Sandra Brown Imaginea din oglinda

Cu dragoste, Avery".

A scris biletul cu mîna stîngă pentru ca el să îi recunoască imediat scrisul.

De ia ultima ceartă, Ţaţe a fost foarte nepoliticos cu ea. Era aproape bucuroasă. Distanta dintre ei o făcea să suporte mai uşor evenimentele. Nici nu îndrăznea să se gîndească cum va reacţiona cînd va descoperi adevărul. Ura faţă de Caroie va frun nimic faţă de ura pentru Avery baniels. în cel mai bun caz, nu spera decît că îi va da şansa să se explice. Luni dimineaţa a fixat consultaţia cu doctorul Gerald Webster, renumitul psiholog. Avea un program foarte încărcat, dar nu a refuzat-o. Cînd i-a spus lui Ţaţe, el i-a răspuns scurt "am să-mi notez în agendă", în afară de acest scurt schimb de cuvinte nu şi-au mai vorbit. A avut timp să repete în gînd ce îi va spune lui Irish.

Cînd ajunse^ în faţa casei lui, inima îi bătea să-i spargă pieptul, înainte să sune, uşa se deschise şi Irish, pregătit să o rupă în bucăţi, o întîmpină.

- Cine naiba eşti şi ce joc este ăsta? Avery nu se lăsă intimidată.

- Sînt eu, Irish, îi zîmbi blînd. Să intrăm.

Simpla ei atingere îi topi furia. Era o privelişte patetică.

- Avery? Eşti...? Cum...? Avery? ; Am să-ţi spun înăuntru.

îl luă de mînă şi îl trase după ea, pentru că era incapabil să se mişte. Era alb ca varul. Din pricina ei.

- Oh, Irish, iartă-mă. începu să plîngă şi se prăbuşi în braţele lui.

- Faţa ta este altfel. -Da.

- Şi vocea ta este puţin răguşită.

- Ştiu.

- Te-am recunoscut după ochi.

- Mă bucur, în suflet nu m-am schimbat.

- Arăţi bine. Ce faci? îşi freca mîinile cu stîngăcie.

- Bine. Sînt refăcută.

- Unde ai fost? Sfîntă Fecioară, nu-mi vine să cred.

- Nici mie. Dumnezeule, sînt atît de bucuroasă că te văd.

Au plîns unul în braţele celuilalt. De mii de ori în viaţa ei Irish a fost acela care a consolat-o. A ţinut locul tatălui său. De data aceasta, Avery simţea că rolurile, s-au schimbat. El avea nevoie de consolare. Au reuşit să se aşeze pe canapea.

- Am crezut că o să fii curios.

- La naiba, sînt! Dacă nu mi-ar părea atît de bine că te văd, ţi-aş trage o bătaie.

- O singură dată m-ai bătut. După aceea ai plîns mai mult ca mine. Nu te lasă inima, Irish McCabe.

- Ce s-a întîmplat? Ai avut amnezie? -Nu.

- Atunci ce? îi studie din nou faţa. Nu sînt obişnuit cu tine aşa. Semeni cu...

- Carole Rutledge.

- Da, soţia lui Ţaţe. Şi ea era în avion. _- Tu mi-ai identificat trupul, Irish?

- Da, după medalion.

- Pe ea ai identificat-o. Ea avea medalionul meu.

- Era ars, dar era părul tău... începu să plîngă.

- Semănăm foarte bine, ai fi zis că sîntem surori.

- Cum...

- Ascultă, am să-ţi spun. Cînd mi-am recăpătat cunoştinţa la spital, eram bandajată din cap pînă în picioare. Nu mă puteam mişca. Vedeam doar cu un ochi, nu puteam vorbi. Toată lumea îmi spunea doamna Rutledge. La început poate că am avut amnezie pentru că nu-mi aminteam cine eram. Apoi, cînd mi-am amintit, am înţeles ce s-a întîmplat. Schimbasem locurile în avion.

îi povesti orele agonizante cînd a început să le spună cine era.

- Familia Rutledge I-a rugat pe doctorul Sawyer să-mi reconstituie faţa - a Carolei - după fotografii. Nu am putut sub nici o formă să le spun că au făcut o greşeală.

El se ridică,

- Am nevoie de ceva tare. Vrei şi tu?

Cîteva momente mai tîrziu se întoarse lîngă Avery.

- Bine, pînă aici am înţeles. S-a făcut o greşeală cînd tu nu erai în stare să spui cine eşti. Dar atunci cînd ai fost în stare, de ce nu ai făcut-o?. De ce joci rolul Carolei Rutledge?

Avery începu să măsoare camera. Va fi greu să-l convingă pe Irish.

- Cineva doreşte să-l omoare pe Ţaţe Rutledge înainte de a deveni senator.

Irish nu se aştepta la aşa ceva. -Ce?

- Cineva vrea...

- Cine?

- Nu ştiu.

- De ce?

- Nu ştiu.

- Cum?

- Nu ştiu, Irish. Şi nu ştiu nici unde, nici cînd, aşa că nu te mai obosi să mă întrebi. Ascultă-mă pînă la capăt.

- Ascultă. Nu-mi pune răbdarea la încercare. Deja am trecut prin iad din pricina ta.

- Nici pentru mine nu a fost chiar o distracţie.

- De aceea m-am şi abţinut pînă acum, strigă el. Nu mă mai da pe după degete.

- Nu te dau!

- Şi atunci ce-i cu prostia asta? De unde naiba ştii tu?

Faptul că' se enerva era încurajator. Cu Irish discutai mai uşor cînd era furios.

- Cineva mi-a spus că îl va omorî pe Ţaţe înainte de a-şi prelua mandatul.

- Cine?

- Nu ştiu.

- Lua-te-ar dracu'l Nu începe iar.

- Dacă mă laşi, am să-ţi explic. Crezînd că sînt Carole, cineva m-a vizitat la spital. Nu l-am văzut, nu puteam, pentru că aveam un singur ochi disponibil şi nu era în raza mea vizuală. Am fost îngrozită. Cînd am fost în stare să. vorbesc, mi-a fost frică să le spun. Nu puteam să o fac, fără să pun şi viaţa mea în pericol.

Irish o asculta tăcut. Cînd îi vorbi, vorbele îi sunară sceptic.

- Vrei să spui că ai luat locul doamnei Rutledge ca să împiedici asasinatul împotriva lui Ţaţe?

- Exact.

- Dar nu ştii cine este.

- Nu încă, dar Carole ştia. Şi ea făcea parte din complot, deşi pînă acum nu am descoperit pe nimeni.

- Hmm. Vizitatorul ăsta...

- Este un membru al familiei. Nimeni altcineva nu avea voie la spital.

- Se putea strecura cineva.

- Posibil, dar nu cred. Dacă Carole a angajat un asasin, el s-ar fi evaporat imediat ce ea ar fi fost indisponibilă. Nu ar fi venit să o prevină să nu vorbească. Nu-i aşa?

- Este asasinul tău. Răspunde tu la întrebare.

- Nu mă crezi?

- Te cred.

- Dar crezi că este din pricina imaginaţiei.

- Avery, erai drogată de medicamente, erai dezorientată. Erai bandajată şi nu vedeai. Crezi că persoana.respectivă a fost un bărbat, dar putea fi şi o femeie. Crezi că putea fi un membru al familiei. Dar putea fi altcineva.

- Ce vrei să spui, Irish?

- Probabil că ai avut un coşmar. -

- Aşa am crezut şi eu pînă acum cîteva zile. Scoase hîrtia şi i-o întinse. El citi mesajul. O privi îngrijorat.

- Am găsit-o sub faţa de pernă. Este real. încă o consideră pe Carole aliata lui. încă vrea să aplice planul.

- Acesta este primul contact cu el după vizita de la spital?

-Da.

- Dar-aici nu spune că o să-l omoare pe Ţaţe Rutledge.

- Planul a fost făcut cu multă atenţie. Este greu de crezut că va risca scriind acest lucru. Sigur că a compus biletul pentru orice situaţie, putea să-l citească oricine. Cuvintele par inocente.

- Cine are acces la maşina de scris?

- Toată lumea. Este pe birou. Am verificat, acolo a fost scrisă.

- Ce vrea să spună cu "ceea ce îi faci"? Avery privi vinovată.

- Nu sînt sigură.

- Avery?

- Am încercat să mă port cu Ţaţe mai bine decît s-a purtat soţia lui.

- Dintr-un motiv anume?

- Mi-a fost limpede de la început că între ei existau neînţelegeri.

- După ce ţi-ai dat seama?

- După cum s-a purtat. Politicos şi atît.

- Hmm. Ştii de ce?

- Carole a făcut un avort sau a intenţionat să-l facă. Am descoperit abia săptămîna trecută. Era egoistă, îl înşela şi era un dezastru pentru fiica lor. Eu am încercat să atenuez aceste relaţii.

- De ce?

- Ca să ştiu mai multe despre ceea ce se petrece. Trebuia să fiu în miezul problemei, încercările mele au fost observate. Ucigaşul crede că aceasta este o schimbare de tactică a Carolei, pentru a-l lua pe Ţaţe prin surprindere. Ridică braţele dezamăgită. Există, Irish. Ştiu. lată dovada.

