce să sufere singur? îl gîdilă dorinţa de a o face să sufere şi mai mult.

- Ai observat că am evitat problema avorturilor? -Nu.

- Nu ştiam ce să spun. Poate că ar fi trebuit să te chem pe tine. Tu le-ai fi descris în amănunt cum este.

Cînd îl privi avea lacrimi în ochi.,

- Ţi-am spus că nu am făcut un avort.

- Dar eu nu voi şti niciodată cînd ai minţit.

- De ce te porţi aşa, Ţaţe?

Din cauza afurisitului de pat dublu, gîndi el. înainte de a mă culca acolo va trebui să-mi amintesc toate motivele pentru care te dispreţuiesc. Bineînţeles că nu spuse nimic cu voce tare.

La poarta fabricii pe care o vizitau îi aştepta o delegaţie. Parcară maşina mai departe pentru a avea timp să se reculeagă. Ţaţe nu avea deloc chef să zîmbească şi să le promită că va rezolva conflictele de muncă, cînd el nu era în stare să-şi rezolve problema căsniciei. Cu toate fibrele corpului şi-o dorea^pe soţia lui.

- îmbracă jacheta, comandă el.

- Şi eu intenţionez să fac asta, răspunse ea cu răceală.

- Bine. Ţi se văd sînii aţîţaţi prin bluză. Ori asta şi vrei?

- Du-te la dracu'! îi spuse ea dulce printre dinţi.

O admira, îşi revenise foarte repede după insultele intenţionate şi conversa inteligent cu liderii sindicali. Ţaţe dădea mîna cu oamenii. O pjivea pe Carole. Făcea campanie electorală ca şi el. îi asculta cu răbdare pe oameni. După cum a spus şi Eddy, costumul galben se vedea cît de colo în mulţime. Făcea un contrast perfect cu părul ei negru. Ţaţe căuta cu insistenţă un cusur, dar nu găsea nimic. Carole strîngea mîinile murdare ale muncitorilor. Le zîmbea cuceritor, deşi căldura era de nesuportat.

Ea a fost prima care a ajuns la el cînd a fost lovit si a căzut.

Chiar în acel moment îl privea. Văzu cum îl loveşte ceva. Din reflex, el duse mîna la tîmplă şi căzu.

îi despărţeau doar cîţiva paşi, dar mulţimea era

densă, s-a părut o veşnicie pînă cînd a trecut printre oameni şi s-a prăbuşit lîngă el.

- Ţaţe! Ţaţe! Sîngele îi ţîşnea din rană. Aduceţi un doctor. Eddy! Jack! Faceţi ceva, este rănit!

- Nu-i nimic, spuse Ţaţe încercînd să se ridice. Ameţit, întinse mîna să se sprijine şi o găsi pe Avery, care îl ţinea cu putere.

Văzînd că poate vorbi şi că încearcă să se ridice, Avery a fost convinsă că glonţul I-a atins doar superficial, îi rezemă capul pe sînii ei. Sîngele îi pată bluza dar ea nu observă.

- Dumnezeule, ce s-a întîmplat? reuşi Eddy să se apropie de ei. Ţaţe?

- N-am nimic, murmură el. Daţi-mi o batistă. Au chemat ambulanţa.

- Nu era nevoie. M-a lovit ceva. Privi în jurul lui prin pădurea de picioare. Uite, asta, spuse arătînd spre o sticlă spartă.

- Cine naiba a aruncat?

- L-ai văzut? întrebă şi Avery gata să se lupte cu atacatorul.

- Nu, n-am văzut nimic. Daţi-mi o batistă, repetă el. Acum ajutaţi-mă să mă ridic.

- Nu cred că ar trebui, spuse ea îngrijorată. ; N-am nimic. Ajutaţi-mă.

în timp ce ea şi Eddy îl ajutau să se ridice, Jack se apropie abia respirînd.

- Cîţiva muncitori nu te prea iubesc. I-a arestat poliţia.

Erau cîteva pancarte împotriva lui. "Votaţi un liberal? Trebuie să fiţi nebuni!"

- Să mergem, hotărî Eddy.

- Nu. Buzele lui Ţaţe erau albe de durere şi furie. Am venit să le cer voturi şi asta voi face. Numai pentru cîţiva nebuni n-o să mă opresc.

- Ţaţe, Eddy are dreptate. De acum este treaba poliţiei.

Avery a murit de o sută de ori pînă să ajungă la el. Tot timpul s-a gîndit, "Asta este. Asta este ceea ce am vrut să previn şi nu am reuşit". Incidentul i-a demonstrat cît era el de vulnerabil şi cît de puţin îl putea ea proteja. Nimeni nu putea face nimic în astfel de sjtuaţii.

în ciuda sfaturilor, Ţaţe începu să se mişte printre oameni, strîngîndu-le mîinile şi ţinînd batista la tîmplă. Niciodată nu I-a iubit mai mult.

- Cum arăt?

Ţaţe i-a cerut părerea numai după ce a privit critic în oglindă. La fabrică au rămas pînă cînd s-au schimbat turele. Abia apoi au plecat acasă şi abia atunci le-a permis să îl ducă la spital. Jack a venit cu altă maşină şi a ajuns cînd doctorul îi prindea copcile.

Avery le-a dat un telefon lui Nelson şi Zee, ştiind

că ei trebuie să afle de la ei şi nu de la televizor. Au insistat să vorbească cu Ţaţe. El a glumit la telefon deşi a primit cu plăcere calmantele date de asistentă. Un grup masiv de reporteri îi aşteptau la hotel.

- Ţi-au făcut fotografii cu bluza pătată de sînge, ha spus Eddy din colţul gurii.

Remarca lipsită de sensibilitate a înfuriat-o la culme.

