1 academia de știinţe a moldovei secţia de știinţe medicale buletinul academiei de ştiinţe a moldovei

19
0
5
10
15
20
25
30
plag
LCR
sânge
urin
S.aureus
S.epidermidis
S.saprophyticus
P.aeruginosa
K.pneumoniae
Acinetobacter
E.coli
Candida
Fig.5. Structura microorganismelor predominante în funcţie de materialul  patologic
Tot ca o excepţie de la regula clasică de agenţi cauzali în IN din grupul de noi microorganisme 
gramnegative în cazul dat face parte şi E.aerogenes, care constituie 8,25% din numărul de 
microorganisme gramnegative depistate. În rest majoritatea din acest grup de microorganisme fac 
parte din genurile Escherichia, Klebsiella, Pseudomonas şi Proteus, care sunt deja recunoscute de 
cercetători ca agenţi cauzali clasici în infecţiile septico-purulente nosocomiale. S-a constatat că în 
calitate de agenţi etiologici potenţiali în infecţiile septico-purulente nosocomiale pot servi şi alte 
9 tipuri de microorganisme, cota- parte a căror constituie 12,32%, fapt care nu trebuie neglijat la 
determinarea agenţilor cauzali în ISPN neurochirurgicale. 
În urma analizei antibioticogramelor a 284 de tulpini de microorganisme decelate de la pacienţii 
cu ISPN din secţiile de neurochirurgie, investigaţi pe parcursul anilor 2001-2006, s-a constatat că 
sensibilitatea generală alcătuieşte 50,1%, iar rezistenţa 49,9%. Suma probelor de testare la antibiotice 
la care au fost supuse cele 284 de tulpini decelate a constituit 2973, din care în 1490 de probe de 
antibiotice tulpinile s-au dovedit a fi  sensibile, iar în 1483 probe – rezistente. Mai rezistente la 
antibiotice pot fi  considerate microorganismele gramnegative (62,5%), iar mai puţin rezistente alte 
microorganisme care nu fac parte din grupul de microorganisme grampozitive sau gramnegative 
(fi g. 6).
50,10
%
49,90
%
a
57,70
%
42,30
%
      
37.40
%
62.50
%
sensibilitatea
rezisten a 
       
67.20
%
32.40
%
                   b           
c 
d 
Fig.6. Sensibilitatea / rezistenţa tulpinilor decelate de la pacienţii cu ISPN  neurochirurgicale: a) generală; 
b) microorganisme grampozitive; c) microorganisme gramnegative; d) alte microorganisme

20
0
10
20
30
40
50
60
70
80
S.au
re
us
S.
epi
de
rmidis
S.
sa
pr
oph
yt
icu
s
S.py
oge
ne
s
S.f
aec
iu
m
S.f
aec
al
is
Cory
ne
ba
cte
riu
m
 
