2
.
■. w, f. ww.. i
.
n
,
, у. « и I.
a. 2, 3,4,11.
8. B, p. 502. 8. C, D, E, p. 501.
b. 1, 5, 6, 7, 8, 9,10,
Q Л
С Л О
O A D п Г\ ГЧ c n n
~ c n c
K J. L- t, y j .
u . V-»,
L _ ,
y j .
I .
9. A, p. 503.
9. А, В, C, D, p. 502.
10. A, p. 505. 10. A, C, D, E, p. 503.
11. B.
p .
506. 11. A.
B. C.
D.
503.
a. 2, 3, 6.
p. 505.
10. A, p. 505. 10. A,
C, D, E, p. 503.
11. B, p. 506. 11. А,
В, C, p. 503. 3.
12. C, p. 507. 12. A,
E, p. 504.
13. D, p. 508. 13. C, D,
E, p. 504.
14. C, p. 511. 14. А, С,
E, p. 507.
15. E, p. 511. 15. В, C,
D, E, p. 507.
16. A, p. 511.
16. A, C,
D, p. 507.
17. C, p. 512. 17. A, B, D, E, p. 507-508.
18. B, p. 512. 18. A, B,
D, E, p. 508.
19. E, p. 512. 19. А, В, C, D, p. 508-509.
20. A, p. 512. 20. А, В,
C, p. 509.
21. А,
В, C, D, p. 510.
22. A,
C, D, E, p. 511.
23. В,
C, p. 511-512.
24. А,
В, С, E, p. 512.
25. C,
D, E, p. 512.
26. В,
C, D, E, p. 512.
26. N EVR O ZELE
I. COMPLEMENT SIMPLU
1. Semnele comune pentru toate tipurile de nevroze sunt următoarele, cu excepţia:
A. Este prezentă o cauză organică perceptibilă.
B. Dereglarea este durabilă - nu este vorba despre o reacţie tranzitorie la stres.
C. Comportamentul simptomatic nu afectează serios normele sociale, deşi func
ţionarea personalităţii poate fi considerabil diminuată.
D. Interpretarea realităţii de către pacient rămâne intactă.
E. Simptomele patologice stresante pentru individul afectat sunt considerate de
el inacceptabile sau ciudate, stranii.
2. Conflictul intrapsihic apare în cazul când este blocată realizarea motivaţiei indivi
dului, ceea ce poartă denumirea şi semnificaţia de:
A. Fuddy-duddy.
B. Frustrare.
C. Germinaţie.
D. Ingratitudine.
E. Psihopatie.
3. Termenul de nevroză anxioasă a fost introdus în 1895 de:
A. Marinescu.
B. Secenov.
C. Freud.
D. Charcot.
E. Babinski.
4. în prezent se consideră că perturbarea metabolică, care se află la originea mani
festărilor anxioase, rezultă dintr-o dereglare concomitentă a celor 2 sisteme:
A. De activare şi de frânare.
B. Simpatic şi parasimpatic.
C. Somatic şi vegetativ.
D. Noradrenergic şi serotoninergic.
E. De anabolism şi catabolism.
5. Nevroza anxioasă debutează la vârsta de:
A. 10 ani.
B. 16 ani.
C. 20 de ani.
D. 25 de ani.
E. 40 de ani.
6. O incidenţă familială înaltă există în:
A. Cefaleea musculo-tonică.
B. Nevroza anxioasă.
C. Glioamele cerebrale.
D. Isterie.
E. Nevroza obsesiv-compulsivă.
7. Majoritatea pacienţilor cu nevroză anxioasă consultă la început un:
A. Preot.
B. Extrasens.
C. Medic generalist.
D. Neurolog.
E. Psihiatru.
8. Atacurile de panică în nevroza anxioasă survin:
A. într-o situaţie particulară.
B. într-un şir de circumstanţe.
C. „Din senin”.
D. „Din menit”.
E. Din frica pentru o cauză concretă.
9. Care din simptomele enumerate mai jos nu ţin de atacul de panică?
A. Palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac.
B. Transpiraţii.
C. Tremor sau trepidaţii.
D. Senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare.
E. Criză convulsivă cu pierderea cunoştinţei.
10. Trăsătura esenţială a anxietăţii generalizate este:
A. Derealizarea (sentimentul de irealitate) sau depersonalizarea (detaşarea de
sine).