- Ticălosule.

- îmi fac meseria, Carole. Exploatez fiecare situaţie - bună sau rea.

Cînd au ajuns în faţa camerei lor, Avery s-a întors şi i-a înfruntat pe Jack şi Eddy care se pregăteau să intre.

- Ţaţe o să se odihnească acum, le-a spus fără să le permită alte argumente. Voi spune centralistei să anuleze toate telefoanele.

- Dar trebuie să facă o declaraţie.

- N-ai decît să o scrii tu, îi spuse ea lui Jack. Oricum, tot tu scrii ce spune Ţaţe. Dar aminteşte-ţi ce ne-a spus la întoarcere. Nu îl va acuza pe bărbatul care a aruncat sticla. Nici nu va condamna* sindicatele pentru această acţiune. Sînt sigură că scoţi tu ceva.

- Vin să vă iau la 7,30, spuse Eddy întorcîndu-se să plece. Peste umăr strigă supărat: Fix.

Ţaţe a dormit puţin, apoi a privit ştirile, s-a ridicat să facă un duş şi să se îmbrace. După ce a fost gata, s-a apropiat de ea.

- Ei bine?

Ea îl studie aprobator.

- Foarte romantic. Bandajul îţi dă o aură de cavaler.

- Asta este bine, măcar atît, pentru că mă doare îngrozitor.

Avery se apropie de el îngrijorată.

- Nu trebuie să mergem neapărat.

- îl înfuriem pe Eddy.

- N-are decît. Oamenii vor înţelege. Michael Jackson îşi poate amîna un concert pentru o simplă durere de stomac şi îşi poate dezamăgi miile de admiratori.

-.Dar pot eu să-i dezamăgesc pe ai mei? El îşi poate permite, are bani. Eu nu pot.

- Mai ia un calmant. El clătină din cap.

- Dacă trebuie să merg, trebuie să fiu cu capul limpede.

- Dumnezeule, ce încăpăţînat eşti! La fel ai fost şi astăzi cînd nu ai vrut să pleci de la fabrică.

- A dat savoare ştirilor.

- Uite, acum. semeni cu Eddy, spuse ea încruntîndu-se . Nu trebuie să-ţi pui viaţa în pericol numai pentru ca jurnalul să fie mai palpitant.

- Ascultă-mă, nu am fugit după individul care a aruncat sticla, numai pentru că sînt în campanie electorală. Altfel îl prindeam şi îl băteam să îl satur.

- Aşa îmi place.

Au rîs amîndoi dar după un moment s-au privit încurcaţi. Privirea lui Ţaţe era caldă.

- îmi place grozav rochia asta. îţi vine foarte bine.

- Mulţumesc.

- Ştii, am fost foarte nesuferit astăzi.

- Ai spus cîteva cuvinte foarte urîte.

- Ştiu, recunoscu el. Am vrut să le spun. Pentru

ca.

Cineva bătu la uşă. '

- 7,30, îl auziră pe Eddy.

Ţaţe îl privi neliniştit. Avery, în culmea dezamăgirii, îşi luă poşeta şi se îndreptă spre uşă. li venea să urle. Aproape că o făcu în momentul cînd la Southfork îl depista în mulţime pe bărbatul pe care I-a văzut la aeroport.

Ferma renumită din faimosul serial de televiziune Dallas era luminată strălucitor. Era o seară deosebită, cu multă lume. A fost mai bine decît s-au aşteptat. Imediat ce au .sosit, li s-a spus că oamenii erau binevoitori. Mulţi s-au oferit să doneze bani pentru Ţaţe.

- Fără îndoială, este rezultatul evenimentului de astăzi, spuse Eddy. îi aruncă lui Avery un zîmbet subtil.

Ea îşi trecu o mînă pe sub braţul lui Ţaţe arătînd clar că el este mai important decît orice jurnal de ştiri, chiar decît alegerile. Zîmbetul lui Eddy deveni răutăcios. Avery nu-l mai putea suferi. Poate şi din cauza aventurii lui cu Francy. Şi totuşi, Ţaţe avea încredere în el. De aceea Avery nu i-a spus că a văzuţ-o pe Francy ieşind din camera lui Eddy.

încercă să alunge aceste gînduri şi să se concentreze asupra prezentului. Ţaţe avea nevoie de sprijin. Incidentul ji va aduce probabil entuziasmul suporterilor locali, în timp ce îi zîmbea, îl văzu din nou pe bărbatul cu părul alb undeva, în mulţime.

Mai privi o dată, dar în secunda următoare nu mai era acolo. Probabil că a greşit. Omul de la aeroport era îmbrăcat în costum de cowboy. Bărbatul acesta avea haine de seară. Probabil că semănau.

Toată seara a încercat să-l vadă din nou. Dar nu a reuşit. De cele mai multe ori, erau orbiţi de luminile camerelor de televiziune.

- Nu ţi-e foame? şopti Ţaţe spre ea.

- Prea multe emoţii.

De fapt era bolnavă de grijă. Ţaţe era în primejdie. Privea spre bandajul de la tîmplă. S-ar putea ca data viitoare să nu mai fie o sticlă, s-ar putea să fie un glonţ. Ar putea să fie mortal.

- Ţaţe, începu ea şovăitor, nu ai văzut un bărbat înalt cu părul alb?

- Vreo cincizeci.

- Nu, unul anume. Mi s-a părut că îl cunosc de undeva.

- Poate că a ieşit din vreun colţ de memorie.

- Da, poate.

- Ascultă-mă, tu te simţi bine? Forţă un zîmbet şi îi şopti la ureche.

- Soţia candidatului trebuie să meargă la toaletă. El se ridică să o ajute să se ridice de la masă.