- Să presupunem că există. Cine ar vrea să îl omoare?

- N-am nici o idee, oftă ea. Sînt o familie mare şi unită.

- Şi totuşi ai spus că cineva de acolo nu este chiar atît de fericit.

Ea îi trecu în revistă pe toţi membrii familiei.

- Se pare că toţi îl iubesc. Nelson este capul familiei. Zee este cam distantă, dar soţie si mamă bună. De mine se fereşte. Cred că nu o suportă pe Carole, pentru că l-a făcut nefericit pe Ţaţe. S-ar putea ca Eddy să fi avut o aventură cu Carole.

- Directorul de campanie?^

- Şi cel mai bun prieten, încă nu sînt sigură. Ştiu doar de la Francy.

- Cum se poartă individul ăsta, Paschal, cu tine?

- Este politicos. Eu nu i-am transmis semnalele Carolei. Dacă a existat ceva între ei, probabil că el a înţeles că totul s-a termina?după accident. Oricum, îi este foarte credincios lui Tat .

- Şi fata?

- Francy este o alintată scăpată din mînă, lipsită de morala şi ca o pisică în călduri. Nu seamănă deloc a criminal.

- Fratele?

- Este extrem de nefericit în căsnicie, spuse ea încruntîndu-se, dar nu are legătură cu Ţaţe. Deşi... este cam patetic. Ai crede că este un om competent şi încîntător dar, cînd îl vezi lîngă fratele său, nu poţi să nu-i compari. Ţaţe este soarele. Jack este luna. Reflectă lumina lui Ţaţe, dar nu are o lumină a lui. Munceşte foarte mult dar, dacă ceva nu merge bine, el este găsit singurul vinovat, îmi pare rău pentru el.

- Lui nu-i este milă de el? Adică atît de milă încît să se gîndească la uciderea fratelui?

- Nu sînt sigură. Este foarte distant. L-am surprins privindu-mă cu ostilitate. La suprafaţă pare indiferent.

- Dar soţia lui?

- Ar putea fi suficient de geloasă pentru a omorî pe cineva, dar aceea^ir fi Carole şi nu Ţaţe.

- De ce spui asta?

- Am răsfoit albumul de familie căutînd informaţii. Dorothy a intrat în sufragerie. Era beată.'Cu mine nu prea a vorbit. De aceea am rămas surprinsă cînd, din senin, a început să mă acuze că vreau să i-l fur pe Jack. A spus că vreau să reiau de acolo de unde am lăsat totul înainte de accident.

- Carole se culca şi cu cumnatul ei? întrebă Irish uluit.

-_AAşa se pare. Cel puţin cred că a încercat.

întîmplarea a îndurerat-o pe Avery. Sperase în secret să fie doar o iluzie de alcoolic, cînd Dorothy Rae a intrat în camera ei cu o sticlă de vodcă în mînă.

- Este incredibil, spuse cu voce tare. Carole îl avea pe Ţaţe. De ce l-ar mai fi dorit pe Jack?

- Gusturile nu se discută.

- Cred că ai dreptate. Oricum, eu am negat toate acuzaţiile lui Dorothy. Mi-a spus că sînt o căţea şi o tîrfă, şi tot felul de apelative de-astea.

- Cred că a fost ca o durere de gît, Carole asta, spuse Irish meditativ.

- Nu ştim sigur dacă îl dorea pe Jack sau pe Eddy.

- Dar trebuie să fi transmis tot felul de semnale, dacă au văzut-o toţi.

- Bietul Ţaţe.

- Ce crede "bietul Ţaţe" despre soţia lui?

- Crede că a avortat copilul lui. Ştie că a avut amanţi. Ştie că i-a provocat dezechilibre emoţionale fetiţei. Speră că se poate schimba.

- Şi tu ţi-ai luat o astfel de responsabilitate? Tonul critic al vocii lui o puse imediat în gardă.

- Ce vrei să spui?

Lăsînd-o să fiarbă în suc propriu, Irish plecă la bucătărie. Cînd se întoarse cu paharul plin, rămase înfipt în faţa ei.

- Poţi să-mi argumentezi vizita străinului de la spital?

- Dar cum te poţi îndoi de asta?

- îţi spun eu cum. Ai venit la mine acum doi ani spunîndu-mî că vrei o slujbă - orice fel de slujbă. Erai cu coada între picioare. Tocmai ai fost dată afară pentru una dintre cele mai grave gafe din istoria jurnalismului.

- Nu am venit acum, aici, să-mi aminteşti de asta.

- Poate că trebuie să-ti amintesc. Pentru că eu sînt convins că asta se ascunde în spatele jocului afurisit pe care îi faci. Şi atunci, ca şi acum, te arunci cu capul în laţ. Ai raportat, fără să te documentezi, că un congresman de Virginia şi-a omorît soţia, apoi

şi-a zburat creierii.

îşi apăsă tîmplele, amintindu-şi oribila întîmplare.

- Primul reporter ajuns la faţa locului, Avery Daniels, anunţă Irish necruţător. Mereu în grabă să găsească un subiect fierbinte. Ai mirosit sîngele.

- Da, am mirosit! Asta este! La propriu! Am văzut corpurile, am auzit copiii plîngînd îngroziţi de ce au văzut cînd s-au întors de la şcoală, l-am văzut plîngînd de ceea ce făcuse tatăl lor.

- Ceea ce s-a presupus că a făcut, la naiba! N-ai de gînd să înveţi odată?

- Dar ai fost încîntat de reportaj atunci şi ai uitat acest mic termen legal, făcînd vulnerabilă compania pe care o conduci.

- S-a pierdut cu filmarea, Avery. A fost mai evidentă obiectivitatea, îţi curgeau lacrimile, după care, ca şi cum nu ar fi fost suficient, ai întrebat cum poate un om, mai ales unul investit cu o funcţie oficială, să comită o asemenea faptă bestială.

- Ştiu ce am -făcut, Irish. Nu-i nevoie să-mi aminteşti ce greşeli am făcut. De mai bine de doi ani încerc să uit ruşinea asta. Am greşit, dar mi-am primit lecţia.

- Prostii! tună el. Faci aceeaşi afurisită de greşeală şi acum. îţi bagi nasul acolo unde nu ai nici o competenţă să faci ceva. Inventezi ştiri, nu faci reportaje. Asta este marea lovitură pe care ai aşteptat-o? Cu asta vrei să revii în vîrful piramidei?

- Bine. Dacă vrei să ştii, da. Şi acesta este un motiv pentru care am intrat în încurcătura asta.

- Este motivul pentru care ai făcut totul în viaţa ta. Tot timpul ai încercat să calci pe urmele tatălui tău. Să te ridici la nivelul numelui său, pe care crezi că l-ai făcut de rîs. Am să-ţi spun ceva ce nu-ţi va face plăcere. Tatăl tău nu merită asta.

- Termină, Irish.

- A fost tatăl tău, Avery, dar a fost şi cel mai bun prieten al meu. L-am cunoscut mult mai bine ca tine. L-am iubit, dar l-am privit cu mult mai multă obiectivitate, decît tine şi mama ta. Cliff Daniels a fost un fotograf remarcabil, nu-i neg aceste calităţi. Dar nu a avut talentul de a-i face fericiţi pe oamenii care îl iubeau.

- Eu eram fericită. De cîte ori venea acasă...

- Doar o fracţiune din copilăria ta. Şi rămîneai supărată cînd îl vedeai plecînd. Am văzut cum a suportat Rosemary lungile lui absenţe. Era supărată chiar şi cînd el era acasă, pentru că ştia că stă doar foarte puţin timp. Cliff se îmbăta cu seducţia pericolelor. Erau elixirul lui. Pentru mama ta asta a fost boala care a măcinat-o. Moartea ei a fost înceată şi agonizantă. S-a produs în timp. începuse să moară ou mult timp înainte de a înghiţi pumnul de pastile. Şi« atunci, de ce să merite el iubirea ta oarbă şi dorinţa de a te ridica la nivelul lui, Avery? Singurul premiu pe care l-a luat vreodată nu a fost nici măcar un Pulitzer. Singurul lui premiu în viaţă a fost mama ta, dar el a fost prea prost să vadă asta.

- Ai fost gelos pe el?

- Da, am fost gelos pe dragostea lui Rosemary pentru el.

O privi cu lacrimi în ochi. Avery se topi de dragoste pentru bătrîn.

- Irish, nu vreau să ne certăm.

- îmi pare rău, pentru că va trebui să lupţi cu ghearele. Nu am de gînd să te las să continui ce ai început.

- Trebuie. Sînt obligată.

- Pînă cînd?

- Pînă voi şti cine ameninţă viaţa lui Ţaţe.

- Şi după aceea?

- Nu ştiu, răspunse ea disperată.

- Şi dacă acest asasin o lasă baltă? Vei rămîne la infinit doamna Rutledge? Sau îi vei spune iui Rutledge într-o zi - apropos, ştii eu,..?

- încă nu m-am gîndit la asta. Nu m-am gîndit cum voi scăpa eu.

- Avery, Rutledge are dreptul să ştie_v

- Nu! strigă ea sărind în picioare, încă nu! Nu-l pot părăsi acum. Va trebui să juri că nu îi vei spune.