B. Frica de pierdere a controlului sau de a deveni nebun.
C. Frica de moarte.
D. Paresteziile (senzaţiile de amorţeală sau de furnicături).
E. Anxietatea generalizată şi persistentă („liber flotantă”).
11. Preparatul de elecţie în tratamentul atacului de panică este considerat:
A. Alprazolamul.
B. Lorazepamul.
C. Relaniumul.
•
D. Amitriptilina.
E. Fluoxetina.
12. Cu toate că isteria a fost cunoscută din antichitate, prima ei descriere detaliată
(1859) a făcut-o medicul:
A. Briquet.
B. Charcot.
C. Freud.
D. Janet.
E. Babinski.
13. Termenul conversie, inclus de Freud în nomenclatura nevrozelor, semnifică:
A. înlăturarea prin hipnoză a simptomelor isterice.
B. Starea de transă a bolnavului cu isterie.
C. Energia psihică generată de conflicte psihice, inconştient refulată şi converti
tă (transformată) în simptome fizice, corporale.
D. Ansamblul circuitelor nervoase, cu ajutorul cărora în nevroze are loc transmi
terea de energie psihică.
E. Starea unui individ care îşi pierde personalitatea.
14. Structura paroxismelor psihogene (isterice) la pacienţii cu isterie este determina
tă preponderent de fenomene:
A. Senzitive.
B. Motorii.
C. Cerebeloase.
D. Vegetative.
E. Extrapiramidale.
15. Unul dintre cele mai frecvente fenomene neurologice isterice este:
A. Pseudopareza.
B. Mutismul akinetic.
C. Pseudocoma.
D. „Arcul isteric".
E. Amavroza.
16. Cea mai frecventă formă de hiperkinezie în cadrul isteriei este:
A. Torticolisul.
B. Ticul.
C. Hemispasmul facial.
Q. Blefarospasmul.
E. Tremurătura.
17. La tulburările de mers isteric se referă variantele enumerate mai jos, cu o excepţie:
A. Mersul cu „târârea” labei piciorului şi fixaţie ecvino-varus.
B. „Mers patinat".
C. „Mers în patru labe”.
D. „Mersul cocoşului”.
E. Mers care imită dansul.
18. Care dereglare a funcţiei oculomotorii poate sugera o nevroză isterică?
A. Ptoza palpebrală superioară unilaterală.
B. Diplopia care se menţine la privirea cu un singur ochi.
C. Strabismul divergent.
D. Strabismul convergent.
E. Midriaza paralitică.
19. Actul ritual (compulsiv) este o încercare simbolică de a:
A. Reduce timpul de desfăşurare a accesului de panică.
B. Provoca sincopa.
C. îndepărta pericolul.
D. Conştientiza modificările din sfera subconştientului.
E. Explica diminuarea capacităţii de muncă şi evitarea obligaţiei militare sau
arestului etc.
20. Majoritatea actelor compulsive se referă la:
A. Regimul zilei (alimentare, activitate fizică, activitate intelectuală).
B. Comportamentul cognitiv-mnemonistic.
C. Procesul de adormire.
D. Procesul de deşteptare.
E. Ordine şi curăţenie (spălatul mâinilor, verificări repetate pentru a se asigura
că nu se va întâmpla nimic periculos).
II. COMPLEMENT MULTIPLU
1. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la nevroză:
A. Este o maladie organică.
B. Apare pe fundalul anumitor particularităţi ale personalităţii, ce conduc la for
marea conflictului intrapsihic.
C. Se dezvoltă dereglări în sferele emoţională, somatică şi vegetativă.
D. Are loc tulburarea activităţii mecanismelor integrative centrale, care asigură
un comportament adecvat raţional al individului.
E. Fatigabilitatea şi epuizarea mecanismelor centrale de integrare, reducerea sta
bilităţii psihice determină instalarea comportamentului neadecvat, nevrotic.
2. Dereglările nevrotice includ primordial următoarele forme:
A. Nevroza angoasă.
B. Nevroza anxioasă.
C. Nevroza hiperstenică.
D. Isteria.
E. Nevroza obsesiv-compulsivă.
3. în linii generale, sunt posibile următoarele situaţii clasice generatoare de conflict
intrapsihic:
A. Necesitatea alegerii dintre două posibilităţi egal dorite (conflict apetenţă-ape-
tenţă).
B. Necesitatea alegerii dintre două posibilităţi egal nedorite (conflict aversie-
aversie).
C. Necesitatea alegerii dintre o posibilitate reală şi una dorită (conflict reality-
wish).
D. Lipsa posibilităţii de a decide alegerea dintre dorit şi real.
E. Necesitatea alegerii dintre atingerea scopului dorit cu preţul emoţiilor nedo
rite şi refuzul la scopul dorit, pentru a evita aceste emoţii (conflict apetenţă-
aversie).