Trecînd printre mese, ea privi cercetător căutîndu-l pe omul cu părul alb. Cînd a ajuns în uşă, era şi uşurată şi neliniştită. Acum era sigură că era unul şi acelaşi bărbat.

Zîmbetul îi îngheţă pe buze cînd cineva şopti ameninţător în spatele ei. "Bună seara, Avery".

La miezul nopţii restaurantul McDonald era luminat puternic. Prin ferestrele mari de sticlă se vedea tot ce se petrece înăuntru.

Gîfîind pentru că fugise de la hotel, Avery s-a apropiat cu grijă de restaurant. Hainele cu care era îmbrăcată o făceau să arate altfel decît ceilalţi oameni. Era o nebunie pentru o femeie să meargă singură pe străzi la ora aceea.

De pe partea cealaltă a străzii, Avery privi spre restaurant, îl văzu stînd singur într-un separeu. Trecu imediat strada.

- Mmm, mama arată bine, auzi în spatele ei comentariul unui negru. Era însoţit de două femei care se străduiau să atragă atenţia unui bărbat îmbrăcat în pantaloni de piele. Acesta stătea rezemat de semafor. Părea plictisit. Cînd Avery trecu pe lîngă el, o privi cu poftă. Una din femei îşi puse mîinile în | şold şi strigă după Avery.

- Hei, căţea, să nu te mai arăţi pe aici, 'că te omor. Avery îi ignoră mergînd repede. Se apropie de

i restaurant şi bătu în fereastră. Van Lovejoy o privi rînjind. Avery îi făcu un semn furios să iasă afară. El se ridică fără grabă.

- Ce naiba pui la cale, Van? îl întrebă ea. Mimînd inocenţa, el ridică amîndouă mîinile.

- Eu?

- De ce a trebuit să ne întîlnim aici, la ora aceasta?

- Ai fi preferat să vin în camera ta? Camera pe care o împărţi cu bărbatul altei femei? încercă să o prindă de obraz. Ea îi îndepărtă mîna.

- Nici nu-ţi imaginezi în ce pericol mă pui. El se rezemă de fereastra restaurantului.

- Sînt numai urechi.

- Van, spuse ea nenorocită. Este prea greu să-ţi explic - mai ales aici. Am fugit de la hotel. Dacă Ţaţe descoperă...

- Ştie că nu eşti soţia lui?

- Nu, şi nu trebuie să afle.

- De ce?

- E mai mult de povestit.

- Eu nu mă grăbesc.

- Dar eu mă grăbesc, strigă ea prinzîndu-l de mînă. Van, nu trebuie să spui nimănui. Ne pui în pericol vieţile.

- Mda. S-ar putea ca Rutiedge să te omoare dacă află.

- Eu vorbesc despre viaţa lui Ţaţe. Nu glumesc, ai încredere în mine. Ai să fii de acord atunci cînd vei afla totul. Dar acum nu pot să stau. Trebuie să mă întorc.

- Grozavă lovitură, Avery. Cînd te-ai hotărît să o dai?

- La spital. Am fost confundată cu Carole Rutiedge. Mi-au făcut operaţia înainte de a putea vorbi.

- Şi cînd ai putut de ce nu le-ai spus?

- Intreabă-l pe Irish, încearcă ea să-l expedieze.

- Irish! .croncăni el rnestecînd marijuana. Ticălosul ăla bătrîn ştie?

- De puţină vreme. Aveam nevoie de cineva.

- Vasazică, de aceea ne aleargă după voi. Pe tine vrea să te apere Irish.

' că da. Nu am ştiut că ţi-a dat în gr personal să mă urmăreşti. Am fost uluită cînd le-am văzutJa Houston. Atunci nvai recunoscut?

- în ziua în care ai plecat de la spital, am observat că doamna Rutledge se comporta în faţa camerei ca şi tine. Prea semăna cu tine cînd şi-a umezit buzele şi a dat capul pe spate. Cînd am venit la fermă pentru filmare, am fost aproape convins. Astăzi am fost sigur şi m-am hotărît să îţi spun că îţi cunosc secretul.

- Dumnezeule. -Ce?

Dincolo de umărul lui Van, Avery depistase un poliţist apropiindu-se de ei.

- Ce s-a mai întîmplat? îl întrebă Ţaţe iritat pe fratele său.

Jack închise uşa şi-şi dădu jos haina..

- Vrei să bei ceva?

; Nu, mulţumesc. Ce mai vrei? . încă de cînd au intrat în holul hotelului, Jack i-a şoptit la ureche că vrea să-i spună ceva.

- Acum?

- Acum.

Ţaţe nu avea deloc chef în seara aceea. Singurul om cu care ar fi dorit să vorbească era soţia sa. De la sosirea la Southfork s- a comportat foarte ciudat, în timpul dineului, I-a întrebat despre bărbatul cu părul alb. Oricine ar fi fost acesta, probabil, că a abordat-o cînd a plecat la toaletă, pentru că după ce s-a întors era palidă şi tremura. Tot restul serii a fost alertată ca o pisică. A surprins-o de mai multe ori muşcîndu-şi

buzele. Dorea :;e problema. Chiar acum.

Dar, din spirit de solidaritate cu echipa, hotărî să îl asculte mai întîi pe Jack. în timp ce aşteptau liftul, i-a spus.

- Jack vrea să-mi vorbească pentru cinci minute. Aruncă o privire spre fratele său şi continuă. Nu mai mult de cinci minute.

- Acum? I-a întrebat ea. în ca*ji acesta am să rămîn să cumpăr ceva pentru Mandy. Nu întîrzii mult. Ne vedem în cameră.

Imediat ce a sosit liftul, ea a plecat lăsîndu-l cu Jack şi Eddy. Eddy a plecat în camera sa, lăsîndu-i singuri pe cei doi fraţi.