0
10
20
30
40
50
60
70
80
E.
co
li
E.
ae
ro
ge
ne
s
K.
pn
eu
m
on
ia
e
P.
ae
ru
gi
no
sa
Pr
ot
eu
s
Ac
in
et
ob
ac
te
r
Microorganisme grampozitive                          Microorganisme gramnegative
0
20
40
60
80
100
Ba
ci
llu
s
Ba
ci
li a
na
ero
bi
Coc
i g
ramp
oz
iti
vi
St
r.a
naer
obi
K.
ox
yt
oca
S.
vi
rid
an
s
Ca
nd
ida
Alte microorganisme
Fig.7. Sensibilitatea / rezistenţa tulpinilor decelate în funcţie de specia microorganismelor
Un element important pentru practica medicală este cunoaşterea spectrului de sensibilitate / 
rezistenţă în funcţie de spectrul microorganismelor. Conform datelor obţinute în acest aspect (fi g.7), 
s-a constatat că din grupul de microorganisme grampozitive o sensibilitate mai pronunţată faţă de 
antibiotice se observă la microorganismele din genul Staphylococcus. De exemplu, din toate tulpinile 
de S.aureus decelate de la pacienţii cu ISPN circa 80,0% au fost sensibile la antibiotice, din cele 
de S.epidermidis - 65,7% şi S.saprophyticus circa 60,0% şi invers, rezistente au fost considerate 
respectiv 20,0, 34,3 şi 40,4%.
Din microorganismele grampozitive din genul Streptococcus, de asemenea, mai sensibile la  
antibiotice au fost tulpinile de S.pyogenes (70,0%), rezistente fi ind doar 30,0%. Totodată, tulpinile 
de S.faecium şi S.faecalis, depistate la pacienţii cu ISPN, au manifestat o rezistenţă sporită faţă de 
majoritatea antibioticelor, care constituie respectiv 63,3 şi 68,0%.  Din grupul de microorganisme 
grampozitive o rezistenţă sporită faţă de antibiotice manifestă  şi microorganismele din genul 
Corynebacteriae, care constituie 65,9% faţă de 34,1% sensibile.
Privitor la tulpinile de microorganisme gramnegative, s-a constatat că, practic, toate speciile 
de microorganisme din acest grup depistate de la pacienţii cu ISPN în secţiile neurochirurgicale 
manifestă rezistenţă sporită faţă de majoritatea antibioticelor şi invers sensibilitate scăzută. De 
exemplu, din tulpinile de K.pneumoniae, rezistente faţă de antibiotice s-au dovedit a fi  72,3%, din 
cele de P.aeruginosa – 66,5%, E.coli – 63,2%, E.aerogenes – 61,0%, Acinetobacter – 61,2%, şi din 
cele din genul Proteus – circa 60,0%. Aşadar, se poate de presupus că anume din acest grup de 
microorganisme se formează tulpini spitaliceşti, care uşor circulă în condiţii de spital, chiar sub 
presiunea antibioticelor.
O altă situaţie în aspectul sensibilităţii / rezistenţei se observă în grupul „Alte microorganisme”. 
Practic, toate speciile de microorganisme depistate de la pacienţii cu ISPN manifestă o sensibilitate 

