1 Sindromul de condensare a tesutului pulmonar neretractil Definiţie

A.

B.Hepatitele cronice

Hepatitele cronice – afecţiune cronică (cu o durată mai lungă de 6 luni) de caracter distrofico-inflamator polietiologică cu fibroză moderată şi structura ficatului păstrată.

Etiologia: în majoritatea cazurilor este evoluţia hepatitelor virale (B,C; B+D); alcool, medicamente (tubazid, tetraciclina, sulfanilamidele şi a.), substanţe hepatotoxice (benzol, fosfor, arseniu şi a.); factori autoimuni (hepatita idiopatică).

Patogenia: Afectarea hepatocitelor în hepatită virală B – consecinţa reacţiei limfocitelor citotoxice faţă de virusul B (citoliza imună). În deyvoltarea hepatitelor cronice rolul de bază îl îndeplineşte eliminare insuficientă a virusului B (reacţia imună insuficientă) la hepatita virală acută. Alcoolul, medicamentele, substanţele toxice influenţează în mod direct agresiv hepatocitele. Instalarea hepatitei autoimune e legată de inhibiţia populaţiei limfocitelor T-supresorii şi apariţia în sânge a anticorpilor antinucleari, antimiocondriali, antimusculari şi la lipoproteida specifică a hepatocitelor. Ultimele stimulează citoliza lor prin intermediul limfocitelor Kilere.

Hepatitele cronice autoimune (1994, Los Angeles) se clasifică: în dependenţă de felul anticorpilor şi tabloului clinic: +

Tip I – se caracterizează prin apariţia anticorpilor activi;

Tip II – sunt afectaţi preponderent copii, evoluţie fulminantă în ciroză hepatică

Tip III – la bolnavi se evidenţiază anticorpi la citoplasma hepatocitelor. Mai mult sunt afectate femeile.

Clinic hepatitele cronice se manifestă prin următoarele sindroame: citolitic, hepatodepresiv, inflamator-mezenchimal; asteno-vegetativ, dispeptic, colestatic, hemoragic, hipersplenism, icter. Paraclinic-dereglarea funcţiilor hepatice.

Bolnavii se plâng de greutate şi dureri bonte în regiunea rebordului drept, reducerea apetitului, senzaţie de amar în gură, greaţă, eructaţie, excitabilitate, oboseală, reducerea capacităţii de muncă, dereglări sexuale. Obiectiv se constată icter care uneori lipseşte, ficatul uşor mărit cu suprafaţa netedă, margina rotungită, dureros, dens. Splina deseori uşor mărită, sensibilă. Paraclinic: bilirubina în sânge înaltă, hiperglobulinemie, enzimele hepatice ridicate, protrombina redusă, proba cu bromsulfalină moderat pozitivă.

Hepatită cronică activă (agresivă) se caracterizează prin clinică cu manifestări pronunţate: slăbiciune, inapetenţă, pierdere ponderală, febră, dureri în hipocondrul drept, greaţă, aructaţie, meteorism, prurit cutanat, icter, hemoragii nazale, ficatul mărit în volum, dens, cu marginea ascuţită, splenomegalie.

Datele paraclinice, de asemenea, demonstrative: anemie, leicopenie, trombocitopenie, VSH înalt, probele ficatului pozitive şi demonstrative. (hiperbilirubinemie, hiperproteinemie, hipergamaglobulinemie, fosfatazele alcaline înalte, colestaza scade etc.).

Prin biopsie şi laparoscopie a ficatului se apreciază forma clinico-morfologică a hepatitei şi concomitent se diferenciază hepatita cronică de alte patologii (ciroză, cancer, amiloidoză etc.).

Pentru hepatita cronică colestatică e caracteristic icterul (subhepatic), prurit cutanat intensiv, hiperbilirubinemie, fosfotaza alcalină înaltă, colesterolul înalt, subfibrilitet, VSH acecelerat.

Evoluţia hepatitelor cronice de formă clinică. Prognosticul este rezervat în toate formele de hepatită cronică.

Ciroza hepatică

Ciroza hepatică- afecţiune cronică difuză a ficatului polietiologică caracterizată prin fibroză şi restructurarea structurii normale a ficatului, care aduce la formarea nodulilor anormali cu semne clinice de insuficienţă funcţională a hepatocitelor şi hipertensiune portală.

Etiologia: hepatitele virale, autoimune, etilice, medicamentoase şi alte forme de hepatită cronică; leziuni ocluzionale ale ductelor mari biliari; dereglări de refluxa sângelui din ficat (insuficienţă cardiacă cronică); dereglări congenitale de metabolism (hemocromatoză, mucoviscedoză etc.); afecţiuni parazitare, cauze necunoscute (criptogene).