Ţaţe aştepta. Jack a scos un plic lung din buzunar. Ţaţe a citit de două ori mesajul apoi şi-a întrebat fratele:

- Cine ţi-a dat asta?

Jajsk luă sticla de coniac şi îşi turnă un pahar.

- îţi aminteşti de doamna îmbrăcată în albastru, din primul rînd?

Ţaţe făcu semn spre sticlă. Jack îi întinse un pahar.

- De ce, ţi-a cerut să îmi dai asta?

- Da. Nu era potrivit să ţi-l dea singură.

- Potrivit? îl privi Ţaţe cu chef de ceartă.

- Aş putea să încerc să ghicesc? întrebă Jack amuzat.

- O întîinire amoroasă.

- Pot să-mi exprim părerea? -Nu.

- Nu-ţi faci nici un rău dacă îi accepţi invitaţia. De fapt, s-ar putea să-ţi faci un bine.

- Ai uitat cumva că sînt căsătorit?

- Nu. Nici nu am uitat că mariajul tău este ratat, deşi nu-ţi fac plăcere comentariile mele.

- Aşa este, nu-mi fac plăcere.

- Nu te^supăra, Ţaţe. Mă gîndesc la binele tău. Profită de invitaţie. Nu ştiu ce se petrece între tine şi Carole - se aplecă şi îl privi viclean - dar ştiu că nu se petrece. Voi nu dormiţi împreună. Asta nu e viaţă de bărbat, mai ales pentru tine.

- Vorbeşti dir^experienţă?

Jack privi conţinutul paharului. Ţaţe îşi trecu mîna prin păr.

- îmi pare rău. lartă-mă, Jack. Dar nu-mi place ca toată lumea să se amestece în treburile mele.

- Abia am început. Vom termina doar atunci cînd îţi vei prelua mandatul.

- Nu cu mult timp în urmă, Eddy s-a oferit să-mi găsească o femeie. Unde naiba aţi fost cînd eram singur, neînsurat şi aveam nevoie de nişte proxeneţi?

- Cred că merit asta, zîmbi Jack încordat. Te-am văzut atît de tensionat în ultima vreme. M-am gîndit că p joacă în fîn o să-ţi facă bine.

- Probabil că da, dar nu, mulţumesc. Ţaţe se îndreptă spre uşă. Cu mîna pe mîner, îl întrebă - ai mai vorbit cu familia ta în ultima vreme?

- Că veni vorba de băutură, da?

- Că veni vorba.

- Nu-ţi face probleme. Am vorbit astăzi cu Dorothy Rae. Mi-a spus că totul este bine. Francy mai pune la cale vreo prostie, dar încă nu-şi dă seama ce.

- Numai Dumnezeu ştie.

- Sînt sigur.

- Noapte bună, Jack.

Ţaţe şifona hîrtia, o făcu ghem şi o aruncă fratelui său.

_: Mult noroc.

In camera sa, începu să se dezbrace de la uşă.

- Carole? Ştiu că a durat mai mult de cinci minute, dar... Carole?

Nu era în cameră.

Cînd îl văzu pe poliţist, Avery se sperie.

- Pentru Dumnezeu, aruncă ţigara aia de marijuana. Va crede că...

- Las-o baltă. După felul cum arăţi, va fi convins că nu-mi pot permite luxul şi banii pentru o asemenea tîrfă.

- Van, trebuie să-mi promiţi că nu vei spune nimănui cine sînt. Săptămîna viitoare voi aranja o întîlnire cu tine şi cu Irish. Atunci o să spun tot.

- Cît crezi că o să-mi dea Dekker pentru o asemenea informaţie?

Avery se opri brusc şi îi prinse de mînă înfricoşată.

- Nu poţi face aşa ceva, Van. Te rog, nu poţi face.

- Pînă cînd nu-mi vei face o ofertă mai bună, pot. Dispreţuitor, îi desprinse mîna de pe mina lui. Ne mai vedem, Avery.

- Nu ştii în ce pericol sîntem, Van. Te rog, ca prieten.

- Eu nu am prieteni.

- Te rog să nu faci nimic pînă cînd nu îţi voi explica.

- O să mă mai gîndesc. Dar ai face bine să-mi dai o explicaţie care stă în picioare. Altfel vînd informaţia.

Ea îl privi îndepărtîndu-se. Părea că nu are nici o grijă. Avea în mînecă toţi aşii şi ştia foarte bine.

Plecă spre hotel. Cînd dădu coltul ridică privirea. Ţaţe o aştepta.

Expresia din ochii lui era înfricoşătoare. Şovăind, Avery se apropie de elca un vinovat care nu doreşte să-şi recunoască vina.

- lat-o, domnule Rutledge, spuse portarul vesel. V-am spus că va veni repede.

Pentru urechile portarului Ţaţe spuse:

- Eram îngrijorat, Carole, dar o prinse strîns de braţ.

O "escortă" prin hol, apoi în lift o privi fără să-i spună un,cuvînt, în timp ce mînia se instala între ei. Descuie uşa camerei şi intrară. Nici unul dintre ei nu aprinse lumina.

- Unde naiba ai fost? întrebă Ţaţe fără hici o introducere.

- La McDonald. Doar ştii că nu prea am mîncat la dineu. Mi-era foame. Pentru că aveai de discutat cu Jack, m-am gîndit că...

- Cine era tipul cu care vorbeai?

Ea încercă să evite răspunsul, dar apoi se răzgîndi. Era evident că o văzuse cu Van, dar nu-l recunoscuse, în timp ce cumpănea răspunsul, el se apropie de ea ameninţător.

- Unul care vinde droguri? Ea îl privi uluită. -Droguri?