21
sporită faţă de majoritatea antibioticelor, care variază între 54,8 şi 100,0%, cu excepţia tulpinilor 
de Candida, care sunt sensibile numai în 29,4% cazuri. Fenomenul respectiv se explică prin faptul 
că aceste specii de microorganisme în calitate de agenţi cauzali în ISPN se întâlnesc mai rar, în 
special în cazurile septice, la organismele cu imunodefi cienţă avansată şi fac parte, de obicei, din 
microorganismele habituale sau autoinfectate.
Concluzii 
1. Infecţiile septico-purulente nosocomiale prezintă o problemă actuală pentru staţionarele 
neurochirurgicale, constituind 44,6 cazuri la 1000 de operaţi sau 32,2 cazuri la 1000 de pacienţi 
internaţi.
În structura ISPN predomină infecţiile generalizate – 69,6% (pneumoniile, meningoencefali-
2. 
tele, septicemiile). Cota-parte a plăgilor infectate constituie 31,0%.
S-a constatat o asociere a ISPN cu diagnosticurile de bază, iar a formelor generalizate – cu 
3. 
afl area pacienţilor mai bine de 3 zile în secţia reanimare şi intervenţiile de respiraţie şi alimentaţie 
artifi cială.
Din particularităţile predominante în ISPN neurochirurgicale fac parte structura polietiologică, 
4. 
predominată de microorganisme condiţionat patogene, şi polirezistenţa înaltă a tulpinilor decelate la 
antibiotice.
Bibliografi e selectivă
1. Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr.140 din 30.04.98 Despre    perfecţionarea 
măsurilor de combatere şi profi laxie a infecţiilor nosocomiale.
2. Prisacari V., Stoleicov S., Particularităţile epidemiologice şi etiologice în osteita posttraumatică // 
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe medicale, nr.3 (7), 2006; p.261-270.
3. Prisacari V., Paraschiv A., Jucovschi C., Evaluarea epidemiologică a factorilor de risc în infecţiile 
septico-purulente nosocomiale // Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe medicale, nr.2 (2), 2005 
p.73-86.
4. Prisacari V., Problema infecţiilor nosocomiale // Curierul medical, nr.3, 2005, p. 47- 52.
5. Rebedea I., Evaluarea riscului la infecţii nosocomiale în instituţii curativ-profi lactice // Bacteriologie, 
virusologie, parazitologie, epidemiologie, nr.3-4, vol.39, 1994, p.173-177.
Акимкин  В.Г., 
6. 
Структура  внутрибольничных  инфекций  в  крупных  госпиталях // Военно-
медицинский журнал, nr 2, 1997, p.42-46.
7. Ковалева Е.П., Семина Н.А., Профилактика внутрибольничных инфекций, М., 1993, p.228.
8.  Основы  инфекционного  контроля // Практическое  руководство.  Издание  второе. American 
International Health Aliance, 1997.
9.  Прозоровский  С.В.,  Генчиков  Л.А.,  Принципы  борьбы  с  внутрибольничными  инфекциями // 
ЖМЭИ, nr. 2, 1995, p.30-37.
10. Яфаев Р.Х., Зуева Л.П., Основы направления оптимизации системы мер борьбы и профилактики 
стафилококковой инфекции в родовспомогательных учреждениях // Журнал „Гигиена и Санитария”, 
nr. 2, 1987, p.16-23.
11.  Яфаев  Р.Х.,  Зуева  Л.П.,  Эпидемиология  внутрибольничной  инфекции,  Л-„Медицина”, 1989, 
p.168.
Rezumat
Î
n lucrare sunt prezentate particularităţile epidemiologice ale infecţiei neurochirurgicale, stabilite activ 
în urma analizei a 3600 de pacienţi din secţiile de neurochirurgie. S-a constatat că incidenţa prin infecţiile 
nosocomiale constituie 44,6% la 1000 de pacienţi operaţi. Predomină stările generalizate – 69,6% (pneumoniile, 
meningoencefalitele, septicemiile) şi plăgile infectate – 31%. 96,1% din cazuri se asociază cu afl area în secţia 
reanimare mai bine de 3 zile şi cu următoarele manipulaţii: respiraţie artifi cială – 43,9%, alimentaţie artifi cială 
– 42,1%. S-a constatat structura polietiologică a infecţiilor şi polirezistenţa înaltă la antibiotice a tulpinilor 
decelate. 

