Sandra Brown Imaginea din oglinda

Păr Alb!

Stătea aproape de scenă ascuns sub un steag.

- Nu! Urlă ea. Ţaţe! Ţaţe!

Auzind-o strigînd, el se întoarse şi îi întinse o mînă zîmbindu- i cuceritor. Ea se repezi pe scenă, dar nu spre Ţaţe.

Ochii ei îl fixau pe duşmanul lui Ţaţe. Iar el pe ea. înţelegerea bruscă a faptului că ea ştia de el, îl făcu să o privească cu răceală.

Văzînd mişeările cu încetinitorul, Avery îl văzu pe Eddy ducînd mîna la haină, încercă să scoată un cuvînt.

- Nu! Urlă ea în timp ce el îndrepta pistolul spre capul lui Ţaţe.

Avery se aruncă asupra lui Ţaţe şi îl descumpăni. O minisecundă mai tîrziu glonţul pornea spre ea aruncînd-o în braţele lui Ţaţe care privea uluit.

A auzit strigătele, a auzit că lui Ţaţe nu-i venea să creadă, i-a văzut pe Jack, pe Dorothy Rae şi Francy. Toţi erau îngroziţi.

Ochii ei s-au oprit asupra lui Nelson Rutledge în aceeaşi secundă în care al doilea glonţ al lui Eddy I-a lovit în frunte. Zee era plină de sînge. Ţipa.

Pe faţa lui Nelson s-a văzut furia şi surpriza. Aceasta era masca morţii sale.

Eddy a sărit între oameni. Un om a ieşit din. spatele său şi a tras. Capul lui Eddy Paschal s-a pulverizat.

Avery a mai avut timp să audă vocea lui Zee.

- Bryan! Dumnezeule! Bryan.

- M-am gîndit că este mai bine să ne întîlnim aici pentru a clarifica lucrurile.

Agentul special FBI, Bryan Ţaţe, le vorbea în camera de spital a lui Avery. Avea ochii roşii de plîns. Umărul stîng şi braţul îi erau bandajate.

Ceilalţi stăteau pe scaune la o distanţă respectabilă de patul lui Avery. Din momentul în care Ţaţe i-a dezvăluit identitatea, toţi o priveau ca pe un obiect ciudat. Manciy a fost trimisă la fermă.

- Toţi aţi văzut ce s-a întîmplat, spuse Bryan Ţaţe, dar nu ştiţi din ce motive. Nu va fi uşor de explicat.

- Spune-le totul, Bryan, spuse Zee blînd. Nu te gîndi la mine. Eu am nevoie ca ei să înţeleagă.

- Zee şi eu ne-am iubit acum mulţi ani. A fost o întîmplare pe care noi nu am prevăzut-o. Nu am vrut să se întîmple. Am greşit, dar a fost mai puternică decît noi. Consecinţele au fost grave. Au culminat cu tragedia de aseară.

Le-a povestit cum s-a întors din Coreea cu cîteva luni înaintea prietenului său Nelson.

- Pentru că m-a rugat, o vizitam periodic pe Zee. Pînă să vină Nelson acasă, legătura noastră s-a transformat în ceva mai mult decît prietenie. Ne iubeam şi trebuia să-l rănim pe Nelson.

- Am rămas însărcinată. Cu tine, Ţaţe. l-am spus lui Nelson adevărul. A fost calm dar mi-a dat un ultimatum. Dacă îl părăseam, nu aveam să-l mai văd pe Jack. Privi înlăcrimată spre fiul ei mai mare. Jack, te iubeam, şi Nelson ştia asta. Cînd am jurat că n-o să-l mai văd pe Bryan, m-a iertat şi mi-a promis că îl va creşte pe Ţaţe ca pe fiul său.

- Ceea ce a făcut, spuse Ţaţe.

îl privi pe Bryan. Omul ăsta era tatăl său. Şi omul pe care îl ştiuse de tată şi îl iubise fusese împuşcat sub ochii lui;

- Eu nu am ştiut de ultimatumul lui Nelson, continuă Bryan. Am primit doar un bilet în care Zee îmi spunea că legătura noastră s-a terminat.

Disperarea I-a împins să plece într-o misiune periculoasă. Cînd avionul lui a fost lovit, a fost bucuros să moară. Soarta totuşi I-a salvat. Atunci a discutat cu agenţii FBI. Avea deja instruire ca agent de contrainformaţii. l-au propus să rămînă declarat mort. De atunci a lucrat ascuns.