- Ştiu că din cînd în cînd tu şi Francy aţi fumat marijuana. Am sperat să te opreşti. Ca soţie de senator, Carole, să cutreieri pe străzi singură şi să cumperi... pentru Dumnezeu, puteai să păţeşti ceva foarte urît.

Tipul era Van Lovejoy, strigă ea furioasă. Cameramanul de la KTEX. A filmat la noi la fermă, îţi aminteşti?

Trecu pe lîngă el şi se îndreptă spre măsuţa de toaletă, luîndu- şi bijuteriile de pe ea.

- Ce treabă aveai cu el?

- Mergeam, spuse ea neglijent privindu-l pe furiş în oglindă. M-am întîlnit cu el la McDonald. Cred că echipa de televiziune stă la Holiday Inn. Oricum, m-a certat că sînt singură şi s-a oferit să mă conducă. Minciuna devenise pentru ea o adevărată profesiune în ultima vreme.

- Isteţ tipul. Mult mai isteţ decît tine. Ce naiba a fost în capul tău să pleci aşa de una singură?

- Mi-era foame, spuse ridicînd vocea.

- Mai există.şi un room service, ştii?

- Aveam nevoie de aer.

- Puteai deschide o fereastră.

- Nu înţeleg de ce te preocupă? Erai cu Jack şi cu Eddy. Stan şi Bran. Nedespărţiţi. Cînd nu are unul să-ţi spună ceva urgent, are celălalt. Oricum, încontinuu îţi bat la uşă.

- Nu eluda subiectul. Vorbeam despre tine, nu despre Jack şi Eddy.

- Ce-i cu mine?

- De ce ai fost atît de nervoasă în seara asta?

- Nu am fost nervoasă.

încerca să alunece pe lîngă el, dar el o prinse de umeri.

- Ceva nu merge bine. Ştiu. De data asta ce-ai mai făcut? Mai bine îmi spui tu decît să aflu de la altcineva.
- De ce crezi că aş fi făcut ceva?

- Pentru că nu vrei să mă priveşti în ochi.

- E adevărat. Dar pentru că sînt furioasă pe tine, nu pentru alte motive.

- Se cam repetă în ultima vreme, Carole.

- Nu-mi spune... Avery reuşi să se oprească la timp.

- Cum să nu-ţi spun?

- Nimic. Nu mai putea suferi să i se spună Carole. Nu-mi spune că sînt mincinoasă, reuşi să se descurce. Şi dacă vrei să ştii, Van Lovejoy fuma iarbă. Mi-a oferit şi mie. Am refuzat. Am trecut examenul, domnule senator?

Ţaţe era furios. »

- Să nu mai pleci de una singură.

- Mă pui în lesă?

- Nu dau doi bani pe ce faci. Atîta doar, nu este bine să mergi singură.

- Singură? repetă ea ironică. Singură? Nu sîntem niciodată singuri.

- Sîntem singuri acum.

Abia atunci observară că se înfruntau foarte aproape unul de altul. Amîndoi respirau agitat. Amîndoi erau înfierbîntaţi.

El o cuprinse în braţe şi o strînse cu putere. Avery se topi de dorinţă, într-un singur gînd buzele lor se apropiară şi începură să se sărute lacom. Ea îl prinse de după gît şi se lipi de el provocator. Mîinile lui alunecară şi o strînseră mai tare. Sărutul lui era carnal. Venea dintr-un suflet întunecat. Ea începu să-i desfacă nasturii cămăşii. Una cîte una, hainele lui cădeau pe duşumea. El înjură şoptit, cuprins de plăcere şi începu să-i desfacă rochia. Grăbindu-se şi, pentru că nu reuşea, trase de ea şi-o rupse. Apoi îi desprinse sutienul.

Cînd acesta căzu, pe Avery o cuprinse panica. Va afla! dar el ţinea ochii închişi. O săruta încet, pe gît, pe sîni. Avea nevoie de ea. Şi ea îşi dorise asta.

- Eşti soţia mea, spuse el răguşit. Meriţi ceva mai mult decît să te ţin în picioare lîngă perete.

îi dădu drumul, în cîteva secunde pantalonii, pantofii şi şosetele erau pe covor. Avery îşi aruncă repede pantofii şi ciorapii şi intră în pat. Imediat Ţaţe a fost lîngă ea.

Ea i se oferi cu toată dragostea. Trupul ei îl primi cu durere pentru că el era mare şi ea era foarte îngustă. Bărbat şi femeie. Aceasta era legătura dintre ei. Aşa trebyia^ să fie. Puterea lui era redusă la slăbiciune, slăbiciunea ei o făcea puternică.

Rămase uimită de egoismul simţului de posesiune al bărbatului. Era copleşitor, dar dulce, încerca să prelungească plăcerea, dar cerea prea mult de la trupul său care a fost supus unei abstinenţe încăpăţînate atît de multă vreme.

Era atîta linişte încît auzea ticăitul ceasului de la mîna lui. Nu îndrăznea să^l privească. Nici să-l atingă, îi asculta respiraţia care se apropia de normal. Şi el stătea nemişcat.

Se .terminase.

Se întoarse cu spatele la el. Strînse perna în braţe şi se ghemui cu genunchii la piept. Simţea o durere dar nu putea spune exact cum, unde şi de ce.

Au trecut cîteva minute. Cînd a simţit prima dată mîna lui pe şoldul ei, a crezut că imaginaţia îi joacă feste.

Şi totuşi mîna o apăsa obligînd-o să se întoarcă spre el. îl privi.

- Am fost întotdeauna cinstit, şopti el.

îi mîngîia obrajii, apoi buzele. La atingerea lui tandră, Avery fu cuprinsă de emoţie, încercă, dar nu reuşi să spună ce simţea. Ţaţe o sărută blînd. Apoi o sărută din nou cu aceeaşi delicateţe, îi simţea pielea fierbinte. Cu afecţiune, ea îi mîngîie părul.