Irish căzu pe canapea, uluit de reacţia ei violentă.

- Ssuse! şopti el, începînd să vadă adevărul. Deci despre asta este vorba. Vrei soţul unei alte femei. De aceea vrei să rămîi doamna Rutledge - pentru că Ţaţe Rutledge este bun în păţi?

Avery întoarse spatele ca să nu-l plesnească. • - Spui lucruri urîte, Irish.

Se apropie de fereastră şi observă cu nelinişte că s-a întunecat. La fermă probabil că au terminat cina. Le-a spus că pleacă la cumpărături. Trebuia să plece repede.

- Da, a fost urît. Am vrut să sune urît. De cîte ori mi se înmoaie inima, mă gîndesc la lungile ore de după accident, cînd te-am plîns.

- Te rog nu-mi spune asta.

- M-am gîndit să renunţ la tot. S-o ia dracu' de viaţă, am gîndit. l-am pierdut pe Cliff şi pe Rosemary. Te-am pierdut pe tine. L-am întrebat pe Dumnezeu: Hei, ce mai vrei de la mine?

Se strînse la pieptul lui.

- Te iubesc. Am suferit pentru tine. Fie că o crezi sau nu. Ştiam cum te va afecta moartea mea.

- Şi eu te iubesc, Avery. De aceea nu te pot lăsa să continui.

- Acum nu mai am de ales.

- Dacă cineva îi vrea moartea lui Rutledge, atunci...

- Există un asemenea om.

- Atunci şi tu eşti în pericol.

- Ştiu. Vreau să fiu o altă Carole, pentru Ţaţe şi pentru Mandy. Dar dacă sînt prea schimbată, omul va crede că l-am trădat sau poate că va ghici că această Carole nu este adevărata Carole. Trăiesc cu spaima să nu mă deconspir.

- Poate că deja ai făcut-o.

- Şi eu mă gîndesc, se cutremură ea.

- Van a observat. Avery tresări violent.

- M-am gîndit şi eu. Aproape că am avut un atac de cord, cînd i- am deschis uşa.

Irish îi povesti la rîndul lui întîmplarea cu Van.

- Eram ocupat şi nu l-am prea luat jn seamă. Mi se părea mie că se poartă neobişnuit, încerca să-mi spună ceva şi eu nu-l luam în seamă. Ce să-i spun dacă mai aduce vorba?

- Nimic. Cu cît vom şti mai puţini, cu atît este mai bine pentru mine.

El îşi frecă bărbia.

- îl iubeşti, nu?

Ea îi răspunse cu ochii închişi.

- El îşi urăşte soţia. Te urăşte pe tine. Ce este între voi?

- Nu m-am culcat cu el.

- Nu asta am întrebat.

- Dar asta ai vrut să ştii.

- Te-ai culca cu el?

- Da, răspunse fără ezitare. Din ziua cînd mi-am revenit, pînă în ziua în care am părăsit clinica, a fost minunat cu mine. S-a purtat fără reproş, Să vezi cum se poartă cu Carole în societate.

- Dar în intimitate?

- Rece. Ca un soţ înşelat. Mai am puţin de lucru la asta.

- Ce se va întîmpla după aceea? Nu crezi că va observa diferenţele?

- Oare? Nu bărbaţii spun că toate pisicile sînt negre noaptea?

- Bine, să spunem că nu observă. Cum crezi că se va simţi cînd va .afla că a făcut dragoste cu altcineva? Ce se va întîmpla cu fetiţa, cînd misiunea ta se va fi terminat?

- N-o voi părăsi...

- Dar cum crezi că se va simţi Rutledge cu toate dedesubturile de familie expuse?

- Nu-l voi expune.

- Aş vrea să fiu pe-aproape cînd ai să-i spui. Va crede că l-ai folosit. Şi va avea dreptate, Avery.

- Nu şi dacă îi voi salva viaţa. Nu crezi că mă va ierta?

- Ţi-ai greşit cariera, şopti bătrînul printre dinţi. Trebuia să te faci avocat. Eşti în stare să te contrazici şi cu dracul.

- Nu-mi pot sfîrşi cariera aşa, Irish. Trebuie să încerc să mă reabilitez. Nu eu am căutat ocazia. Mi-a fost impusă în afara voinţei mele. Trebuie să fac ce cred că-i mai bine.

- Dar ai început din alt capăt, Avery. Eşti prea implicată emoţional. Pui prea mult suflet, pentru a putea rămîne obiectivă, îi iubeşti pe oamenii aceştia, ai spus-o singură.

- Cu atît mai mult. Cineva vrea să-l omoare pe Ţaţe şi să o lase orfană pe Mandy. Dacă va sta în puterile mele, voi opri aşa ceva.

, Tăcerea lui însemna steagul arb al păcii.

- Trebuie să plec. Dar înainte de asta, nu ai ceva care mi-a aparţinut?

El îi aduse medalionul, îl iubea, niciodată nu l-a dat jos de la gît. Privi fotografiile din interior. Ultima poză a tatălui ei. Cealaltă era a mamei. Strînse talismanul în palmă, încă îl mai avea. Şi îl mai avea şi pe Irish.

- Am sperat să-l mai ai.

- Era în mîinile femeii moarte.

- Mandy l-a văzut Ia gîtul meu. l-am dat să se joace. Carole s-a înfuriat şi i l-a luat din mînă. Acesta este singurul lucru pe care mi-l amintesc.

- Tu ai trimis plicul, nu?

- Nu ştiam ce să fac. Cred că în sinea mea am dorit să iau legătura cu tine.

- Avery, renunţă, în seara asta.

- Nu pot.

- La naiba! Ai ambiţia tatălui tău şi compasiunea mamei tale... Periculoasă combinaţie. Incăpăţînarea o ai de la amîndoi.

Avery ştia că bătrînul a capitulat complet, cînd a întrebat-o:

- Eu cu ce te pot ajuta?

Ţaţe stătea în hol şi o aştepta. Avery a remarcat asta, deşi el a încercat să treacă peste incident nepăsător.

- De ce ai întîrziat atît de mult? întrebă privind în altă parte.

- Nu ţi-a transmis Zee mesajul meu? l-am spus că nişte probleme de ultim moment s-au ivit şi a trebuit să fac nişte cumpărături.

- Dar m-am gîndit că vei veni mai devreme^

- A trebuit să cumpăr multe lucruri - era încărcată cu o mulţime de sacoşe. Nu mă ajuţi să le duc în dormitor?

El îi luă o parte din sacoşe şi în timp ce se îndreptau amîndoi spre cameră ea l-a întrebat:

- Unde este Mandy?

- Doarme.

- Oh, am sperat să ajung la timp să-i citesc o poveste.

- Atunci trebuia să vii mai devreme.

- l-a citit cineva o poveste?

- Mama. Eu am rămas cu ea pînă a adormit. -_AAm să intru şi eu puţin.

în timp ce trecu pe lîngă fereastra care dădea, spre curtea interioară îi văzu pe Nelson, Jack şi Eddy discuîînd la o masă. Zee citea o revistă.

- Văd că aveţi o şedinţă.

- Eddy mai discută o dată punctele itinerarului. Le-am auzit deja de o mie de ori.

- Pune sacoşele pe pat.

Dezbrăcă în grabă jacheta şi o aruncă pe pat, apoi îşi aruncă pantofii cu toc. Ţaţe se apropie pregătit de ceartă.

- Unde ai făcut cumpărăturile?

- Ca de obicei.

l-a pus o întrebare prostească, toate sacoşele de pe pat aveau siglele magazinelor de unde cumpărau de obicei. Un singur moment s-a întrebat dacă nu cumva a urmărit-o şi a văzut-o că ş-a oprit la Irish. Nu era posibil. Ea a făcut un ocol si a fost foarte atentă să nu o urmărească cineva.

- De ce-mi spui prostii de astea? se răsti el.

- Nu îţi spun prostii.

- Pe naiba. Gîfîi ca un dulău.

- Adică la ce te aşteptai? Să miros a tutun, a lichior, a bărbat? Adică să îţi confirm suspiciunea murdară că am petrecut după- amiaza cu un amant?

- Nu ar fi prima dată, spuse el încordat.

- Nu va mai fi niciodată!

- Mă crezi prost? Adică te aştepţi ca eu să fiu atît de idiot încît să cred că simpla operaţie cosmetică te-a transformat într- o soţie credincioasă?

- Crezi ce naiba vrei. Dar lasă-mă în pace cînd ai astfel de suspiciuni.

Se apropie de şifonier şi deschise uşile furioasă. Degetele îi tremurau şi nu reuşea să-şi descheie bluza, îşi blestemă în gînd stîngăcia.

- Lasă-mă pe mine.

Ţaţe era chiar în spatele ei şi în tonul vocii strecurase o nuanţă de scuză, îi prinse mîinile între mîinile lui, i le lăsă uşor pe lîngă corp şi apoi îi desfăcu nasturii de la bluză.

- Este o scenă obişnuită, remarcă el la ultimul nasture.

Bluza îi alunecă de pe umeri. Ea o prinse în grabă şi încercă să se acopere.

- Nu reacţionez împăciuitor la interogatorii, Ţaţe.

- Nici eu la adulter.