- Curînd am putut veni să te văd, Ţaţe. Dar de la distantă, pentru că nu mi-am permis să dau de Nelson sau de Zee. Tot timpul te-am iubit.

- Iar Nelson nu a uitat niciodată, nici nu a iertat, spuse Zee.

- Aveam deja un dosar foarte gros despre el. Fusese implicat în mai multe acţiuni subversive, activitate neonazistă, execuţii ritualistice, deşi niciodată nu am avut dovezi concrete. A dat de Eddy Paschal, fost coleg de al lui Ţaţe.

- Doamne, cînd mă gîndesc că m-am culcat cu el!

- Nu aveai de unde să ştii, spuse Dorothy blînd. Ne-a prostit pe toţi.

- Aş fi preferat să rămînă viu, spuse Bryan. Nu avea scrupule, dar era extrem de inteligent. Ne putea fi de folos.

- îţi imaginezi cît de uimiţi am fost cînd Nelson I-a contactat pe Paschal. I-a făcut o imagine curată şi I-a adus în Texas ca director de campanie. Abia atunci am înţeles ce intenţii avea Nelson. Ţaţe se sprijini de perete.

- A plănuit să mă omoare de la bun început. M-a pregătit pentru un serviciu public, m-a ambiţionat şi l-a angajat pe Eddy.

- Mi-e teamă că da, spuse Bryan.

- Dragul meu, mă ierţi? îl întrebă Zee.

- Să te iert?

- El a vrut să pedepsească păcatele mele. A vrut să mă facă să sufăr şi ştia că cea mai grea pedeapsă pentru o mamă va fi să-şi vadă copilul murind, mai ales într-un moment de victorie.

- Nu pot să cred, spuse Jack sărind în picioare.

- Eu pot, spuse Ţaţe calm. Gîndind înapoi, cred. A crezut că tu ai plătit cu viaţa, spuse spre Bryan, dar şi mama trebuia să plătească.

- Nelson era foarte subtil şi foarte inteligent, spuse Zee. Pînă noaptea trecută nu mi-am dat seama cît este de răzbunător. Te-a făcut să te însori cu Carole, o femeie care îmi amintea în permanenţă de necredinţa mea. Nu puteam să o critic pe ea pentru păcatul pe care îl făcusem şi eu.

- Nu era acelaşi lucru.

- Ştiu, Bryan, dar Nelson nu gîndea aşa. Adulterul era adulter. Şi se pedepsea cu moartea.

Jack era palid şi răguşit.

- Eu tot nu înţeleg. De ce dacă îl ura pe Bryan aşa de mult i-a dat numele copilului? Eu eram fiul lui, dar întotdeauna mă făcea să mă simt inferior fratelui meu.

- Conta pe natura umană. Dorea să nu îţi suporţi fratele. Fricţiunile dintre voi au fost o altă povară.

Jack clătină încăpăţînat din cap.

- Eu tot nu pot să cred. Dorothy Rae îi mîngîie mîna.

- Era hotărît să se răzbune pe mine. L-a însurat pe Ţaţe cu Carole Navarro. Chiar după ce i-am aflat trecutul, nu am ştiut că Nelson era responsabil pentru transformarea acestei femei. Cred că a recrutat-o ca şi pe Eddy. Oricum, pînă la un punct au fost aliaţi. Carole trebuia să-l termine emoţional pe Ţaţe. Nelson ştia. Cu cît era Ţaţe mai nefericit, cu atît eram şi eu nefericită. Ea a făcut tot ce i s-a spus.

Zee se îndreptă spre patul lui Avery.

- Mă vei ierta pentru toate acuzaţiile?

- Nu aveai de unde să ştii. Carole merita antipatia ta.

- îmi pare rău pentru prietenul tău, domnul Lovejoy, spuse Bryan blînd. Am pus pe cineva să-l păzească pe Paschal, dar a reuşit să se strecoare.

- într-adevăr, Van i-a salvat viaţa lui Ţaţe. A privit ore întregi casetele pînă şi-a explicat de ce Eddy Paschal i se părea cunoscut. Probabil că m-a urmărit. Altfel, de unde să ştie de el^?

- Cum se simte domnul McCabe?.

- Starea lui este destul de gravă, dar doctorii spun că va scăpa.

O ironie, atacul de inimă i-a salvat viaţa. De aceea nu l-a omorît Paschal.