Dumnezeule, cît îl iubea pe bărbatul acesta!

Blînd, erotic, el o săruta din nou. O trase spre ej pînă se lipiră din nou. Avery simţi că se evaporă, îi şopti numele de cîteva ori.

- Te vreau din nou.

Vocea lui era plină de uimire. A vorbit fără să-şi dea seama. Nu se aştepta nici el să i se întîmple atît de repede, nici atît de violent. De data aceasta prelungi momentul. Corpul lui Avery îi răspunse imediat. Se agăţă de el. Parcă lumini explodau în jurul lor. Cînd se desprinse de ea, rămase tăcut şi-i întoarse spatele. Se întoarse şi ea încercînd să nu plîngă. Fizic, a fost de neimaginat, ceva ce nu a trăit ea niciodată. A avut cîteva legături, dar acestea cereau timp şi ea nu era dispusă să-şi sacrifice cariera pentru ele. Diferenţa evidentă era că de data aceasta o făcuse cu un bărbat pe care îl iubea.

Dar pentru Ţaţe a fost o descărcare biologică şi atît. O făcuse din furie, nu din dragoste, nici din afecţiune. Parcă era o obligaţie îndeplinită. Şi-ar fi dorit din suflet să îi cerceteze trupul, să îl descopere, să îi şoptească cuvinte de dragoste. Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. Nici măcar o dată nu i- a spus numele.

Nici nu îl ştia.

- Ţaţe, ai un minut?

Avery dădu buzna în camera unde ţineau şedinţa. Jack, care vorbea în momentul în care ea a intrat, a rămas cu mîna ridicată şi cu gura căscată.

- Ce este? Ţaţe părea nervos.

Eddy era încruntat, Jack şopti o înjurătură. Şi Nelson părea nemulţumit, dar încerca să rămînă politicos.

- Este o urgenţă? Mandy?

- Nu, Nelson. Mandy este la grădiniţă.

- Nu te poate ajuta Zee?

- Cred că nu. Trebuie să vorbesc cu Ţaţe între patru ochi.

- Carole, noi facem ceva aici, spuse el încordat. Este important?

- Dacă nu era important nu vă întrerupeam.

- Aş prefera să aştepţi pînă terminăm.

Simţi că se înfierbîntă de indignare. De cînd s-au întors acasă, el a evitat-o cu încăpăţînare. A rămas foarte dezamăgită cînd a văzut că nu se mută în dormitorul ei.

Scena de dragoste nu i-a apropiat, mai mult, i-a despărţit. Imediat, a doua zi, abia dacă s-au privit. Au schimbat foarte puţine cuvinte. Se purtau de parcă nu ar fi dorit să recunoască. La fel ca şi Ţaţe, şi ea a încercat să se prefacă, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Aşteptînd liftul, el i-a spus uluit cu o voce încordată:

- N-am folosit nimic azi-noapte.

- Nu am SIDA, s-a stropşit ea.

- Ştiu. Ar fi descoperit cît ai stat la spital.

- De aceea te-ai simţit în siguranţă să mă atingi? Pentru că nu sînt bolnavă?

- Ceea ce vreau eu să ştiu este dacă poţi rămîne însărcinată.

Mohorîtă dădu din cap.

- Perioadă nepotrivită. Poţi să stai liniştit.

La atît s-a redus conversaţia lor de după noaptea aceea. S-a simţit ca o prostituată neplătită. Pentru moment era saturat. Nu va mai avea nevoie de ea pentru multă vreme. Nu suporta situaţia în care se afla. Folosită o dată şi apoi aruncată. Poate că neloialitatea Carolei a fost justificată. Avery începu să se întrebe dacă nu cumva era mai important pentru el să devină senator. Petrecea mult mai mult timp în acest scop, decît cu soţia sa.

- Bine, mă descurc singură.

Trînti uşa biroului, în mai puţin de un minut, trîntea o altă uşă, cea de la camera lui Francy. Fata era în mijlocul patului şi îşi lăcuia unghiile, într-o scrumieră era o ţigară aprinsă. Mesteca o gumă în ritm cu muzica. Muzica era atît de puternică încît aproape că nu a auzit uşa. Francy puse pensonul pe măsuţa de toaletă.

- Ce naiba faci în camera mea?

- Am venit să-mi iau lucrurile.

Fără o altă explicaţie, Avery deschise uşa şifonierului.

- Stai puţin! exclamă Francy.

- Asta este a mea, spuse Avery scoţind o bluză. Şi fusta asta. Şi asta. Văzînd că nu mai găseşte nimic în dulap se îndreptă spre măsuţa de toaletă. Ridică capacul casetei de bijuterii şi începu să răscolească printre cercei, lănţişoare brăţări şi inele. Găsi cerceii de argint care i-au lipsit la Houston, o brăţară şi un ceas.

Era un ceas fără valoare - un accesoriu - dar era de la Ţaţe. l-l luase în timpul campaniei, într-un scurt răgaz printr-un magazin. Avery îl 'iubea pentru că i l-a dat ei, nu Carolei. Observase că nu mai era în cutia ei de bijuterii şi de aceea a dat buzna în camera în care se afla Ţaţe. Pentru că el a refuzat să o ajute, cu cleptomania lui Francy, trebuia să rezolve singură.

- Eşti o hoaţă de cea mai joasă speţă, Francy.

- Nu ştiu cum au ajuns lucrurile tale în camera mea.

- Eşti mai rău, eşti o mincinoasă.

- Probabil că Mona...

