Neurologie, neurochirurgie dereglări vasculare medulare ischemice în leptopahimeningită fibrozantă D. Gherman, E. Gavriliuc Catedra de Neurologie, usmf „N. Testemiţanu”

Glenn R. Buttermann. Treatment of Lumbar Disc Herniation: Epidural Steroid Injection Compared with Discectomy, A Prospective, Randomized Study. The Journal of Bone and Joint Surgery (American) 86:670-679 (2004).

Johnson BA, Schellhas KP, Pollei SR. Epidurography and therapeutic epidural injections: technical considerations and experience with 5334 cases. AJNR Am J Neuroradiol. 1999;20:697 -705

Windsor RE, Pinzon EG, Gore HC. Complications of common selective spinal injections: prevention and management. Am J Orthop.2000; 29:759 -70.

Hayashi N, Weinstein JN, Meller ST, Lee HM, Spratt KF, Gebhart GF. The effect of epidural injection of betamethasone or bupivacaine in a rat model of lumbar radiculopathy. Spine. 1998;23:877 -85

Spaccarelli KC. Lumbar and caudal epidural corticosteroid injections. Mayo Clin Proc.1996; 71:169 -78.


SINDROAME RADICULARE DISCOGENE ŞI PSEUDORADICULARE: DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL ŞI TRATAMENT

Svetlana Pleşca, Marina Sangheli

Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie

Laboratorul de Vertebroneurologie
Summary

The purpose of this study was reevaluation of differential diagnosis in discogenic radicular and pseudoradicular syndromes, taking into consideration the pattern of painful syndrome, results of neurological exam and paraclinical datas. In the result of this study was confirmed the absence of strict correlation between imagistical data and clinical manifestations of reported pathologies. The most important role in the differential diagnosis plays clinical pattern of pain syndrome and results from minimally invasive treatment.

Rezumat

Scopul acestei lucrări a fost reevaluarea diagnosticului diferenţial al sindroamelor radiculare discogene şi pseudoradiculare, ţinînd cont de paternul sindromului algic, datele examenului neurologic şi datele inestigaţiilor paraclinice. În rezultatul studiului s-a confirmat lipsa corelaţiei stricte între datele imagistice şi manifestările clinice în cadrul nozologiilor raportate. Momentul cheie în diagnosticul difenţial al sindroamelor pseudoradiculare este paternul sindromului algic şi răspuns la tratament minimal invaziv.

Obiective

Fiecare persoană cel puţin o dată în viaţă a suportat durere în spate. Durerea lombară nu are limite de vîrstă, dar picul adresărilor revine categoriei de vîrstă 30-45 ani, adică persoanelor adulte; raportul bărbaţi / femei fiind 1/5. Riscul apariţiei durerilor lombare este de 3 ori mai mare la femeile cu dereglări hormonale şi de 4 ori - la persoanele care suferă de diabet zaharat. După rezultatele studiului Hart şi coautorii (1995) în SUA anual se adresează la medic circa 15 mln pacienţi cu durere în spate, ea fiind a doua cauză după frecvenţă, cedînd infecţiei virale acute şi gripei. Conform aceluiaşi autor 60-90% din populaţie au suportat pe parcursul vieţii cel puţin un episod dureros semnificativ în regiunea lombară a coloanei vertebrale, 40-70% - în regiunea cervicală a coloanei vertebrale, la 1.6% din populaţie manifestându-se prin sindrom radicular. În 13.8% cazuri durerile au durat mai mult de 2 saptămâni. Durerile în spate au localizare diferită, nivelul de predilecţie fiind regiunea lombară, dat find faptului că cea mai mare parte din greutatea corporală revine acestei zone. Cele mai importante cauze ale durerii lombare sînt modificările patologice ale coloanei vertebrale, muşchilor, nervilor şi ale altor structuri situate în această regiune. Altă cauză poate fi iradierea din alte regiuni ale coloanei vertebrale sau organele bazinului mic. Dureri lombare sunt reprezentate în 40% dintre cazuri de suferinţa discului intervertebral – dureri radiculare, la 10-20% dintre bolnavi acuzele dureroase sunt induse de patologia articulatiilor zigapofizale (facet-syndrom) şi la circa 20% de suferinţa articulaţiilor sacroiliace afectate printr-un proces degenerativ. Afecţiunea mai este cunoscută şi ca sindrom algofuncţional lombo-sacrat. Durerea în regiunea lombară iradiată în membrele inferioare poate fi divizată în două grupuri mari: durerea radiculară şi cea pseudoradiculară. Durerea radiculară se defineşte ca durere ce se proiectează mai jos de articulaţia genunchiului, fiind în corespundere cu dermatomul implicat, pe când durerea pseudoradiculară practic nu coboară mai jos de acest nivel.

Scopul

Lucrarea este axată pe efectuarea diagnosticului diferenţial al durerilor radiculare tipice şi celor atipice pseudoradiculare, atunci când este necesar de delimitat sindroamele discogene de alte algii în regiunea spatelui şi membrelor, care sunt legate de proces degenerativ al articulaţiilor sacroiliace.

Material şi metodă

S-au luat în studiu un număr de 64 pacienţi (36 bărbaţi şi 28 femei) care au beneficiat de tratament specializat în secţia Vertebroneurologie a INN pe parcursul anului 2008 cu dureri în regiunea lombară cu iradiere în membru/membrele inferioare şi anamneză clinică mai mult de 2 ani, la care examenul prin IRM a evidenţiat patologia discogenă a coloanei vertebrale. Vîrsta pacienţilor a fost cuprinsă între 31 şi 66 de ani. Criteriile de excludere au fost următoarele: alte maladii neurologice, maladiile somatice, inclusiv diabetul zaharat, care pot implica fibrele nervoase periferice.

Metoda de lucru a constat în efectuarea pentru fiecare bolnav a unui examen clinic şi neurologic folosindu-se un scor clinic ce a evaluat durerea (scala visual analogică), amplitudinea mişcării şi forţa muscular, evaluarea paternului motor. La acesta s-a adăugat o baterie de teste paraclinice: teste biochimice de inflamaţie, examen radiologic, IRM şi CT a structurilor intra şi extravertebrale.

Pacienţii au fost divizaţi în două grupuri (radiculopatie şi pseudoradiculopatie) în funcţie de durerea predominantă conform cu caracteristicile clinice şi examenul neurologic. Criteriile durerii radiculare au fost următoarele: durere tipică dermatomică cu extindere mai distal de genunchi spre plantă, semne de disfuncţie a rădăcinilor nervoase (pozitive semnele de elongaţie, dereglări sensitive şi alterarea reflexelor osteotendinoase). Criteriile de diagnostic a durerilor pseudoradiculare au constat în: patern dureros non-dermatomic în distribuţie, semne de elongaţie negative şi dereglări senzitive şi motorii discrete (în studiu au fost incluşi pacienţii cu sindrom pseudoradicular cauzat de patologia articulaţiei sacroiloiace). Toţi pacienţii au fost supuşi tratamentului minimal invaziv corespunzător tabloului clinic: infiltraţii epidurale cu amestec de Sol. Diprospan şi Sol. Lidocaini 1% - 20ml la pacienţii cu sindrom radicular şi infiltraţii intraarticulare ale articulaţiilor sacroiliace cu Sol. Dexametasoni + Sol. Lidocaini 1% - 10ml.