Ordin nr. 1142 din 03/10/2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti. Publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 31/10/2013

În cazul pacientului cu boala BASEDOW se recomandă:

- purtarea ochelarilor fumurii pentru reducerea intensităţii luminii, protecţia împotriva vântului şi a curenţilor, permite camuflarea exoftalmiei;

- pacientul este sfătuit să doarmă cu capul mai sus (două perne) ceea ce permite reducerea edemului palpebral;

- pentru menţinerea umidităţii corneei se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic.

(7)Îngrijirea mucoasei nazale

1.Scop/indicaţii

- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare;

- prevenirea leziunilor în infecţii nazale, leziuni de presiune determinate de sondă pentru oxigen, pentru evacuarea sucului gastric sau pentru alimentaţie.

2.Materiale necesare

- tampoane sterile;

- ser fiziologic;

- vaselină;

- apă oxigenată diluată;

- tăviţă renală;

- mănuşi de cauciuc.

3.Pregătirea pacientului

- se informează pacientul;

- se explică modul de derulare a procedurii;

- este aşezat în decubit sau pe scaun, cu capul deflectat şi uşor întors într-o parte.

4.Efectuarea procedurii

- se curăţă fosele nazale cu tampoane umezite cu ser fiziologic, se îndepărtează crustele;

- pentru fiecare nară se foloseşte de fiecare dată alt tampon;

- crustele se pot îndepărta prin lubrifiere cu vaselină;

- dacă sonda este montată se procedează astfel:

- se dezlipeşte plasturele de pe nas şi faţă;

- se retrage sonda 5-6 cm şi se curăţă urmele de bandă adezivă;

- se schimbă poziţia sondei şi se fixează din nou;

- când sonda se schimbă, se repune după o pauza de 6-8 ore.

(8)Îngrijirea urechilor

1.Scop

- menţinerea stării de igienă a conductului auditiv extern;

- îndepărtarea depozitelor de cerumen sau a celor patologice;

- aplicarea unor tratamente.

2.Materiale necesare

- tampoane cu vată;

- tăviţă renală;

- soluţie de bicarbonat de sodiu;

- mănuşi de baie;

- prosop.

3.Pregătirea pacientului

- se informează şi este rugat să colaboreze;

- se culeg date în legătură cu eventualele tratamente locale care trebuie aplicate.

4.Efectuarea procedurii

- se curăţă conductul auditiv extern cu un tampon uscat, efectuând cu blândeţe mişcări de rotaţie;

- se observă eventualele iritaţii sau secreţii;

- se curăţă pavilionul urechii cu mănuşa de bumbac;

- la sfârşit dacă pacientul agreează, se pune un tampon de vată;

- dacă pacientul are indicaţie de tratament acesta se efectuează conform recomandărilor.

(9)Îngrijirea cavităţii bucale

1.La pacientul conştient

1.1.Scop

- evaluarea stării de sănătate orală;

- îndepărtarea gustului şi mirosului neplăcut al cavităţii bucale;

- promovarea confortului.

1.2.Materiale necesare

- periuţă de dinţi personală;

- pastă de dinţi;

- pahar cu apă pentru spălare;

- pahar de apă pentru proteză;

- tăviţă renală pentru colectare apă;

- aţă dentară;

- şerveţele de hârtie, prosop, muşama;

- apă de gură;

- tampoane, prosoape;

- tavă pentru materiale.

1.3.Pregătirea pacientului

- se informează pacientul;

- se apreciază resursele fizice pentru a stabilii modul de colaborare;

- se aşează într-o poziţie adecvată stării generale:

- şezând cu un prosop în jurul gâtului;

- decubit lateral cu capul uşor ridicat sprijinit pe o pernă protejată cu prosop.

1.4.Efectuarea procedurii

- se dă pacientului periuţa, pasta şi paharul cu apă;

- se susţine tăviţa renală sub bărbia pacientului sau aproape de faţa acestuia;

- se sfătuieşte pacientul să perie suprafaţa externă a dinţilor începând din partea stângă apoi la centru şi apoi partea dreaptă;

- se perie apoi suprafaţa coroanelor şi suprafaţa internă a dinţilor;

- perierea se face în sens vertical 2-3 minute;

- se invită pacientul să-şi clătească cu multă apă şi la sfârşit cu apă de gură;

- dacă pacientul este în decubit se oferă o cană cu cioc sau un tub de sucţiune.

2.La pacientul comatos

2.1.Se evaluează starea acestuia, se apreciază dacă are reflex de deglutiţie.

2.2.Materiale necesare

- periuţă personală;

- pastă de dinţi;

- prosop;

- tampoane pe porttampon;

- deschizător de gură;

- comprese de tifon sterile;

- apă de gură, glicerină boraxată 2%, glicerină cu stamicin;

- spatulă linguală;

- tăviţă renală;

- mănuşi de unică folosinţă;

- vaselină pentru buze;

- seringi pentru aspirarea lichidului.