- Francy/ strigă Avery. De multe săptămîni intri în camera mea şi îmi iei tot felul de lucruri. Ştiu. Nu mă subestima spunîndu-mi că nu-i aşa. Mi-ai lăsat tot felul de indicii.

- Ai de gînd să te plîngi unchiului Ţaţe?

- Asta vrei să fac?

- Nu. Fă ce naiba vrei. Dar te rog să mergi în altă parte, nu în camera mea.

Avery era la jumătatea drumului spre uşă, cînd se răzgîndi. Se întoarse şi se aşeză pe pat. Luă cerceii de argint şi îi puse în palma lui Francy.

- De ce nu i-ai păstra? Ţi i-aş fi împrumutat dacă mi i-ai fi cerut. Atît trebuia să faci.

Francy aruncă cerceii.

- Nu am nevoie de mila ta. Ochii ei frumoşi deveniră dezgustători. Cine dracu' te crezi să-mi oferi ce nu-ţi mai trebuie? Nu vreau nici cercei şi nimic altceva de la tine.

- Te cred. Nu ai vrut cerceii sau altceva. Nu ai vrut decît să fii prinsă.

- Cred că te-a bătut soarele în cap, mătuşă Carole. Doar ştii că îţi face rău la tenul tău de plastic. S-ar putea să ţi se topească.

- Nu mă ating insultele tale. Nu ai această putere. Şi pe urmă, ai reuşit.

Francy o privi posomorit.

- Ce vrei să spui?

- Ai dorit să-mi atragi atenţia. Ai făcut-o furînd din lucrurile mele. Exact cum ai dorit să atragi atenţia părinţilor tăi făcînd lucruri reprobabile pe care ştiai că ei le dezaprobă.

- Cum ar fi să fac dragoste cu Eddy. - - Cam aşa ceva.

Francy rămase surprinsă de calmul cu care îi vorbea Avery. Totuşi îşi reveni destul de repede.

- Erai albă ca varul cînd m-ai văzut ieşind din camera lui. Nici prin cap nu-ţi trecea că sînt la Houston.

- E prea bătrîn pentru tine, Francy.

- Noi doi nu credem aşa ceva.

- El te-a chemat la Houston?

- Poate că da, poate că nu. N-am avut niciodată un amant ca Eddy, spuse Fancy visătoare.

- Oh? Ce fel de amant este?

- Nu ştii?

Avery nu-i răspunse. Nu ştia dacă cel mai bun prieten al lui Ţaţe s-a culcat cu Carole.

- Este cel mai bun. Eşti geloasă? -Nu.

Privirile lor s-au întîlnit în oglindă.

- Unchiul Ţaţe doarme tot în altă cameră?

- Asta nu te priveşte.

- Nici nu contează, spuse fa\a maliţios, atîta vreme cît îl laşi în pace pe Eddy.

-.Parcă ar fi proprietatea .ta.

- Se culcă numai cu mine.

- Eşti sigură?

• - Sînt sigură. Nu-i mai las nici un strop de energie pentru altcineva.

- Povesteşte-mi despre el.

Francy îşi dădu părul pe spate şi o privi pe Avery încurcată.

- înţeleg. Nu eşti geloasă, eşti curioasă.

- Poate. Despre ce vorbiţi voi doi?

- Tu vorbeşti cu tipii cu care faci dragoste? la ascultă! Mai ai vreun-tip care vinde iarbă?

-Nu.

- Cred că nu. Unchiul Ţaţe a fost scos din minţi cînd ne-a prins fumînd marijuana. Mă întreb ce ar fi spus dacă ne prindea în hambar cu cowboyul.

Avery îi evită privirea.

- Eu... nu mai fac lucruri de astea, Francy.

- Nu mai spune. Glumeşti? întrebă curioasă.

- Nu glumesc.

- Ştii, cînd ai venit de la spital am crezut că joci teatru. Deodată erai bunătatea personificată. Dar acum cred că te-ai schimbat cu adevărat. Ce s-a întîmplat? Ţi-e teamă că o să arzi în flăcările iadului?

Avery schimbă subiectul.

- Sînt sigură că Eddy ţi-a povestit despre el. Unde a crescut? Ce ţi-a spus despre familia lui?

Francy îşi puse mîinile în şold şi o privi neîncrezătoare pe Avery.

- Ştii la fel de bine ca şi mine. Nu are familie, îţi aminteşti? Un bunic care a murit cînd era cu unchiul Ţaţe în armată.

- Ce a făcut înainte de a lucra pentru Ţaţe? Francy devenea nerăbdătoare.

- Ştii ceva? Noi facem dragoste, nu vorbim. Adică este foarte dJscret.

- De exemplu?

- Nu-i place cînd rnă uit prin hîrtiile lui. într-o seară i-am căutat o cămaşă prin sertare şi l-au apucat dracii. De atunci nu mai caut. Toţi avem nevoie de puţină discreţie.

- Nu ţi-a spus niciodată ce a făcut în perioada dintre Vietnam şi Texas?

- Nu l-am întrebat decît dacă a fost căsătorit. Mi-a spus că nu. Mi-a spus că i-a trebuit multă vreme să se regăsească. Am glumit întrebîndu-l dacă s-a pierdut cumva şi mi-a răspuns cu o privire ciudată că pentru o vreme a fost pierdut...

- Ce crezi că a vrut să spună cu asta?

- Presupun că I-a afectat războiul.

- De ce? -

- Probabil pentru că unchiuj Ţaţe i-a salvat viaţa după ce s-a prăbuşit avionul. Eddy îi este recunoscător că I-a purtat în spate prin junglă. Dacă l-ai văzut vreodată gol, probabil că ai observat cicatricea de pe spate. L-a rugat pe unchiul Ţaţe să-l lase să moară, dar îl ştii pe unchiul.

