Introducere

FIGURA 1. Patogenia hipoventilaţiei alveolare
în DVR.

s upraîncărcare scăderea forţei

mecanică a sistemului motorii

creşte
travaliul ventilator

compensare

reflexă




scăderea volumului curent

compensare

chimică

hipoventilaţie

alveolară


Metabolic: hipercapnie Cardiovascular:
- policitemie hipoxie - HT pulmonară
- volum sanguin crescut -debit cardiac crescut
- acidoză - CPC
- insuficienţă cord drept
- aritmii

Cerebral:

- presiune intracraniană crescută
- confuzie - comă
Hipoxemia şi hipercapnia instalată declanşează din partea organismului procese compensatoare care trebuie bine analizate, iar cauzele corect apreciate.
2.3. PLEUREZIILE.


Definiţie: Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurei, cu etiologie multiplă caracterizate prin apariţia unui exsudat în cavitatea pleurală, având aspecte şi sedii diferite.
Pleurele sunt foarte sensibile la răceli, congestii şi inflamaţii, afecţiuni care produc dureri, contracturi musculare şi greutate în respiraţie. Deseori apar simptome pleurale secundare unor afecţiuni ale plămânilor, ca în cazul pneumoniilor şi ale unor forme de tuberculoză pleuro-pulmonară.
Revărsatele pleurale sunt foarte variate ca etiologie şi prezentare clinică. Ele se întâlnesc în boli generale şi în boli ale aparatului respirator.
Clasic, revărsatele pleurale se împart în: transsudate şi exsudate.
Transsudat = lichid pleural în exces format prin transvazarea din capilarele sanguine ale pleurei viscerale (hidrotorace)
Exsudat = agresiuni directe asupra pleurei rezultând lichid de culoare galben-închis (pleurezi).
Un transsudat se constituie, când sunt modificaţi factorii sistemici care influenţează formarea şi absorbţia lichidului pleural. La formarea unui transsudat pot contribui:

• 
  hipertensiunea venoasă sistemică;
  
• 
  hipertensiunea venoasă pulmonară;
  
• 
  reducerea presiunii osmotice;
  
• 
  afectarea drenajului limfatic.
  

În exsudatele pleurale, există întotdeauna un proces patologic pleural, urmarea unei boli locale sau generale şi creşterea permeabilităţii capilare pentru proteine sau acumularea de lichid prin obstrucţie limfatică.
Clasic, un lichid pleural este clasificat ca exsudat, dacă nivelul de proteine este mai mare de 3 g/dl sau greutatea sa specifică depăşeşte 1016, dar folosirea numai a acestor criterii clasifică greşit aproximativ 10% din revărsate.
În prezent se folosesc criterii mai riguroase pentru definirea unui revărsat pleural ca exsudat:

• 
  lacticodehidrogenaza LDH  200 UI;
  
• 
  raportul LDH pleural /LDH seric  0,6;
  
• 
  raportul proteine pleurale /proteine serice  0,5.
  

Dacă lichidul nu îndeplineşte nici unul dintre criterii, trebuie considerat transsudat, iar dacă îndeplineşte unul sau mai multe criterii, exsudat.
Separarea revărsatelor pleurale în transsudate sau exsudate, reprezintă o etapă iniţială de evaluare. Dacă revărsatul este transsudat de obicei nu mai sunt necesare şi alte proceduri diagnostice specifice; pe de altă parte, dacă revărsatul se dovedeşte un exsudat sunt necesare, în raport cu datele clinice, examene variate ale lichidului pleural şi adesea biopsie pleurală sau alte proceduri diagnostice.


Elementele de bază:

• 
  junghi toracic,
  
• 
  febra,
  
• 
  dispneea,
  
• 
  matitatea şi submatitatea,
  
• 
  frecături pleurale,
  
• 
  abolirea murmurului vezicular,
  
• 
  radiologic apar umbre costomarginale.