22
Summary
The study includes the epidemiological percularities of neurosurgical infections, which were actively 
established through the epidemiological analysis of 3600 patients from the neurosurgery department. The 
incidence of the nosocomial infections is 44,6% per 1000 operated patients. The prevalence of the generalized 
forms was higher then others – 69,6% (pneumonia, meningoencephalities and sepsis), infections of wound – 
31%. In 96,1% cases of nosocomial infections were caused by the situation of staying in the intensive therapy 
department more then 3 days with following manipulations: artifi cial breathing – 43,9%, artifi cial alimentation 
– 42,1%. There were established the polyethyological structure and their polyresistance to the antibiotics of 
the nosocomial infections. 
Were established polyetiological structure of infection and high polyresistence of the antibiotics decelerate 
stems.
EVALUAREA IGIENICĂ A IMPACTULUI CALITĂŢII AERULUI 
ATMOSFERIC ASUPRA MORBIDITĂŢII POPULAŢIEI DIN OR. CHIŞINĂU
Grigore Friptuleac, dr. h. în medicină, prof. univ., Marina Lupu, doctorand,
USMF „Nicolae Testemiţanu”, 
Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Preventivă
Conform datelor Centrului Naţional de Management în Sănătate (1997-2006),  pe parcursul 
ultimilor ani indicii demografi ci şi ai sănătăţii publice în Republica Moldova se menţin la nivel nefa-
vorabil – sunt diminuaţi indicii natalităţii, la nivel înalt se menţine morbiditatea generală, este extrem 
de redusă speranţa de viaţă la naştere. Aceste caracteristici ale sănătăţii umane, îndeosebi în spaţiul 
urban, sunt dependente, în mare măsură, de nivelul de poluare a aerului atmosferic.
Scopul studiului este evaluarea indicatorilor semnifi cativi ai calităţii aerului atmosferic din urbe 
şi a infl uenţei lor asupra morbidităţii populaţiei. 
Materiale şi metode. S-au  utilizat metodele de cercetare: sociale, sanitaro-chimice, igienice, 
epidemiologice, statistice. S-a determinat gradul de poluare a aerului atmosferic cu pulberi, NO
2
, SO
2
,  
CO, fenoli, aldehidă formică.
În grupul de indicatori ai sănătăţii s-a studiat morbiditatea populaţiei după clase şi structură. 
Evaluarea  stării de sănătate a fi ecărui individ s-a efectuat şi prin metoda anchetării. Obiectul de stu-
diu l-au constituit populaţia or. Chişinău, fi şele medicale, calitatea aerului atmosferic. 
Pentru a evidenţia interrelaţiile dintre indicii de sănătate şi indicii calităţii aerului s-a aplicat 
calculul coefi cientului de corelaţie liniară (Bravais-Pearson) în corespundere cu metodele expuse 
de  D. Enăchescu şi coaut. (1996), Oliver Pop, Nistor Ferdinand (1996), E. Jaba (1998), A. Stantor, 
Rh. Glandz (1999).
Rezultate şi discuţii. Aerul din urbele mari ale Republicii Moldova este poluat cu mai multe 
tipuri de gaze toxice. Arderea combustibilului fosil şi a biomasei sunt sursele principale de poluare 
cu SO
2
, CO, NO
2
, pulberi, metale grele şi CO
2
 gaz, ceea ce contribuie la apariţia ,,efectului de seră’’. 
Conform datelor Centrului de Medicină Preventivă a mun. Chişinău şi ale Centrului Naţional Ştiin-
ţifi co-Practic de Medicină Preventivă, în dinamica ultimilor ani, în or. Chişinău se atestă o poluare 
intensivă a aerului atmosferic (tab. 1).
Tabelul 1
Caracteristica nivelului de poluare a aerului atmosferic (date anuale, medii)
pe   parcursul  anilor 2001-2006, mg/m
3
Substanţa poluantă
Anii
2001
2002
2003
2004
2005
2006
Pulberi în suspensii
0,06
0,048
0,064
0,05
0,072
0,08
Dioxid de azot
0,014
0,01
0,036
0,043
0,029
0,044
Monoxid de carbon
1,44
1,31
1,35
1,56
2,00
2,21

23
Dioxid de sulf
-
0,016
0,006
0,003
0,003
0,005
Fenol
0,002
0,001
0,001
0,001
0,003
0,002
Aldehida formică
0,005
0,004
0,008
0,003
0,004
0,003
După cum se vede din datele prezentate în tabel, în or. Chişinău în perioada anilor 2001-2006 
conţinutul de pulberi în aerul atmosferic a sporit de la 0,06 până la 0,08 mg/m
3
. Concentraţia de SO
2
 