- Sînt convinsă că ştia că Ţaţe nu-l va părăsi, exclamă Avery.

- Dar ştii zicala piloţilor - mai bine mort decît rănit. Unchiul Ţaţe a fost eroul. Probabil că îi este recunoscătorşi acum.

- De unde ştii toate aceste lucruri, Francy?

- Glumeşti? Nu l-ai auzit pe bunicul de o mie de ori?

- A, sigur, însă mi se pare că tu ştii foarte multe detalii.

- Nu mai multe ci :.ta, p!ec la pisc Teta! lipsită de politeţe, îi deschise uşa lui

- Francy, data viitoare cînd doreşti ceva, spune-mi şi am să-ţi dau. Fata privi în tavan cu insolenţă. Avery o ignoră. Te rog să fii atentă.

- Cu ce?

- Cu Eddy.

- Şi mi-a spus să fiu atentă cu tine.

Camera de motel era plină de praf şi umedă. Francy părea să nu-şi dea seama de asta. Se obişnuise cu astfel de decoruri.

- Atentă cu mine? întrebă Eddy. De ce?

- Mi-a spus că nu este bine să am o legătură cu un bărbat mai bătrîn decît mine. Dar nu cred că acesta este adevăratul motiv.

- Care este adevăratul motiv?

- Cred că este roasă de gelozie. Vezi, vrea să joace rolul soţiei bune pe lîngă unchiul Ţaţe, în caz că îl va cîştiga şi va pleca la Washington. Dar dacă el va pierde, vrea să aibă pe cineva la îndemînă. Chiar dacă ea spune că nu e adevărat, eu ştiu că e înnebunită după tine.

Eddy nu-i răspunse. Privea absent în gol,

încruntîndu-se.

- Mi-aş fi dorit să nu ştie despre noi doi.

- Hai să nu ne certăm. Atunci nu am putut-o evita. Am ieşit din cameră şi am dat cu nasui de ea.

- l-a spus iui Ţaţe?

- Mă îndoiesc. O buclă aurie îi căzu pe faţă. Să-ţi

mai spun ceva, şopti ea misterios, eu cred că nu-i întreagă la minte.

- Ce vrei să spui?

- îmi pune nişte întrebări stupide.

- Cum ar fi?

- Ieri i-am spus ceva ce nu ar fi trebuit să uite, chiar dacă a fost lovită la cap.

-Ce?

- La bunicul a venit cineva să cumpere cai. Cowboyul era singur. L-am atras în grajd. A fost grozav_;

- îmi imaginez, -dar ce legătură are .Carole cu asta?

- Ne-a descoperit făcînd dragoste într-un staul. Abia aveam şaptesprezece ani. Am crezut că am încurcat-o. Dar Carole s-a conectat imediat cu cowboyul. Următorul lucru pe care l-am văzut a fost mătuşa goală ca şi noi, rostogolindu-se în fîn. Francy exclamă teatral - Dumnezeule, a fost fantastic! Ce după-amiază! Dar ieri cînd i-am reamintit, nu a avut nici o reacţie. Mai vrei pui?

- Nu, mulţumesc. Francy aruncă osul din mînă şi luă o altă pulpă. Eddy o strînse de încheietura mîinii. Nu ai spus nimic din secretele mele, nu?

Ea rîse şi încercă să se elibereze.

- Ce secrete ştiu eu?

- Şi despre ce aţi mai vorbit voi două în privinţa mea?

- l-am spus că eşti cel- mai grozav amant. Se aplecă şi îl sărută - eşti, să ştii. Ai un aer atît de excitant - aproape periculos.

- Termină de mîncat. Trebuie să pleci acasă.

O privea amuzat. Obraznic, Fancy se lipi de el şi îl sărută languros.

- Mă descurc?

- Te descurci, dar trebuie să mai înveţi.

- îmi plac surprizele.

Eddy îi prinse capul în mîini şi o sărută. Impn au căzut pe aşternutul urît mirositor.

- Data viitoare, cînd mătuşa Carole mai pune întrebări despre mine, spune-i să mă lase în pace, spuse el punîndu-şi un prezervativ.

- Da Eddy, da.

- Ce naiba, spuse Van Lovejoy trăgînd un fum din ţigară. Nici la şantaj nu sînt mai bun, aşa cum nu sînt bun de nimic.

- Ai ameninţat-o cu şantajul? Irish îl privea cu> dispreţ. De asta nu mi-ai spus.

- Gata, Irish, spuse Avery calm. Van a fost supărat pe noi că nu i-am spus şi lui secretele noastre.

- Ce glumă bună! Secretul ăsta îmi face o indigestie cronică. Irish se ridică să-şi toarne un pahar de whisky.

- Adu-mi şi mie unul, spuse Van. Apoi se întoarse spre Avery - Irish are dreptate. Ai intrat într-o încurcătură de care nici nu- ţi dai seama.

- Ştiu.

- Dumnezeule, Avery, ai .înnebunit? De ce naiba faci aşa o prostie?

- Ii spui tu sau îi spun eu? întrebă Irish cînd reveni pe canapea.

în timp ce Irish şi Van îşi sorbeau băutura, Avery reluă incredibila ei aventură. Van o asculta uluit privind din cînd în cînd la Irish, care dădea din cap pentru a sublinia că tot ce spunea fata este adevărat.

- Rutledge nu are. nici o bănuială? întrebă Van cînd ea termină.

- Nici una, din cîte îmi dau seama.

- Cine este trădătorul?

- încă nu ştiu.

- Ai mai primit ceva de la el?

- Da. Ieri am primit un alt bilet bătut la maşină.

- Ce îţi scrie?

- Ca şi prima dată, răspunse ea evaziv, nefiind în stare să întîlnească privirea vicleană a lui Irish.