#
4. Factorii ce pot influenţa formarea particularităţilor structurii personalităţii sunt:
A. Acţiunea nocivă a mediului extern în primele săptămâni de la concepere.
B. Particularităţile ereditar-constituţionale.
C. Particularităţile perioadei de copilărie.
D. Unele afecţiuni organice cerebrale.
E. Condiţiile de viaţă.
5. Un rol decisiv în apariţia nevrozelor îl joacă:
A. Importanţa stresului pentru individ.
B. Semnele caracteristice specifice ale individului.
C. Particularităţile personalităţii.
D. Anturajul individului.
E. Medicamentele folosite pentru preîntâmpinarea stresului.
6. Algoritmul diagnosticării nevrozelor include următoarele etape:
A. Diagnosticul prezumtiv: presupunerea unei eventuale nevroze.
B. Diagnosticul negativ: excluderea cauzelor organice ale simptomelor la nivel
clinic şi cu ajutorul investigaţiilor complementare.
C. Diagnosticul pozitiv: dovada cauzalităţii psihologice 7n forma unei clare asoci
aţii în timp a simptomelor nevrotice cu probleme şi evenimente stresante sau
relaţii perturbate (chiar daca sunt negate de pacient).
D. Diagnosticul topografic: localizarea simptomelor şi semnelor în funcţie de for
ma nevrozei.
E. Diagnosticul diferenţial: excluderea unui spectru de maiadii asemănătoare
nevrozelor.
7. Desemnaţi caracteristicile anxietăţii:
A. Este o stare emoţională caracterizată prin sentimentul de aşteptare amenin
ţătoare, neconcretizată, fără pericol real.
B. Este asociată cu indispoziţie şi suferinţă.
C. La această stare de nelinişte se asociază simptome fiziologice vasomotorii şi
viscerale mediate prin intermediul sistemului nervos vegetativ.
D. Sunt implicate glandele endocrine tiroide şi suprarenale.
E. Este caracteristică necesitatea individului de a fi întotdeauna în centrul
atenţiei.
8. Indicaţi nucleii şi ariile cerebrale cu conţinut de noradrenalină, care se află în
rplaţie strânsă cu anxietatea:
A. Nucleii rafe-ului.
B. Nucleii Goli şi Burdach.
C. Locus coeruleus.
D. Ariile septale.
E. Ariile hipocampale.
9. Nevroza anxioasă este:
A. O afecţiune cronică.
B. O maladie care se manifestă prin episoade acute de anxietate - atacuri de
panică.
C. O tulburare de sănătate, cu stări prelungite de anxietate, care pot dura săp
tămâni, luni sau ani - anxietate generalizată.
D. O boală atribuită abnormităţilor genetice, slăbiciunii constituţionale a siste
mului nervos central, factorilor sociali şi psihologici, anumitor perturbări bio
chimice şi psihologice.
E. O infectare a sistemului nervos central cu forma larvară a cestodului Taenia
solium (cysticercus cellulosae).
10. Care din simptomeie enumerate mai jos se referă la atacul de panică din nevroza
anxioasă?
A. Senzaţia de sufocare.
B. Criza de absenţă.
C. Durerile sau disconfortul precordial.
D. Greaţa sau detresa abdominală.
E. Senzaţia de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin.
11. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la atacurile de panică din nevroza anxioasă:
A. De regulă, pacienţii le provoacă conştient, având o senzaţie plăcută în mo
mentul de iniţiere a lor.
B. Sunt aşteptate.
C. Sunt recurente.
D. Sunt urmate de un termen de cel puţin o lună de preocupare persistentă a
individului de teama unei complicaţii sau consecinţe a atacului de panică.
E. Sunt jugulate prin administrarea antibioticelor.
12. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la indivizii cu atacuri de panică:
A. Devin excesiv de temători în legătură cu consecinţele activităţilor de rutină, în
special ale celor referitoare la sănătate sau la despărţirea de fiinţa iubită.
B. Anticipează adesea un deznodământ catastrofic dintr-un simptom somatic
uşor (de ex., ideea că o cefalee indică o tumoră cerebrală sau o criză hiper
tensivă).
C. Sunt bine dispuşi, posedă o capacitate de muncă inepuizabilă.
D. Adesea, sunt foarte toleranţi la efectele secundare ale medicamentelor indicate.
E. Rămân temători şi sceptici la afirmaţia că nu au o maladie care să le pună
viaţa în pericol.