s-a redus de la 0,016 până la 0,005 mg/m
3
. O legitate diametral opusă se înregistrează în dinamica 
concentraţiei NO
2
, care în perioada 2001-2002 a manifestat o scădere uşoară de la 0,014 până la 0,01 
mg/m
3
, pentru ca ulterior să înregistreze o majorare vădită, constituind în 2003 - 0,036 mg/m
3
, iar în 
2006 - 0,044 mg/m
3
. Cea mai mare parte a oxizilor de azot, depistaţi în aerul atmosferic al oraşelor 
moderne, revine gazelor de eşapament ale transportului auto, care  este într-o creştere permanentă, 
fapt destul de alarmant. Unei legităţi deosebite este supusă şi evoluţia concentraţiei de aldehidă for-
mică, care în perioada 2002-2003 a înregistrat, practic, o dublare a concentraţiei, iar începând cu 2004 
- o reducere bruscă de până la 0,003 mg/m
3
. 
Analiza datelor obţinute în dinamica lunilor a indicat că nivelul cel mai înalt al concentraţiei 
de pulberi s-a înregistrat primăvara şi vara, picul fi ind în luna martie. Posibil, aceasta se explică prin 
particularităţile climato-geografi ce sezoniere.    
Principalele surse de poluare ale aerului atmosferic în oraşul Chişinău sunt transportul auto, 
CET-urile, sistemele autonome de încălzire a locuinţelor, cazangeriile, întreprinderile chimice, de 
construcţie.
Cantitatea anuală de degajări ale gazelor de emisie constituie  pentru oraşul Chişinău  aproape 
100 mii de tone, fi ecărui locuitor revenindu-i câte 115-120 kg de substanţe nocive. 
Un loc deosebit în poluarea aerului atmosferic îl ocupă transportul auto. Cauzele principale care 
duc la creşterea impactului transportului asupra mediului înconjurător sunt:
- parcul învechit al automobilelor. Doar 15% din aproximativ 430 de mii de autoturisme înre-
gistrate în Republica Moldova sunt exploatate mai puţin de 10 ani. Cota celor cu perioada de exploa-
tare de până la 7 ani constituie 5%. Conform testărilor din septembrie 2005, fi ecare al cincilea auto-
mobil cu carburator şi fi ecare al treilea cu motor Diesel are depăşiri ale concentraţiilor de substanţe 
toxice în gazele de emisie.  
- calitatea joasă a carburanţilor.
- supraaglomerarea trafi cului. În municipiul Chişinău  sunt înregistrate circa 180-200 mii de 
unităţi de transport, încă aproximativ 200 de  mii vin din teritoriu sau tranzitează capitala. Capacitatea 
de proiect a străzilor oraşului constituie doar 90-100 mii de unităţi; 
- calitatea proastă a drumurilor. Conform datelor poliţiei rutiere, în mun. Chişinău a crescut 
considerabil numărul de autoturisme (fi g.1), care a constituit în anul 2000 -  110708 unităţi, în 2003  
- 145937 unităţi, în 2006 circa 180000 unităţi.
Poluarea mediului înconjurător cu gaze de eşapament reprezintă o problemă gravă, care s-a 
acutizat în ultimele decenii. Ele conţin un complex de substanţe toxice, principalele fi ind: CO şi NO
2
, 
hidrocarburile, cetonele, aldehidele, Pb etc. În condiţiile meteorologice corespunzătoare substanţele 
componente ale gazelor de eşapament sunt supuse unui şir de reacţii, care ulterior formează smogul 
fotochimic.
 
11
07
08
14
59
37
180
00
0
0
50000
100000
150000
200000
2000
2003
2006
Fig.1. Dinamica numărului de autoturisme înregistrate în mun. Chişinău