2.3.Pregătirea pacientului

- se aşează pacientul în decubit lateral, toracele uşor ridicat; dacă nu este posibil se întoarce capul într-o parte.

2.4.Efectuarea procedurii

- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi,

- se protejează perna cu un prosop şi se aşează alături tăviţa renală şi seringa pentru aspiraţie,

- se fixează maxilarele cu ajutorul deschizătorului de gură;

- se perie suprafaţa externă dinţilor folosind o cantitate mică de pastă;

- se aspiră lichidul cu seringa;

- se foloseşte o spatulă linguală şi tampoane pentru îndepărtarea obrajilor şi buzelor în vederea curăţării mucoase bucale;

- se curăţă suprafaţa internă a dinţilor folosind tampoane cu glicerină boraxată sau cu glicerină cu stamicin dacă există candida;

- se observă foarte bine aspectul gingiilor, dinţilor şi limbii;

- se stabilesc îngrijiri ulterioare în funcţie de constatări.

2.5.Observaţii

Dacă pacientul nu are reflex de deglutiţie se renunţă la pastă şi periuţă existând risc de aspiraţie pe căile respiratorii.

(10)Îngrijirea protezei

1.Scop

- Menţinerea igienei protezei şi a cavităţii bucale.

2.Materiale necesare

- pahar mat;

- periuţă;

- pastă de dinţi;

- mănuşi de unică folosinţă.

3.Efectuarea procedurii

- pacientul conştient este rugat să-şi scoată proteza să o cureţe şi să o pună într-un pahar propriu, mat, netransparent;

- la pacientul inconştient îngrijirea se face de către altă persoană:

- se îmbracă mănuşile de unică folosinţă;

- se prinde proteza cu o compresă de tifon şi se îndepărtează;

- se spală proteza cu periuţa şi pasta pacientului;

- se pune proteza într-un pahar curat, mat;

- se redă proteza pacientului când îţi recapătă starea de conştienţă;

- înainte de montarea protezei se clăteşte gura cu apă curată.

(11)Îngrijirea părului

1.Scop

- menţinerea igienei

- menţinerea stării de bine a pacientului

- păstrarea demnităţii pacientului

a)Îngrijirea zilnică prin pieptănare

Materiale necesare:

- pieptene/perie;

- pânză sau prosop pentru protecţie.

Efectuarea procedurii

- se face de către pacient, dacă poate sau de către altă persoană;

- părul se împarte în şuviţe şi se piaptănă de la vârf spre rădăcină;

- părul lung se împleteşte (recomandare);

b)Spălarea părului

Se poate face în mai multe moduri:

- în pat – spatele pacientului fiind sprijinit de salteaua rulată, ligheanul sprijinit pe somieră;

- în pat – pacientul fiind orientat spre marginea patului, în decubit dorsal orientat oblic

- pe scaun – două scaune cu spătar puse cu spătarele apropiate, pe unul stă pacientul pe celălalt se sprijină ligheanul;

- pe scaun lângă lavoar – cu faţa sau cu spatele în funcţie de starea generală a pacientului.

2.Materiale necesare

- lighean, găleată pentru colectarea apei folosite;

- vas cu apă caldă;

- termometru de baie;

- săpun lichid şampon;

- muşama şi aleză;

- prosoape;

- uscător de păr;

- perie, pieptăn;

- paravan;

- mănuşi de unică folosinţă.

3.Pregătirea pacientului

- se evaluează starea pacientului pentru a se stabili modul potrivit;

- se informează pacientul privind manevrele ce se vor face.

4.Efectuarea procedurii

4.1.Cu pacientul în poziţie şezând, e scaun sau la lavoar

- se protejează lenjeria pacientului cu material impermeabil;

- părul se umezeşte, se şamponează;

- se masează uşor pielea capului cu pulpa degetelor;

- părul se clăteşte/limpezeşte până la îndepărtarea totală a şamponului;

- se acoperă capul cu un prosop uscat, cald;

- părul se usucă cu uscătorul.

4.2.Cu pacientul în pat

- se protejează patul cu material impermeabil;

- capătul liber al muşamalei se rulează din ambele părţi şi se introduce în lighean sau găleată

- muşamaua se acoperă cu aleză;

- părul se umezeşte, se şamponează;

- se masează uşor pielea capului cu pulpa degetelor;

- părul se clăteşte/limpezeşte până la îndepărtarea totală a şamponului;

- se acoperă capul cu un prosop uscat, cald;

- părul se usucă cu uscătorul.

SUBCAPITOLUL 5: 2.5 Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat, adinamic

(1)Scop

- asigurarea confortului pacientului;

- prevenirea complicaţiilor favorizate de imobilizare (escare, tromboze, încetinirea tranzitului).

(2)Materiale necesare

- perne;

- suluri din pătură, din alte materiale textile;

- sprijinitor pentru picioare, saci de nisip.

(3)Pregătirea pacientului

- se informează pacientul;

- se evaluează resursele pacientului şi capacitatea acestuia de a participa la procedură.