- Presupun că asta merit, îl privi o secundă şi văzu cum îi zvîcneşte artera de la gît. Dar de la accident ţi-am mai dat motive de suspiciune?

- Nu, spuse încordat.

- Şi totuşi nu ai încredere în mine.

- încrederea se cîştigă.

- Şi eu nu am cîştigat-o?

Ţaţe preferă să nu-i răspundă. Ridică mîinile şi cu un deget începu să mîngîie lănţişorul de aur de la gîtul ei.

- Ce este asta?

Avery simţi că se topeşte sub mîngîierea lui. îndrăzni mai mult decît ar fi sperat, dădu drumul bluzei, care alunecă pe duşumea. Medalionul care stătea între sîni îi smulse bărbatului un oftat profund.

- L-am găsit într-un magazin de bijuterii de mîna a doua, minţi ea. E drăguţ, nu?

Ţaţe privea fix bucăţica de aur cu o privire de om înfometat.

- Deschide-l.

După cîteva momente de ezitare luă medalionul în palmă şi glisînd despărţi cele două inimioare. Avery luase fotografiile părinţilor ei.

- Vreau să pun o fotografie de-a lui Mandy şi una de-a ta.

El o privea cercetător în ochi. Apoi privirea îi căzu pe buzele ei, în timp ce mîngîia medalionul.

Puse la loc medalionul, între sîni. Mîna lui întîrzie o secundă. Atingerea lui îi arse pielea. Ţaţe îi evita privirea, în sufletul lui se ducea o luptă trădată doar-de încordarea maxilarului, de nehotărîrea din privire şi de respiraţia tăiată.

- Ţaţe, şopti ea, nu am făcut niciodată un avort. Cu vîrful degetelor îi mîngîie buzele pentru a-i opri

, vorbele. Nu a existat un avort pentru că nu a existat un copil.

Ironia era tocmai imensitatea acestui adevăr. Dar odată minciuna spusă, ea trebui să o continue.

- Ţi-am spus că sînt însărcinată pentru motivele pe care mi le-ai citat cu exactitate în dimineaţa aceea. Am vrut să te provoc. Dar nu te mai pot lăsa să crezi acest lucru. Tu acuma crezi că ţi-am distrus copilul şi suferi foarte mult.

După ce căută profund în privirea ei, el se desprinse brusc şi făcu un pas înapoi.

- Avionul spre Houston pleacă la ora şapte, marţi, Ai să_Ate descurci?

în sinea ei, Avery sperase că minciuna va mai slăbi încăpăţînarea cu care el o ura. încercînd să-şi ascundă dezamăgirea întrebă:

- Cu-ce să mă descurc? Cu ora matinală sau cu faptul că voi zbura din nou?

- Cu amîndouă.

- O să mă descurc.

- Sper. Eddy doreşte ca totul exactitate de ceasornic.

Luni seara Irish i-a chemat în biroul lui pe reporterul pentru ştiri politice al KTEX-ului.

- Ai pregătit totul pentru această săptămînă?

- Da. Oamenii lui Rutledge au trimis itinerarul. Dacă vom acoperi acest lucru va trebui să-i acordăm şi lui Dekker aceiaşi timp de emisie.

- Asta este problema mea. Sarcina ta este să te documentezi asupra campaniei lui Rutledge. Vreau rapoarte zilnice. Apropos, va merge cu tine şi_ţ Lovejoy, îl va înlocui pe celălalt cameraman.

- Dumnezeule, Irish, ce ţi-am făcut să-mă pedepseşti în halul ăsta? Tipul este îngrozitor de suportat. Şi pe urmă, miroase înfiorător.

Urmă o litanie de invective.

- Merge cu tine Lovejoy, am spus.

irish luase această hotărîre de cîteva zile. Poate că Avery nu credea că este într-un pericol iminent, dar o ştia impetuoasă, încăpăţînată şi de foarte multe ori pripită, lucruri pe care le plătea scump.

Hotărîseră să păstreze legătura prin căsuţa poştală, telefonul era foarte riscant. A primit şi ea o cheie de la cutie. Pentru binele ei, i-a oferit şi un pistol, dar ea I-a refuzat. Situaţia îl enerva la culme, în ultima vreme lua şi medicamente. Era prea bătrîn pentru şocuri, dar nu putea sta deoparte să vadă cum se sinucide Avery. Pentru că nu putea să fio îngerul ei păzitor, luase cea mai bună hotărîre - îl va trimite în preajma ei pe Van. Dacă va avea necazuri, măcar va avea de la cine cere ajutor. Era singurul lucru bun pe care îl putea face.

Primul impas în campania minuţios orchestrată de Eddy s-a petrecut a treia zi. Erau la Houston. Foarte devreme, Ţaţe ţinuse un discurs. A fost bine primit. S-au întors ia 'hotel şi toţi s-au apucat de treabă. Avery stătea pe: duşumea lîngă Mandy care colora o carte cu Mickey Mouse. Ţaţe stătea întins în pat cu mîinile sub cap. Privea ceva la televizor. Cele mai bune idei îi veneau atunci cînd nu se concentra. Nelson şi Zee dezlegau cuvinte încrucişate.

Eddy le întrerupse liniştea intrînd emoţionat.

- închide chestia aia şi ascultă.

- Ei bine, rîse Ţaţe, toată lumea te ascultă, domnule Paschal.

- Unul dintre cele mai mari cluburi din stat organizează astăzi o întîlnire. Este cea mai importantă întîlnire a anului. Toţi vor veni însoţiţi de familii. Doresc să te asculte.

- Cîţi oameni sînt? întrebă Ţaţe ridicîndu-se din pat.

- Două sute cincizeci, trei sute. Sînt oameni de afaceri importanţi, stîlpi ai comunităţii. Cel mai vechi club din Houston. Membrii lui au o groază de bani. Uite, spuse întinzînd cîteva hîrtii spre Ţaţe, ăsta este discursul acela grozav pe care l-ai ţinut la Amarillo. Citeşte-l încă o dată. Şi, pentru Dumnezeu, îmbracă un costum conservator.

- Oamenii aceştia par mai degrabă oamenii lui Dekker.

- Sînt. De aceea este important să mergi şi tu. Dekker te-a descris ca pe un tînăr cu capul în nori. Arată-le că eşti bine înfipt în pămînt. Carole, eşti invitată şi tu. Să fii fermecătoare. Femeile...

- Eu nu pot veni.

Privirile tuturor se îndreptară de la Eddy spre ea.

- Avem fixată întîlnirea cu doctorul Webster la ora unu.

- Să fiu al naibii, am uitat, spuse Ţaţe trecîndu-şi mîna prin păr.

Eddy îi privea pe amîndoi uluit.

- Doar nu vă gîndiţi să scăpaţi ocazia. Săptămîna asta am urcat doar un procent. Discursul ar putea însemna o mulţime de dolari cu care putem cumpăra timpul de emisie.

- Fixează o altă întîlnire cu doctorul, interveni Jack.

- Carole, tu ce spui? întrebă Ţaţe.

- Ştii cît de greu am obţinut-o pe aceasta. Dacă amînăm vom obţine alta după cîteva săptămîni. Nu cred că este bine pentru Mandy să amînăm.

Ţaţe îşi privi pe rînd fratele, tatăl şi directorul de campanie. Toţi doreau să ţină discursul. Totuşi cînd o privi pe soţia sa, simţi hotărîrea şi forţa cu care avea să facă ceea ce trebuia. Era prins la mijloc.

- Aş putea merge eu la psiholog cu Carole, se oferi Zee. Ţaţe, vei ţine discursul şi apoi vii şi tu.

- Apreciez, mamă, dar este fiica mea.

- Şi e vorba de alegeri, spuse Eddy ridicînd glasul.

- Sînt de acord cu Eddy, interveni Jack.

- Un discurs n-o să ne rateze alegerile, tată, nu?

- Eu cred că mama ţi-a dat soluţia cea maLburiă. Oricum, eu nu pun prea muită bază pe doctori.

- Carole?

Pînă acum nu ezitase niciodată cînd era vorba să-şi exprime opiniile.

- Sînt amîndouă extrem 'de importante, Ţaţe. Singur va trebui să iei hotărîrea.

Eddy înjură şoptit. Ar fi preferat să o vadă făcînd accese de furie. Ţaţe simţea acelaşi lucru. Era mai uşor să îi spui nu Carolei cînd era înfierbînbată. Dar în ultima vreme folosise mai mult privirea semnificativă decît vocea stridentă. Oricum ar fi fost, trebuia să accepte o soluţie în detrimentul celeilalte.

- Anulează discursul, Eddy, fii politicos. Spune-le că eu şi doamna Rutledge aveam deja fixată o altă întîlnire.

- Dar...

Ţaţe ridică mîna pentru a opri protestele, îşi privi prietenul semnificativ.

- Primele mele îndatoriri sînt faţă de familie. Mi-ai garantat acest lucru, îţi aminteşti?

- Sper că «ştii bine ce faci, Ţaţe, spuse Nelson, apoi o luă pe Zee de mînă. Hai să încercăm să-l calmăm pe frustratul director de campanie.

Jack, la fel de agitat ca şi Eddy, o privi furios pe Carole.

- Eşti mulţumită?

- Am terminat, Jack, îl opri Ţaţe.

