amplificarea unei secvenţe trinucleotidice CGG, existentă în regiunea netranslată a genei. În mod
normal există mai puţin de 60 de repetiţii CGG; în cursul ovogenezei, printr-o aliniere eronată a
secvenţelor CGG, se poate produce creşterea numărului de repetiţii la mai mult de 200 de
37
Riscul de recurenţă depinde de sexul părintelui transmiţător şi de dimensiunile alelei
premutaţionale. Creşte penetranţa în succesiunea generaţiilor. Un factor important în
determinarea magnitudinii riscului de apariţie X-fragil este sexul copilului. Copiii cu mutaţii
complete sunt, mai frecvent, băieţii.
Patogenie:
- în cazul penetranţei unei amplificări trinucleotidice de 60-200, persoana are o premutaţie,
existând un risc crescut de a avea descendenţi anormali;
- prezenţa a mai mult de 200 de repetiţii trinucleotidice determină hipermetilarea citozinei
la nivelul regiunii promotor a genei, ceea ce duce la pierderea funcţiei genei;
- hipermetilarea citozinei modifică replicarea regiunii respective şi condensarea
cromatinei, ceea ce este corelat cu apariţia situsului fragil caracteristic, evidenţiat prin
cultivarea limfocitelor în mediu sărac în acid folic sau prin introducerea în mediu de
cultură a metotrexatului;
- este prezent fenomenul de anticipaţie, corelat cu creşterea numărului de repetiţii CGG în
cursul ovogenezei.
Învestigarea prin metodele Southern blot şi PCR a unor loturi de subiecţi normali a permis
estimarea frecvenţei în populaţie a premutaţiilor la locusul FRAXA. Pierderea stabilităţii alelei –
1:510 crs X, adică 1 bărbat:510 şi 1 femeie:255 sunt grevaţi de riscul de a avea descendenţi
purtători ai mutaţiei complete – afectaţi de sindromul X-fragil.
Dostları ilə paylaş: 