- Domnişoară Daniels, întrebă Bryan, de unde ştiai că Paschal va atenta la viaţa lui Ţaţe?

-l s-a spus, zise Ţaţe.

- Cine? Cînd?

- Cînd eram la spital.

După ce termină povestea, îl privi pe Bryan.

- Am crezut că tu eşti criminalul plătit.

- Aşadar, m-aţi observat în mulţime.

- Am ochi de reporter.

- Probabil că şi pe mine m-ai suspectat, spuse Jack. Cain şi Abel.

- Mi-a trecut prin minte.

- Ce grozăvie. Să te prefaci că eşti Carole, exclamă Francy.

După ce plecară, Ţaţe rămase studiindu-şi vîrfurile

cizmelor.

- Vreau să te rog ceva. Cînd o să-ţi scrii reportajul...

- Nu. va fi nici un reportaj.

- Ba da, o contrazise el ferm. Deja eşti o eroină.

- Nu trebuia să le spui cine sînt. Puteai să divorţezi aşa cum ai. plănuit şi să mă laşi să rămîn Carole.

- Nu-mi pot începe cariera politică cu 6 minciună, Avery.

- Este prima dată cînd nii-ai spus pe nume, şopti

ea.

- Te rog doar să te concentrezi pe Eddy, mai ales de dragul mamei mele.

- Aşa aveam de gînd. Dar nu' va exista nici un reportaj.

- Ba da. Cred că ai făcut toţi pentru motivele pe care mi le-ai spus ieri şi pe cart eu le-am refuzat cu încăpătoare. Pentru că mă iubeşti.

- Te iubesc, Ţaţe. Mai mult oecît viaţa mea! El îi privi bandajul de la umăr si închise ochii.

- Ştiu.

- Iar te uiţi?

Senatorul Rutledge intră în sufrageria casei din Georgetown, în această după-amiază Avery era singură şi privea filmul documentarului ei. Aşa cum a insistat Ţaţe, reportajul s-a făcut. A reuşit să o convingă că publicul avea dreptul să ştie tot şirul bizar de evenimente care a început cu prăbuşirea Zborului 398 şi a culminat cu noaptea alegerilor. Nimeni nu putea reda evenimentele într-o lumină corectă.. Documentarul nu i-a adus lui Avery chiar premiul Pulitzer dar i-a adus faimă. A primit extrem de multe oferte.

- Legănată de glorie, hm? Ţaţe puse servieta pe masă.

- Nu mă tachina. A sunat Irish. M-a făcut să-mi aduc aminte.

Irish a supravieţuit atacului de cord. Spunea cu mîndrie că a murit şi a înviat. Altfel, cum ar fi crezut Paschal? Pentru Avery, singurul lucru important era că nu I-a pierdut.

Ajunsă la cjapătul casetei, citi mesajul încadrat în chenar negru, "în memoria lui Van Lovejoy".

- Sîntem prea departe şi nu-i putem duce flori la mormînt, oftă ea.

Ţaţe se lupta cu sine să înţeleagă iţele întinse de Nelson, să nu deplîngă moartea omului pe care îl cunoştea de tată. Făcea eforturi să separe în mintea sa cele două persoane.

Sentimentele sale faţă de Bryan Ţaţe erau confluctuale. îl aprecia, îl respecta pentru fericirea pe care i-o aducea lui Zee după ce s-au căsătorit. Dar nu era pregătit să-i spună tată.

- Ţi-am spus vreodată că eu cred că tu eşti o femeie fascinant de curajoasă? Doamne, cînd îmi aduc aminte! O sărută pe gît. Mă îndrăgostisem din nou de soţia mea şi nu înţelegeam de ce. înainte de a te descoperi, era să te pierd.

- Nu am fost sigură că este important. Mi-a fost frică că nu mă mai doreşti după ce vei afla adevărul.

- Te-am dorit şi te doresc. Nu am terminat să te descopăr, să te cunosc intim... o sărută şi şopti... mai intim decît am cunoscut vreodată o femeie.

- Ţaţe, oftă ea, cînd te uiţi la mine pe cine vezi?

- Pe femeia căreia îi datorez viaţa. Pe femeia care a salvat-o pe Mandy, pe femeia care îmi poartă copilul - o mîngîie cu blîndeţe. Pe femeia pe care o iubesc mai mult decît aerul.

- Nu, vreau să spun...^

- Ştiu ce vrei să spui. îi cuprinse faţa în palme şi o sărută uşor. O văd pe Avery.

SFÎRŞIT