- Ţi-a luat minţile cu aerul de mamă bună, spuse Jack ameninţător.

- Ceea ce se petrece între mine şi Carole nu este treaba ta.

- De obicei, nu. Dar pentru că vei candida pentru un post public, viaţa ta particulară este în atenţia tuturor. Tot ceea ce afectează această campanie este şi treaba mea. Am pierdut ani întregi cu devotamentul pentru această campanie.

- Iar eu apreciez tot ce ai făcut. Astăzi însă îi voi dedica o oră fetiţei mele. Nu cred că cer prea mult, nu mai vreau argumente.

După ce o mai privi încă o dată ostil pe Carole, Jack ieşi trîntind uşa. Carole se ridică în picioare.

- Aşa crezi şi tu, Ţaţe, că eu joc rolul mamei iubitoare?

Cea mai mare problemă era că el nu mai ştia ce să creadă. De la prima lui cucerire sexuală, Ţaţe a fost întotdeauna autoritar în privinţa legăturilor sale cu femeile. Le respecta. Cea mai serioasă aventură a fost cu o femeie divorţată. S-au despărţit după doi ani în relaţii de prietenie.

Jack era cel care s-a ocupat de firma de avocaţi şi tot el a angajat-o şi pe Carole Navarro. Nici un bărbat nu o putea privi pe Carole cu detaşare. Ochii ei negri i-au atras şi lui atenţia, iar zîmbetul ei i*a mers la inimă. A acceptat să fie angajată. Nu a trecut mult şi Ţaţe şi-a violat, etica profesională invitînd-o la restaurant. Era încîntătoare. A flirtrat cu el dar seara s-a terminat la uşa apartamentului ei unde şi-au luat rămas bun_; Multe săptămîni au menţinut relaţii prieteneşti, într-o seară, Ţaţe nu a mai rezistat şi'a sărutat-o. Următorul ^pas, destul de normal, a fost în pat. După trei luni firma de avocaţi a pierdut un angajat, dar Ţaţe a cîştigat o soţie...

Vestea că era însărcinată a venit ca un şoc. Ei a acceptat-o însă repede, îi plăcea ideea să aibă copii. Nu şi Carolei. Se plîngea tot timpul de responsabilităţile ce aveau să urmeze. S-au şi certat. Nimic din ce făcea ei nu o interesa, nu-i făcea plăcere.

imediat ce s-a născut Mandy, Carole a fost preocupată să-şi recapete silueta. El s-a întrebat mereu de ce. Apoi i-a venit şi răspunsul. A ştiut cînd a avut primul amant. Ea nu a făcut nici un secret din asta, nici din aventurile care au urmat. Singura lui apărare era indiferenţa. Şi-ar fi dorit acum să fi divorţat de ea atunci. Ar fi fost mai bine pentru toată lumea.

Luni de zile au locuit în aceeaşi casă, dar a avut fiecare viaţa lui. Apoi, într-o noapte, ea a venit la el. Nu şi-a explicat de ce, poate că îi plăcea ideea de a-l seduce. Oricum, abstinenţa sexuală şi băutura l-au împins să-i accepte oferta. Din cauza maratonului politic care a urmat, a trebuit să rămînă fidel soţiei sale. La cîteva săptămîni după noaptea aceea, ea I-a anunţat că este din nou însărcinată. Deşi s-a îndoit serios în privinţa paternităţii copilului, trebuia să creadă.

- N-am vrut să mă leg la cap cu alt copil, a urlat ea.

Atunci şi-a dat seama că nu o mai iubea de foarte multă vreme, că nu o mai putea iubi niciodată. Era cu o săptămînă înaintea Zborului 398 spre Dallas.

Scutură capul şi. alungă din minte aceste amintiri neplăcute. Nu răspunse la întrebarea ei.

- De ce nu comanzi prînzul în cameră, înainte de întîlnirea cu doctorul Webster? schimbă el vorba.

- Ce vrei să mănînci?

- Orice.

Ea se aşeză pe pat şi luînd telefonul îşi încrucişa picioarele. Stomacul lui Ţaţe tremură cînd o văzu. Dacă nu avea încredere în ea, de ce îşi dorea la nebunie să facă dragoste cu ea? Merita o notă bună pentru comportament. De cînd a venit acasă şi-a dat toată silinţa să îl împace. Era exact opusul a ceea ce a fost înainte.

- Exact, un sandviş cu unt de cocos, spunea ea în receptor. Cu jeleu de struguri. Ştiu că nu este în meniul dumneavoastră, dar asta doreşte copilul să mănînce.

Peste umăr Carole îi zîmbi cuceritor. Dumnezeule, cît îşi dorea să guste zîmbetul acela. O mai făcuse de puţină vreme. Nu a simţit gustul decepţiei şi infidelităţii. Sărutările au fost'dulci şi total diferite. Le-a analizat bine şi a ajuns la concluzia că se simţea de parcă săruta o femeie pentru prima dată. L-au lăsat cu o impresie nedefinită. Trebuia să-şi impună o voinţă de călugăr pentru a nu ceda dorinţei devastatoare de a merge mai departe de sărutări. Carole arăta altfel, părea o femeie total diferită.

- Vor veni imediat. Mandy, strînge creioanele şi pune-le în cutie, te rog. Vom servi imediat prînzul.

Se aplecă să ajute copilul şi el simţi cum îi ia foc sîngele privind-o. De al naibii de multă vreme nu a mai avut o femeie, încercă să-şi explice, dar era sigur că nu aceasta este explicaţia. Nu-şi dorea o femeie. Putea rezolva foarte uşor acest lucru doar cu un telefon. Nu, el o dorea pe această femeie, pe această Carole, această soţie cu care încerca să se obişnuiască. O privea uneori de parcă o vedea pentru prima dată. Era incredibil, dar îi plăcea această Carole. Chiar mai imposibil de crezut era faptul că se îndrăgostea încet, încet de ea.

Dar nu va recunoaşte asta nici în ruptul capului.

- Mă bucur că ai venit cu noi, spuse Avery zîmbindu-i.

Erau în sala de aşteptare a cabinetului medical.

- Era singura hotărîre pe care trebuia s-o iau. Psihologul era cu Mandy de mai bine de o oră.

Aşteptau cu nerăbdare să audă diagnosticul.-Vorbeau doar pentru a-şi ascunde tensiunea.

- O să fie nervos Eddy tot timpul turneului?

- Am vorbit cu el. Ne-a urat noroc cu Mandy. Cred că l-a calmat tata. Oricum, să ştii că niciodată nu e multă vreme furios.

- E ciudat, nu?

Ţaţe îşi privi ceasul de mînă.

- Pentru Dumnezeu, cît o să mai dureze? Ce ai spus?

- Despre Eddy.

- Ah, da. Este temperamental, dar se controlează foarte bine.

- Omul de gheaţă, murmură iar.

- Hmm?

- Nimic.

- Cum stă cu femeile?

- Ce femei? -Ale lui Eddy.

- Nu ştiu. Nu mi se confesează.

- Cum, nu-şi discută viaţa sexuală cu prietenul lui? Eu credeam că bărbaţii o fac.

- Tinerii da. Bărbaţii maturi nu au nevoie de confesiuni.

- Este heterosexual?

Ţaţe îi aruncă o privire îngheţată.

- De ce mă întrebi? Te-a refuzat?

- Să te ia naiba!

Uşa se deschise. Amîndoi săriră în picioare. Asistenta le spuse:

- Doctorul a terminat, va veni imediat.

După ce se retrase femeia, Avery se aplecă şi.îi şopti:

- Te-am întrebat despre Eddy pentru că nepoata ta se ţine scai de el şi sînt îngrijorată că o va face să sufere.

- Nepoata mea? Francy? rîse nevenindu-i să creadă. S-a îndrăgostit de Eddy?

- Mi-a spus într-o seară cînd a venit acasă învineţită. Zîmbetul lui Ţaţe dispăru. Da, Ţaţe, învineţită. A găsit un băiat într-un bar. S-au înfierbîntat. Băiatul nu a putut menţine sexul şi a dat vina pe ea, după care a bătut-o.

- Dumnezeule! exclamă el oftînd.

- Dar tu nu ai văzut că avea un ochi vînăt şi o buză umflată? El negă din cap. Ei, nu-ţi face mustrări de conştiinţă, nici părinţii ei nu au observat. Francy este ca o mobilă în casă. Există, dar nimeni nu o vede... doar dacă se comportă scandalos. Oricum, este cu ochii pe Eddy acum. Cum crezi că va reacţiona el?

- Francy este doar un copil. Avery îşi arcui o sprînceană.

- Oi fi tu unchiul ei, dar cred că nu eşti orb. El ridică din umeri stînjenit.

- Eddy are o viaţă sexuală normală. Ştiu.

- Are vreo legătură curentă cu cineva?

- O femeie de la cartierul general. Nu am auzit bîrfe că ^-s-ar culca cu ea, deşi multe ar dori să-l atragă. Dar cu Francy? Ţaţe clătina din cap nesigur. Nu cred că Eddy se va atinge de ea. Nu e genul de om să accepte o fetiţă cu douăzeci de ani mai tînără decît el, mai ales Francy. E prea inteligent.