13. Pacienţii cu nevroză anxioasă îşi modifică în mod semnificativ comportamentul:
A. Doresc să se afle în centrul atenţiei, fac tot posibilul să se afle în mulţime.
B. Abandonează serviciul.
C. Evită să rămână singuri, să conducă automobilul.
D. Evită să iasă fără însoţitor.
E. Ocolesc locurile şi situaţiile din care „scăparea este dificilă sau jenantă", iar
în cazul unui atac de panică, nu vor putea primi nici un ajutor.
14. Pentru stabilirea diagnosticului de anxietate generalizată este necesar ca:
A. Starea anxioasă să dureze cel puţin 1 lună.
B. Subiectul să prezinte o presimţire de accident pentru propria persoană sau
pentru o rudă apropiată.
C. Pacientul să aibă temeri de viitoarele nenorociri.
D. Bolnavul să se simtă „pe marginea prăpăstiei”.
E. Să se excludă un factor organic, care ar iniţia sau ar menţine tulburarea (de
exemplu, hipertiroidismul, intoxicaţia cu cafeină etc.).
15. Este necesar de menţionat că tratamentul nevrozei anxioase este:
A. De scurtă durată (ore, zile).
B. Bazat pe doze medicamentoase suficiente.
C. Independent de întâlnirile cu medicul.
D. Dependent de cooperarea pacientului.
E. Fără perspectivă (prognostic rezervat).
16. în opinia multor autori, termenul conversie se referă la aşa simptome inexplicabi
le, ca:
A. Amnezia.
B. Parezele şi paraliziile.
C. Cecitatea.
D. Afonia.
E. Meningismul.
17. în neurologia clinică sunt înregistrate următoarele tipuri de isterie:
A. Maladie cronică, preponderent a sexului feminin, ce se manifestă prin simpto
me funcţionale psihice şi somatice multiple, a căror cauză nu este evidentă.
B. Maladie ce se întâlneşte predominant la bărbaţi, cu simptome fizice ce urmă
resc obţinerea unei compensaţii, influenţe asupra unor litigii, evitarea obliga
ţiei militare sau arestului etc.
C. Stare determinată de necesitatea de a fi întotdeauna în centrul atenţiei.
D. Modificarea statutului psihic cu tendinţa individului de a-şi sublinia irezistibili-
tatea sau comportamentul provocator sexual, emoţiile labile şi superficiale.
E. Emoţii labile şi superficiale, preocuparea excesivă de propriul farmec, dis
cursul accentuat emoţional, dar lipsit de profunzime, autodramatizarea, tea-
tralitatea şi exprimarea exagerată a emoţiilor, sugestibilitatea, dependenţa
de persoanele din anturaj şi de circumstanţe, tendinţa de a impune relaţii
intime.
18. Simptomele isterice au legătură temporală strânsă cu:
A. Evenimente vasculare.
B. Evenimente infecţioase.
C. Evenimente traumatice.
D. Probleme intolerabile.
E. Relaţii perturbate.
19. De regulă, dereglările motorii isterice se asociază cu:
Ä. Diminuarea tonusului muscular.
B. Fasciculaţii musculare.
C. Absenţa asimetriei reflexelor osteotendinoase.
D. Absenţa atrofiilor musculare.
E. Prezenţa semnelor patologice.
20. Particularităţile specifice ale tremurăturii isterice:
A. Se depistează concomitent trăsături ale tremurăturilor de repaus, posturale şi
de acţiune.
B. Se manifestă o discordanţă între intensitatea tremurăturii şi prezervarea func
ţiei extremităţii (de ex., scrisul).
C. E specific debutul subit legat de factori emoţionali, evoluţie neprogresivă,
remisiuni spontane.
D. Nu dispare în timpul somnului.
E. Ineficienţa tratamentului medicamentos şi eficienţa psihoterapiei sau placebo.
21. Dereglările de sensibilitate în isterie au următoarele caracteristici:
A. Sunt strict legate de deficitul motor isteric, după localizare şi dinamică.
B. Pe suprafaţa corpului se marchează o hipoestezie sau anestezie limitată
strict la linia mediană.
C. La nivelul membrelor, dereglările de sensibilitate au un caracter „de amputaţie”.
D. Se respectă o topografie metamerică sau a dermatomului respectiv.
E. Sunt însoţite de semne de elongaţie pozitive.
22. în anamneza pacienţilor cu sindroame algice isterice se depistează:
A. Hemoragii subarahnoidiene repetate.
B. Infarcte repetate.
C. Colică renală sau hepatică.
D. Abdomen acut.
E. Laparoscopii diagnostice.
350
23. Dereglările vegetative isterice includ sindroame variate:
A. Hipersomnia (somn patologic, fără perioade de trezire şi de activitate intelec
tuală).