Patogenia: Modificările cirotice ale arhitectonicii ficatului se dezvoltă în consecinţa necrozelor multiple micro-şi macronodulare a parenchimului ficatului şi dezvoltarea septelor fibroase, care, simultan cu regenerarea hepatocitelor duc la formarea lobulelor false, dereglarea hemodinamicii, limfodinamicii şi excreţiei de bilă. Dereglarea hemodinamicii provoacă hipoxia, amplificând modificările distrofice în ficat.

Conform datelor morfo-clinice cirozele hepatice se clasifică în:

• 
  portală – micronodulară (diametrul nodulelor până la 3 mm);
  
• 
  virală – macronodulare postnectorice (diametrul nodulelor mai sus de 3 mm) şi mixte.
  

Clinic cirozele hepaticeincipiente se manifestă prin: reducerea apetitului, sindrom astenic; dureri şi senzaţie de greutate sub rebordul costal drept; semne de dispepsie gastrică şi intestinală (greţuri, regurgitaţie, pirozis, balonare, flotulenţă, garguimente, etc); hepatomegalie (ficat dur, cu suprafaţa noduroasă şi margină ascuţită); splenomegalie, subfebrilitet, semne de colestază (icter, prurit, melanodermie, xantome, hemoragii şi a.); paliditate, “steluţe vasculare”, atrofie musculară, modificări cardiovasculare (puls plin, frecvent, suflu sistolice la apex, tensiune arterială ridicată şi reducerea rezistenţei periferice).

Din partea sistemului digestiv: sindromul malabsorbţiei, eroziuni şi ulceraţii în stomac şi duoden, pancreatită cronică, dereglări endocrine (ginecomastie, atrofia testiculelor, impotenţa, aminoree, hiperaldesteronism, diabet zaharat şi a.)

Sistemul hematopoet.

Sindromul nervos-encefalopatie hepatică, inclusiv coma hepatică.

Sindromul de hipertensiune portală (vezi mai sus).
Paraclinic: sindroamele inflamatoare- mezenchimale şi citolitice; insuficienţă hepatică: bilirubina înaltă, reducerea albuminelor, coagulopatic, reducerea colesterinei, anemie.

ECG – organelor interne- hipertensiune portală. Biopsia – modificări respective cazului.

Colecistitele cronice

Colecistita respectivă inflamaţia vezicei biliare. Patologic cu incidenţă mai înaltă la femei:

Etiopatogenie: diferiţi, agenţi microbieni, lezarea autolitică a mucoasei veziculei biliare prin refularea sucului pancreatic, invazie parazitară; infecţie virală (virusul hepatitei B,C,D); diferite toxine şi diferiţi factori alergici.

Factorii predispozanţi: colestaza diskinezia vezicii biliare şi a căilor biliare, particularităţile anatomice ale vezicii biliare şi căilor biliare, proza organelor interne, graviditatea. Hipokinezia, alimentaţie neregulată, constipaţiile rebele şi a. Se disting colecistite acute şi cronice.

Colecistită cronică

Colecistită cronică poate fi consecinţă a colecistitei acute, însă în cele mai frecvente cazuri se dezvoltă de sine stator şi treptat; uneori indios.

Etiologia – vezi mai sus.

Clinic colecistita cronică se manifestă prin dureri bonte în regiunea rebordului costal, care de obicei, apar peste 1-3 ore după mese, mai ales abundente şi picante, care iradiază în zonele Zaharin-Ghed (în sus, în regiunea humorală dreaptă, scapula dreaptă, cervicală pe dreapta). În caz de asociere cu litaza biliară pot avea loc accese de crampă biliară; amărăciune şi gust metalic în gură, eructaţie, greaţă, meteorism, alternarea constipaţiilor cu diareea. Uneori durerile lipsesc, însă bolnavii se plâng de senzaţii de greutate în regiunea epigastrică sau hipocondrul drept, dispepsie.

Deseori apare subfebrilitatea.

Obiectiv starea generală a bolnavului este păstrată. Unii bolnavi prezintă obezitate moderată. Inspecţia abdomenului evidenţiază balonare, senzaţie uşoară sau moderată de dureri în regiunea v. Biliare, încordarea muşchilor abdominali lipseşte. Simptomele Musset-Gheorghievski; Ortner, Obrazţov-Merfi şi Vasilenco pot fi pozitive. Ficatul, de obicei nu-i mărit; vezica biliară nu se palpează.

Paraclinic leucocitoză şi VSH crescute moderaţ; în porţia “B” a conţinutului duodenal elemente inflamatorii (leucocite, mucus, cristale decolesterol, uneori flora microbiană , epiteliu desguamat). Dacă procesul patologic se va răspândi şi în căile biliare intrahepatice atunci în porţiunea “C” a conţinutului duodenal se vor depista aceleaşi elemente inflamatorii (vezi mai sus). Colecistografia şi ecografia vor constata modificarea configuraţiei vezicii biliare sau a imaginei neclare a ei. După administrarea excitantului alimentar se observă o contracţie slabă a v. biliare.

Colecistita cronică evoluiază cu puscuri de remisie şi acutizare. Prognosticul este pozitiv.