- Sper că ai dreptate, Ţaţe. Şi asta nu pentru că mă interesează pe mine persoana lui.

El nu mai avu timp s'ă răspundă pentru că doctorul deschise uşa.

- Nu vă simţiţi prea vinovată, doamnă Rutledge. Faptul că aveţi acest sentiment de vinovăţie faţă de greşelile trecute, nu o va ajuta pe Mandy acum.

- Dar cum ar trebui să mă simt, doctore? Nu aţi vorbit decît despre faptul că sînt singura responsabilă pentru şocul emoţional al copilului.

- Aţi făcut greşeli. Toţi părinţii fac. Dar împreună aţi făcut şi primul pas spre rezolvarea problemei. Vă petreceţi mai mult timp cu Mandy. îi lăudaţi micile realizări şi minimalizaţi micile eşecuri. Are nevoie de o astfel de încredere din partea dumneavoastră.

- Nu prea este mare lucru, spuse Ţaţe încruntat.

- Dimpotrivă, înseamnă foarte mult.

- Ce altceva ar trebui să mai facem?

- Să-i cereţi părerea. "Mandy, vrei îngheţată de vanilie sau de ciocolată?" Să o obligaţi să aleagă, să ia hotărîri, să-şi exprime gîndurile. Am sentimentul că pînă acum nu a fost încurajată în această privinţă. Fetiţa dumneavoastră are o părere foarte proastă despre ea. Se întîmplă cu unii copii, pentru a atrage atenţia asupra lor. Se consideră" inexistentă şi nesemnificativă.

Ţaţe lăsă capul în pămînt. Avery plîngea.

- îmi pare rău, şopti ea. încerca să se scuze în numele Carolei care nu merita iertare.

- Nu este numai vina ta. Şi eu am fost acolo. Trebuia să intervin.

- Din nefericire, nu aţi intervenit. Accidentul de avion a sporit neliniştile copilului. Cum s-a comportat la ultima călătorie cu avionul?

- Abia -dacă am reuşit să-i prindem centura de siguranţă.

- Nici mie nu mi-a fost prea uşor, acceptă Avery. Dacă Ţaţe nu mi-ar fi vorbit încontinuu, nu cred că aş fi supo/tat zborul.

- înţeleg, doamnă Rutledge, spuse doctorul cu simpatie". Cum s-a comportat Mandy odată ce aţi decolat?

Ţaţe şi Avery se priviră.

- Atunci nu ne-am gîndit, dar acum văd că s-a comportat bine.

- Aşa mi-am închipuit şi eu. Vedeţi, îşi aminteşte că i-aţi pus centura de siguranţă, dar nu-şi mai aminteşte nimic de după accident. Nu-şi aminteşte că tot dumneavoastră aţi salvat-o.

- Vreţi să spuneţi că mă consideră pe mine vinovată pentru că eu am instalat-o în avion? întrebă Avery ducînd o mînă la gît.

-*Da, într-o oarecare măsură.

- Dumnezeule! Tremurînd îşi duse mîna la gură.

- Adevărata descărcare va fi atunci cînd ea îşi va lăsa mintea să reproducă în întregime explozia. Atunci îşi va aminti că dumneavoastră aţi salvat-o.

- O să fie extrem de greu.

- Dar foarte necesar pentru a se vindeca. De fapt, ea se luptă să reprime aceste amintiri. Părerea mea este că toate coşmarurile ajung pînă în momentul impactului.

- Spune mereu că o mănîncă focul. Nu putem face nimic să-i stimulăm memoria? întrebă Avery.

- Hipnoza ar fi o posibilitate. Totuşi eu aş prefera o descătuşare naturală. Vă sugerez ca data viitoare, cînd va avea un coşmar, să nu o mai treziţi.

- Dumnezeule!

- Ştiu că vi se pare o cruzime, dar trebuie să treacă prin toate fazele accidentului, să revadă şi " cealaltă latură, cînd este salvată şi în siguranţă în braţele mamei ei. Nu-şi va putea depăşi temerile subconştiente şi frica de mama ei pînă nu va avea această experienţă.

- înţeleg, spuse Ţaţe, dar va fi extrem de greu.

- Ştiu, zise doctorul ridicîndu-se. Nu vă invidiez că veţi sta lîngă ea şi o veţi privi revăzînd acele întîmplări îngrozitoare. Aş dori să o văd peste două luni.

- Vom veni.

- Şi mai înainte, dacă veţi crede că este necesar. Veniţi cînd doriţi.

Nu era mama lui Mandy, mama de care se temea fetiţa, şi totuşi toată lumea o va acuza pe ea, Abia se ţinea pe picioare.

- Succes în campania electorală, spuse psihologul.

- Mulţumesc.

Doctorul luă mîiniie lui Avery cu blîndeţe.

- Nu vă îmbolnăviţi de remuşcare şi vinovăţie. Sînt convins că o iubiţi foarte mult pe fiica dumneavoastră.

- O iubesc. V-a spus ea că rnă urăşte?

- Vorbeşte foarte frumos despre mămica ei, dar refuză să povestească tot ce s-a petrecut înainte de accident. Probabil că asta vă spune ceva.

-Ce?

- Că v-aţi îmbunătăţit calitatea de părinte. Cu dragostea tandră şi grija permanentă pe care o aveţi acum, Mandy va depăşi acest moment şi va fi un copil excepţional de inteligent.

- Sper, doctore. Mulţumesc.

Doctorul îi conduse spre uşă.

- Ştiţi, doamnă Rutledge, am tresărit violent cînd v-am văzut. Acum un an o tînără de la televiziune mi-a luat un interviu. Seamănă extraordinar de bine cu dumneavoastră. E chiar din acelaşi oraş. O cunoaşteţi? se numeşte Avery Daniels.

Avery Daniels, Avery Daniels, Avery Daniels.

Mulţimea îi striga numele în timp ce ea şi Ţaţe încercau să treacă printre oameni. Avery Daniels, Avery Daniels, Avery Daniels.

Erau oameni peste tot. Ea se împiedică şi rămase în urma lui Ţaţe. Ţaţe a fost înghiţit de mulţime. "Ţaţe!" urla ea. Dar el nu o auzea pentru că strigătele demonice îi acopereau vocea.

Avery, Avery, Avery.

Ce s-a întîmplat? O împuşcătură! Ţaţe era plin de sînge. se întoarse spre ea şi rînji, "Avery Daniels, Avery Daniels".

- Carole? Avery Daniels.

- Carole? Trezeşte-te.

Avery se ridică brusc. Tremura toată. Avea gura uscată.

- Ţaţe? Se aruncă la pieptul lui. Dumnezeule, a fost îngrozitor.

- Ai avut un coşmar?

Ea dădu din cap îngropîndu-şi faţa la pieptul lui reconfortant.

- Te rog ţine-mă în braţe. Numai puţin.

El stătea pe marginea patului. La rugămintea ei se apropie puţin şi o prinse în braţe. Avery se lipi de el. Inima ei bătea cu putere. Nu putea să uite imaginea însîngerată a lui Ţaţe care o privise cu dispreţ acuzator.

- Din ce cauză?

- Nu ştiu, minţi ea.

- Eu cred că ştiu. Nu ai mai fost în apele tale din momentul în care doctorul Webster a menţionat numele lui Avery Daniels. Ea se cutremură. Ţaţe îşi trecu degetele prin părul ei, apoi o prinse de ceafă. Nu-mi vine să cred că nu a ştiut că femeia aceea a murit în accident. N-avea de unde să ştie că te va nelinişti atît de mult.

Sau de ce, gîndi ea.

- M-am purtat prosteşte?

Nu-şi amintea decît că auzea încontinuu cuvintele doctorului, a cuprins-o ameţeala şi s-a rezemat de Ţaţe.

- Nu prosteşte, dar aproape că ai leşinat.

- Nu-mi amintesc cum am plecat de acolo. El o îndepărtă puţin. Ea îl prinse de talie.

- A fost o coincidenţă foarte bizară că erai în acelaşi avion cu femeia aceea, Daniels, îţi aminteşti? Toată lumea te confunda cu ea. Este surprinzător cum nimeni nu a mai amintit de asemănarea voastră pînă acum.

Aşadar, el ştia cine este Avery Daniels. Se simţea mai bine.

- îmi pare rău că am făcut o scenă. Uneori... îşi dorea să o mai ţină la pieptul lui. Vorbea mai uşor dacă nu îl privea în ochi.

-Ce?

- Sînt obosită să-i tot văd pe oameni privindu-mă fix. Sînt o curiozitate pentru ei. Mă simt ciudat.

- Este natural. Nimeni nu are însă intenţii rele.

- Ştiu, dar mă fac conştientă de faptul că trăiesc. Uneori mă simt bandajată. O lacrimă îi alunecă din ochi şi se opri pe umărul iui.

- Te-a speriat visul, spuse el îndepărtîndu-se uşor. Nu vrei să bei ceva?

- Ba da.

Scoase o sticlă de sherry şi două pahare şi se întoarse la pat. Chiar dacă era conştient că e îmbrăcat numai în halat, nu dădu nici un semn despre

asta.

- Pentru victoria ta, Ţaţe. Ciocni cu el. Lichidul o

încălzea. Hmm. Ce idee bună. Mulţumesc.