24
La evaluarea indicilor relevanţi pentru monitoringul socioigienic este  deosebit de important  a 
evidenţia corelaţiile cantitative dintre factorii de mediu şi indicii stării de sănătate. În acest context 
este necesar a determina, în primul rând, nivelul morbidităţii populaţiei (tab. 2). 
Tabelul 2
Dinamica morbidităţii populaţiei  mun. Chişinău în  perioada  2001-2006
 (la 10000 de locuitori)
Populaţia
A n i i
2001
2002
2003
2004
2005
2006
Adulţi
6445,3
6791,2
6930,0
6915,5
7173,0
7350,1
Copii
10551,0
11233,5
11393,1
11328,9
11696,3
11535,6
În total
7211,2
7556,3
7859,1
7797,6
8048,1
8133,4
Datele prezentate în tabel demonstrează o creştere continuă a nivelului morbidităţii generale a 
populaţiei mun. Chişinău, inclusiv la copii şi la cei adulţi.
În cazul poluării aerului atmosferic, aparatul respirator este primul (dar nu singurul) care este 
afectat. Factorii de mediu intervin atât ca agenţi etiologici, cât şi ca factori determinanţi sau favori-
zanţi ai apariţiei puseurilor evolutive. De menţionat faptul că morbiditatea prin afecţiuni ale aparatu-
lui respirator la copii indică o serie de aspecte epidemiologice particulare cu consecinţe importante 
asupra capacităţii lor biologice.
Populaţia infantilă reprezintă categoria cu risc la îmbolnăviri mai crescute datorită particulari-
tăţilor biologice (organismul în creştere, sistemul imunitar insufi cient dezvoltat). În tab. 3 prezentăm 
dinamica maladiilor respiratorii la copiii din mun. Chişinău.
Tabelul 3
Dinamica morbidităţii la copii în mun. Chişinău prin bolile aparatului respirator 
(la 10000 de locuitori)
Nozologii
Incidenţa
Prevalenţa
Anii
2003
2004
2005
2006
2003
2004
2005
2006
Boli ale ap. 
respirator,
inclusiv:
3678,2
3737,5
4095,9
4052,6
4570,4
4133,2
4384,9
4314,7
Bronşită
cronică
6,0
7,8
6,6
5
22,2
25,2
31,1
33,6
Astmul 
bronşic
3,6
3,9
4,4
5,4
23,8
29,1
31,2
33,8
Datele prezentate mărturisesc despre gradul înalt al maladiilor respiratorii la copiii din munici-
piu şi despre o tendinţă de creştere  a  bronşitelor cronice şi a astmului bronşic. Este în creştere, înde-
osebi, prevalenţa bronşitelor şi a astmului bronşic, ceea ce indică  predominarea maladiilor cronice.
În cazul expunerii la pulberi în suspensie, consecinţele constau  în afectarea tuturor grupelor de 
vârstă, prin favorizarea apariţiei şi agravarea evoluţiei unor afecţiuni ca: bronşita acută şi cronică, 
emfi zemul pulmonar, astmul bronşic, bronhopneumopatia obstructivă cronică, cancerul pulmonar. 
Pentru estimarea interrelaţiilor dintre indicii calităţii aerului atmosferic şi indicii morbidităţii 
populaţiei s-a determinat coefi cientul de corelaţie. Aşa o metodologie a studiului corespunde princi-
piilor de utilizare a legii interdependenţei fenomenelor, care permit  a depista direcţiile şi intensitatea 
infl uenţei lor reciproce. Ele au importanţă nu doar pentru diagnosticul clinic al stărilor morbide, ci şi 
pentru evidenţierea stărilor premorbide.
Manifestă legături corelative directe şi destul de înalte conţinutul de dioxid de azot al aerului 
atmosferic cu aşa stări patologice ca tumorile (r=0,77), bolile sângelui (r=0,85), bolile aparatului cir-
culator (r=0,88), bolile endocrine (r=0,96). Conţinutul de pulberi în aer corelează cu bronşita cronică 
(r=0,90), astmul bronşic (r=0,87). Aceste două maladii sunt în corelaţie şi cu concentraţia aldehidei 
formice în aer (respectiv r=0,41 şi r=0,71).

25
Important este că gradul de agresiune a calităţii aerului atmosferic ocupă locul II printre factorii 
de risc determinanţi ai stărilor patologice nontransmisibile (fi g.2).