B. Tulburările de respiraţie (dispnee psihogenă, echivalente respiratorii - oftat,
căscat frecvent, comportament respirator, tuse seacă, strănut paroxistic).
C. Tulburările gastrointestinale („nod în gât”, pirozis, vome).
D. Stările subfebrile de durată.
E. Modificările vegetativ-trofice pe partea pseudoparezei.
24. în tratamentul isteriei sunt eficiente:
A. Asocierea antidepresivelor cu neurolepticele.
B. Administrarea desensibilizantelor.
C. Terapia cu anticoagulante.
D. Tratamentele psihoanalitic şi psihoterapeutic cu reconstruirea motivaţiilor bâ
zâie şi particularităţilor personalităţii.
E. Antibioterapia.
25. Nevroza obsesiv-compulsivă se caracterizează prin:
A. Necesitatea de a fi tot timpul în centrul atenţiei.
B. Tendinţa de a-şi sublinia irezistibilitatea sau comportamentul provocator se
xual.
C. Gânduri obsesive.
D. Dereglări vizuale şi oculomotorii.
E. Acte compulsive recurente.
Tratamentul medicamentos al nevrozei anxioase include remedii psihotrope şi
vegetotrope. Clasificaţi-le:
III. ASOCIERE SIMPLĂ
Grupele:
a. Psihotrope.
b. Vegetotrope.
1. Alprazolam.
2. Lorazepam.
3. Propranolol
4. Anaprilin.
5. Midocalm.
6. Relanium.
7. Amitriptilină
8. Miolastan.
9. Sirdalud.
10. Magne B6.
11. Fluoxetină.
Remediile:
A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;
В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;
С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;
.
D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;
E - dacă ambele afirmaţii sunt faise.
1. Nevrozele au început să fie considerate entităţi clinice încă la sfârşitul sec.
al XlX-lea, dar şi până în prezent mai există multe probleme nesoîuţionate
referitoare la natura, clasificarea şi etiologia lor.
2. Semnele şi simptomele isteriei clasice sunt multiple şi polimorfe, manifestân-
du-se în cele mai variate sisteme ale organismului uman.
IV. RELAJIE CAUZĂ-EFECT
Răspunsurile se vor nota cu:
RĂSPUNSURI
1. A, p. 513.
2. В, p. 513.
3. С, p. 514.
4. D, p. 514.
5. B, p. 515.
6. B, p. 515.
7. C, p. 515.
8. C, p. 515.
9. E, p. 515.
10. E, p. 516.
11. A, p. 516.
12. A, p. 516.
13. C, p. 516.
14. B, p. 518.
15. A, p. 518.
16. E, p. 518.
17. D, p. 518-519.
18. B, p. 519.
19. C, p. 520.
20. E, p. 520.
I.
II.
1. В, C, D, E, p. 513.
2. B, D, E, p. 513.
3. А, В, E, p. 513.
4. В, C, D, E, p. 513-514.
5. А, В, C, p. 514.
6. В, C, p. 514.
7. А, В, C, D, p. 514.
8. C, D, E, p. 514.
9. А, В, C, D, p. 514.
10. A, C, D, E, p. 515.
11. C, D, p. 515.
12. A, B.E.p.515.
13. В, C, D, E, p. 515-516.
14. A, E, p. 516.
15. B, D, p. 516.
16. А, В, C, D, p. 517.
17. A. B. p. 517.
18. C, D, E, p. 517.
19. A, C, D, p. 518.
20. А, В, С, E, p. 518.
21. А, В, C, p. 519.
22. В, C, D, E, p. 519.
23. В, C, D, E, p. 519.
24. A, D, p. 519.
25. С, E, p. 519.
III.
a. 1,2, 6, 7,11.
b. 3, 4, 5, 8, 9,10,
p. 516.
1
.
B, p. 513.
2.
A, p. 517.
IV.
27. CAZUR I CLIN IC E
C A Z U L NR. 1.
O femeie în vârstă de 64 de ani prezenta acuze de dureri violente, „arzătoare” în
hemitoracele stâng.
Examenul neurologic a depistat o hiperestezie algicâ pe proiecţia dermatomeru-
lui ThXII pe stânga. Peste 4 zile, pe aceeaşi suprafaţă unde se proiectau durerile, au
apărut erupţii buloase. Examenele radiologie şi de laborator erau în limite normale.
In d ic a ţ i:
I
A. Tipul depistat de dereglare a sensibilităţii.
B. Manevra examenului clinic, folosită pentru depistarea acestui tip de deregla
re a sensibilităţii.
C. Substratul anatomic al sistemului nervos, inclus în procesul patologic.
Dostları ilə paylaş: |