împărţeau împreună' toate problemele căsniciei, dar nici o intimitate. Nu exista nici o plăcere care să echilibreze încordarea din turneul electoral. Erau căsătoriţi şi nu erau. Ocupau acelaşi spaţiu, dar existau separat. Pînă în noaptea aceasta Mandy a fost legătura dintre ei. A dormit cu Avery. Dar în noaptea aceasta Mandy nu era acolo. Erau singuri în mijlocul nopţii. Stăteau cu un pahar în mînă şi discutau probleme personale. Orice cuplu normal ar fi terminat făcînd dragoste.

- Deja îmi este dor de Mandy. Nu sînt sigură că am făcut bine trimiţînd-o înapoi acasă.

- Aşa am planificat împreună că vom face după ce vom vorbi cu doctorul Webster.

- După ce am vorbit cu el, am rămas convinsă că trebuie să fiu cu ea în permanenţă.

- Dar el a spus că nu va avea probleme pentru o despărţire de cîteva zile.

- Cum s-a întîmplat? Cum de a devenit fetiţa noastră atît de introvertită emoţional?

întrebarea era retorică, nu aştepta răspuns la ea. Ţaţe, totuşi, îi răspunse:

- Ai auzit ce am spus. Ţi-a spus cum s-a întîmplat. Nu ai stat suficient de mult lîngă ea. Iar cînd ai stat, ai avut o influenţă distructivă.

Furia îşi făcea loc. Avery se simţea obligată să îi răspundă.

- Şi tu unde ai fost în tot acest timp? Dacă eu am fost atît de rea, tu de ce nu ai intervenit? Mandy are doi părinţi.

- Mi-am dat seama. Astăzi am recunoscut. De fiecare dată cînd sugeram ceva, săreai ca arsă. Sigur că nu i-a făcut bine copilului să ne vadă certîndu-ne mereu. Aşa că nu am putut interveni, pentru că transformam o situaţie deja proastă într-una şi mai proastă.

- îmi pare rău. Nu... nu pleca încă. A fost o zi lungă şi obositoare. Amîndoi sîntem tensionaţi. Nu am vrut să dau vina pe tine.

- Poate că ar fi trebuit să mergi şi tu acasă.

- Nu, spuse ea repede, locul meu este lîngă tine.

- Astăzi ai văzut exact ce se va întîmpla pînă în noiembrie. Va fi din ce în ce mai greu.

- O să mă descurc. Aş fi vrut să pun cîte un bănuţ deoparte de cîte ori ai spus astăzi "Bună ziua, sînt Ţaţe Rutiedge, candidez pentru Senat". Oare cîte mîini ai strîns?

- Atît de multe, spuse el făcînd un gest cu mîna. Ea rîse uşor.

- Eddy a înnebunit cînd a văzut cît spaţiu de emisie ai avut astăzi la televiziune, spuse ea gînditor.

- Ne-au dat douăzeci de secunde la emisiunea de la şase. Nu pare mult, dar mi s-a spus că pentru ei înseamnă mult.

- Este. Aşa mi s-a spus şi mie, adăugă ea repede. A fost uluită cînd I-a văzut pe Van reporter KTEX.

Toată ziua a fost pe urmele lui Ţaţe.

- De ce au venit tocmai din Sân Antonio? I-a întrebat pe Eddy.

- Nu pune sub semnul întrebării publicitatea care ţi se face pe gratis. Zîmbeşte în camera de luat vederi ori de cîte ori ai ocazia.

Dar ea a încercat numai să-l evite pe Van. s-a părut că el o urmăreşte cu aparatul de filmat. A fost un joc de-a şoarecele şi pisica, împreună cu vizita la doctor i-a încordat nervii la maximum. Era atît de nervoasă, încît mai tîrziu, cînd nu-şi găsea o pereche de cercei, a făcut o scenă.

- Ştiu că erau aici unde i-am pus, a strigat ea la

Ţaţe.

- Mai caută.

- Nu sînt.

- Cum arată?

Trebuiau să plece la o petrecere. Ţaţe aştepta de o jumătate de oră.

- Verigi de argint. Nu i-am purtat încă. l-am adus special pentru toaleta asta.

- Nu-i poţi înlocui cu altceva? -Va trebui. La dracu'!

In ultima vreme îi tot lipseau lucruri mărunte.

- Carole, pentru Dumnezeu, calmează-te, spuse Taie care pînă atunci fusese îngrozitor de calm. Ai uitat o pereche de cercei. Nu-i un capăt de lume.

- Nu i-am uitat. Inspirînd adînc, se întoarse şi îl privi. Nu este prima dată cînd îmi dispare ceva în mod

misterios.

- Trebuia să-mi spui. Voi suna imediat personalul

hotelului.

- Nu numai aici. Şi acasă. Cineva îmi cotrobăie prin cameră şi prin lucruri.

- Este ridicol. Eşti nebună? Reacţia lui era de aşteptat.

- Nu sînt şi nici imaginaţie bogată nu am. îmi lipsesc lucruri mărunte, nu semnificative. Ca afurisita asta de pereche de cercei, pe care ştiu exact că i-am împachetat.

Sensibil la orice critică adusă familiei lui, el îşi încrucişa braţele pe piept.

- Pe cine acuzi?

- Nu mă supără dispariţia obiectelor, dar mă supără faptul că mi se violează intimitatea.

O bătaie la uşă era tot ce le trebuia pentru a pune capac.

- Pentru că veni vorba, strigă ea iritată. De ce naiba nu reuşim niciodată să terminăm o conversaţie intimă? Mereu ne întrerupe cineva.

- Mai încet, te aude Eddy.

- Să-l ia dracu' pe Eddy.

Ţaţe deschise uşa şi Eddy intră grăbit.

- Sînteţi gata?

- Carole şi-a pierdut cerceii. Ea îl privi furioasă.

- Pune alţii sau mergi fără, dar trebuie să plecăm | imediat. Jack aşteaptă în maşină. Avem o oră de

mers.

S-au îndreptat grăbiţi spre lift. L-au găsit pe Jack măsurînd neliniştit trotuarul. Nu au discutat în timpul drumului decît despre campanie, din fericire pentru ea.

în mod surprinzător, petrecerea a fost distractivă. Nu a fost admisă presa şi pentru că nu a trebuit să se mai concentreze asupra lui Van, ea s-a relaxat şi s-a distrat. Chiar a dansat cu Ţaţe. A fost ideea lui Eddy.

- Haideţi. Oamenii apreciază asta.

Au început să danseze zîmbindu-şi. Era convinsă | că şi el se distrează. Cînd au terminat, el s-a aplecat şi a sărutaţ-o pe obraji. Avea o expresie ciudată în privire. Parcă l-a surprins şi pe el gestul spontan.

Totuşi, după ce s-au întors, ea a stat cuminte într-un colţ de banchetă privind pe fereastră, în timp :e Jack şi Eddy analizau cît de bine a mers totul.

Era epuizată cînd s-a întins în pat. Nu reuşea să adoarmă. Considera preţios fiecare moment pe care îl avea cu Ţaţe. Erau mereu înconjuraţi de oameni. Chiar şi în cameră rareori erau singuri.

- Cred că este bun un sherry, spuse întinzînd spre el paharul gol.

- Nu ţi-e somn?

- Hmm.

Ţaţe o privi intens din cap pînă în picioare.

- Mulţumesc că ai dansat .cu mine. Mi-a făcut

plăcere.

- Altădată spuneai că sînt stîngaci.

- Greşeam.

El continuă să o privească. Apoi stinse lampa Tocmai dorea să plece spre patul lui cînd ea îl prinse de mînă.

-Jate?

Ingheţă. Silueta lui nemişcată se proiecta pe draperiile care opreau lumina de_A afară. Cu respiraţia tăiată, ea îl chemă din nou. încet el se aplecă deasupra ei. Disperată, dădu cu picioarele cearceaful de pe ea.

-Ţaţe, eu...

- Nu, spuse el scurt. Nu spune nimic ca să mă răzgîndesc. Acum te doresc, aşa că nu vreau să aud nici un cuvînt.

O sărută cu pasiune. Avery îi prinse _Acapul în palme, încet corpul lui se relaxa lîngă ea. îi mîngîia coapsa.

- Pe mine mă vrei?

-Mi-ai spus să nu vorbesc.

Il mîngîie din nou pe coapsă ispitindu-l să se apropie mai mult de ea. Gemînd, el începu să o sărute. Coborî apoi pe gît, pe piept şi pe sîni. Corpul ei răspundea supus. Se lăsă purtată de impetuozitatea sentimentelor care o copleşeau. Căldura care-i străbătea corpul se transmitea spre el. Deşi rezista, Ţaţe era la fel de înfierbîntat ca şi ea.

Sună telefonul.

El retrase o mînă, se rostogoli pe marginea patului şi duse receptorul la ureche.

- Alo? după o scurtă pauză înjură. Da, Jack, se răsti. Sînt treaz. Ce este?

Avery scoase un strigăt reprimat de nemulţumire şi se întoarse cu spatele la el.

- Vin imediat.

Eddy s-a ridicat din scaunul comod. Pretudindeni în jurul său erau grafice de computer, tăieturi de ziar, hărţi demografice. Gîndindu-se că a sosit comanda făcută la room service, deschise uşa fără să se mai uite pe vizor. Francy stătea în prag.

- Am trăit s-o mai văd şi pe asta.

Foarte agitat, el îi bloca intrarea în cameră.

- Ce să vezi?

- Să te văd deschizînd uşa.

- Ce drăguţ!

- Mulţumesc, răspunse ea obraznic. Apoi ochii albaştri i se întunecară. Pe cine aşteptai?

- Nu te priveşte. Ce faci tu la o asemenea depărtare de casă, fetiţo?

Se auzi clopoţelul liftului şi chelnerul de la.room service apăru cu o tavă în mînă.

- Domnul Paschal?

- Pune-o aici. Eddy îi făcu loc să intre, dar pe lîngă chelner se strecură şi Francy. Intră direct în baie şi închise uşa. Eddy semnă cecul şi apoi îl conduse pe chelner la uşă.

- Distracţie plăcută, îi ură chelnerul cu subînţeles. Eddy închise uşa şi strigă foarte nepoliticos,

bătînd la uşa băii:

- Francy?

- Vin într-o secundă.

Deschise uşa aranjîndu-şi fusta scurtă. Era dintr-un material subţire care i se lipea de corp şi îi contura formele, îşi dezbrăcă bluza roşie. Era dată cu un ruj strident, iar pe mîini avea zeci de brăţări de plastic colorat. Cu părul bogat foarte ciufulit, arăta ca o tîrfă.

- Ce ai comandat? Mi-e o foame de mor.

- Nu te-am invitat, îi spuse Eddy, blocîndu-i drumul spre masa cu mîncare. O prinse de braţ. Ce faci aici?

- în primul rînd am făcut pipi. Uite, acum vreau să mănînc.

O strînse cu putere de mînă şi îi vorbi printre dinţi.

- Ce faci la Houston?

- Mă plictiseam acasă, spuse ea încercînd să se elibereze. Ce să fac .eu singură acolo numai cu mama şi Mona? Mama este mai mult ameţită. Tot timpul se plînge că tata n-o iubeşte. La drept vorbind, mă îndoiesc că a iubit-o vreodată. Ştii, ea l-a minţit că-i însărcinată cu mine cînd s-au căsătorit.

Ridică capacul de argint de pe farfurii.

- Ce...hmm...e bun. Cum faci de îţi păstrezi silueta cînd mănînci atît de tîrziu. seara şi atîtea bunătăţi?

Ochii ei cunoscători îi treceau în revistă trupul. Sugestiv îşi umezi buzele.

- Ştii, mama crede că tata fuge după fustele mătuşii Carole, ceea ce eu cred că este scandalos. Tu ce zici? Parcă-i povestea din Vechiul Testament -bărbatul care îi fură soţia fratelui.

- Păcatul săptămînii, de Francy Rutledge. Fata chicoti.

- Mama este tot timpul posomorită, iar Mona mă priveşte dorind parcă să mă stranguleze. Trebuie să se întoarcă bunicul şi bunica, ceea ce nu va fi plăcut pentru mirie. Am hotărît să vin aici, unde este mai palpitant.

- După cum vezi, nu este nimic palpitant, spuse el

enervat.

Plină de tupeu, Francy se ghemui în fotoliu şi muşcă senzual dintr-o roşie. Avea aceeaşi culoare ca şi buzele ei. O picătură de zeamă i se prelinse din

colţul gurii.

- Adevărul, Eddy dragă, este că nu mai'am bani. Mi s-a spus că nu voi mai primi pentru că mi-am depăşit limitele. Uite aşa, spuse ea întinzîndu-se languros, am venit la cef mai bun prieten să-mi dea un mic împrumut.

- Cît de mic?

- O sută.

- Ţi-aş da şi două numai să scap de tine. Duse mîna la buzunarul pantalonului, scoase nişte hîrtii şi i le aruncă.

- Două!

- Ai şi pentru benzină să te întorci acasă.

- Şi nu mai rămîne nimic.

- Dacă mai vrei, n-ai decît să-i ceri lui taică-tău. Este la camera 1215.

- Crezi că o să-i facă plăcere să mă vadă? Mai ales dacă îi voi spune că vin de la tine.

Eddy îşi consultă ceasul.

- Dacă aş fi în locul tău aş pleca imediat, înainte să fie prea tîrziu. Să conduci cu atenţie. Se îndreptă spre uşă să o conducă.

- Mi-e foame. Dacă tot ai fost atît de zgîrcit, ai putea să-mi oferi măcar o cină. Sau un sandviş.

- Serveşte-te singură. Se întoarse la masă, trase un scaun şi începu să mănînce un sandviş, citind în acelaşi timp o hîrtie. Francy îi smulse hîrtia din mînă.

- Cum îndrăzneşti să mă ignori, ticălosule?

Licărul din ochii lui era ameninţător.

- Nu te-am invitat eu aic'i, tîrfă mică ce eşti. Nu te vreau. Dacă nu îţi place aici, n-ai decît să pleci cînd doreşti. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Călătorie sprîncenată.

- Oh, Eddy, nu vorbi aşa cu mine.

Se lăsă în genunchi pe covor şi se îndreptă spre el. Strecură mîinile pe sub cămaşa lui şi începu să-l mîngîie.

- Nu fi rău cu mine. Te iubesc.

- Termină, Francy.

Ea se apropie şi strecurîndu-se între picioarele lui începu să-i sărute pieptul.

- Te iubesc aşa de mult. Ştiu că şi tu mă iubeşti. El scoase un geamăt involuntar de plăcere. Ea

începu să-i desfacă cureaua pantalonilor.

- Dumnezeule, spuse el prinzînd-o de ceafă, îi privea buzele roşii în timp ce organul lui răspundea involuntar provocărilor, întretăiat rosti de două ori numele ei. Ea ridică privirea spre el.

- lubeşte-mă, Eddy.

El se ridică în picioare şi o trase lipind-o de el. Gurile lor ş-au întîlnit într-un sărut carnal în timp ce mîinile ei se luptau să îi dezbrace cămaşa. Au căzut împreună pe pat. înainte de a fi dezbrăcată de rochie, el era deasupra ei nereuşind să se mai abţină. Faţa lui Eddy era contorsionată de o grimasă, trupul lui Francy era arcuit.

- Dumnezeule, a fost grozav! oftă ea.

Se ridică şi se încruntă, îşi căută poşeta, scoase un pacheţel de prezervative şi i-l aruncă.

- Data viitoare să foloseşti unul din ăsta.

- Cine spune că o să fie o dată viitoare? Franby îşi admiră fără ruşine trupul gol reflectat în

oglinda de toaletă.

- Mîine o să fiu numai vînătăi.

- Ai fost pedepsită pentru obrăznicie.

- Nu prea te-ai plîns de ce ai făcut, domnule . Paschal.

Se întoarse spre tava cu mîncare. în cupa de îngheţată nu mai era decît o spumă albă cu sirop de ciocolată.

- La naiba, murmură ea, s-a topit îngheţata. Eddy începu să rîdă.

Avery se trezise înaintea lui Ţaţe. In cameră era întuneric. Era foarte devreme dar nu mai putea să doarmă. "Intră încet în baie şi făcu un duş. Cînd ieşi din baie îl văzu că doarme profund.

Luă cheia camerei. Lui Ţaţe îi plăcea să alerge dimineaţa chiar dacă nu era acasă. Nu era uşor, mai ales cînd locuiai într-un hotel. Cînd se întorcea bea un sfert de apă cu gheaţă. Ea începuse să se obişnuiască şi îl aştepta de fiecare dată cu gheaţa pregătită. Acum se îndrepta, spre congelator să pună apa la îngheţat. Era la jumătatea drumului prin hol, cînd o altă uşă se deschise. O văzu pe Francy ieşind pe furiş. Se îndreptă spre lift, dar făcu un pas înapoi cînd o văzu pe Avery.

Avery rămase împietrită la apariţia fetei. Arăta îngrozitor. Părul ciufulit, maghiajul întins pe toată faţa, buzele umflate. Era zgîriată pe gît, dar nu era deloc ruşinată de asta. De fapt, după ce şi-a revenit a aruncat sfidător şuviţele de păr şi i-a arătat că este zgîriată şi pe piept.

- Bună dimineaţa, mătuşă Carole.

Zîmbetul ei dulceag era în contrast i,zbitor cu înfăţişarea. Avery, mută de uimire, se lipi de peretele holului. Francy trecu pe lîngă ea. Avery mirosi că este nespălată şi se cutremură de dezgust. Liftul sosi imediat. Înainte de a păşi în el, Francy îi aruncă o altă privire sfic ătoare.

Avery privi cîteva secunde uşa închisă a liftului. Se întoarse şi privi uşa pe care ieşise, deşi ştia exact cine locuia acolo.

Ţaţe avea o părere prea bună despre prietenul său. Eddy nu era chiar atît de scrupulos. Şi nici foarte inteligent.

De la Houston au plecat la Waco, apoi El Paso, unde Ţaţe avea voturile populaţiei spanicle. Au fost primiţi ca o pereche regală. La aeropor, Avery a primit un buchet enorm de flori.

- Senora Rutledge, como esta?