(4)Efectuarea procedurii

1.Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.

a)Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral

- persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care se întoarce pacientul;

- se pliază pătura spre partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;

- se prinde umărul pacientului, se ridică şi se sprijină cu pătura;

- se sprijină apoi toracele pacientului cu o mâna, şi cu mâna dinspre picioarele acestuia se rotează bazinul şi membrele inferioare;

- membrul inferior de deasupra se flectează, cel de dedesubt rămâne întins;

- se pune o pernă sub genunchiul superior;

- se sprijină spatele cu pătura făcută sul;

- se reaşează patul, se întinde lenjeria;

- se acoperă pacientul.

b)Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal

- persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care este întors pacientul;

- se îndepărtează perna de sub genunchi şi sulul din pătură;

- se aşează pacientul cu mişcări blânde în decubit dorsal;

- se introduc sub regiunea lombară şi sub genunchi perniţe mici sau materiale textile împăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita hiperextensia membrelor;

- se reaşează patul, se întinde lenjeria;

- se acoperă pacientul.

c)Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezând

De către o singură persoană

- se dezveleşte pacientul până la mijloc;

- persoana se aşează în faţa pacientului, acesta fiind rugat să întoarcă privirea într-o parte;

- se prinde pacientul de sub axile şi se sprijină capul de antebraţ;

- pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi şi să se ridice uşor la comandă;

- se trage spre capul patului;

- se sprijină spatele cu perne;

- se fixează genunchii cu un sul şi tălpile cu un sprijinitor.

De către două persoane

- cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;

- braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în axilă;

- una dintre persoane comandă mişcarea;

- pacientul este tras spre capul patului şi se fixează poziţia.

d)Schimbarea poziţiei din poziţie şezând în decubit dorsal

Reaşezarea pacientului în decubit dorsal din poziţia şezând se face de către două persoane.

- cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;

- una dintre persoane comandă mişcarea;

- se îndepărtează obiectele de sprijin de sub genunchi şi din dreptul tălpilor;

- braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în axilă;

- cu o mişcare atentă pacientul este tras până ajunge în decubit dorsal, cu capul sprijinit pe pernă;

- se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară şi genunchi;

- se reaşează patul, se întinde lenjeria;

- se acoperă pacientul.

e)Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semişezând sau şezând

- pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi;

- se prinde de sub axile şi se trage uşor spre capul patului;

- dacă activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce sub regiune fesieră şi se acţionează la comandă;

- se fixează poziţia.

SUBCAPITOLUL 6: 2.6. Mobilizarea pacientului

(1)Scop

- prevenirea complicaţiilor;

- stimularea tonusului muscular, fizic şi psihic.

(2)Materiale necesare

- cadru mobil;

- agitator;

- baston;

- cârje.

(3)Pregătirea pacientului

Se anunţă pacientul şi se explică importanţa mobilizării precoce.

Pentru anumiţi pacienţi se cere acordul medicului privind tipul şi durata mobilizării (paralizaţi, operaţi, cu infarct miocardic).

(4)Mobilizarea pasivă

- se fac mişcări de flexie, extensie, rotaţie, abducţie, aducţie, supinaţie, pronaţie;

- se masează membrele în sensul circulaţiei de întoarcere;

- se comunică permanent cu pacientul pentru a afla dacă are dureri;

- se controlează pulsul.

(5)Ridicarea în poziţia şezând

a)În pat

- se ridică după tehnica schimbării poziţiei;

- se sprijină cu perne;

- se poate ridica singur cu ajutorul unei agăţători.

b)La margine patului

Executarea de către o singură persoană

- se introduce o mână sub axile şi una sub regiunea poplitee;

- pacientul se poate prinde de gâtul persoanei care face manevra;

- se rotează picioarele pacientului într-un unghi de 90° şi sunt lăsate să atârne uşor la marginea patului;

- se sprijină dacă pacientul nu îşi poate menţine poziţia.

Executarea de către două persoane

- se introduce câte o mână sub omoplaţi, iar cealaltă sub regiunea poplitee;

- se ridică pacientul în poziţie şezând şi se roteşte cu un unghi de 90°, fiind adus la marginea patului;

- reaşezarea în pat se face executând mişcările în ordine inversă.

c)Aşezarea pacientului în fotoliu

- se aşează pacientul la marginea patului;

- se aduce fotoliul cu rezemătoarea laterală la marginea patului;

- persoana se aşează în faţa pacientului, introduce mâinile sub axilă;

- pacientul se ridică uşor în picioare (ajutat de către una sau două persoane);

- se întoarce pacientul cu spatele spre fotoliu şi se aşează cu grijă;

- se acoperă cu un pled;

- readucerea în pat se face executând mişcările în sens invers.

d)Ridicarea pacientului în poziţie ortostatică

- se aduce pacientul la marginea patului;

- se susţine şi se ridică în picioare fiind susţinut;

- se observă pacientul, se aşează în pat dacă are ameţeli;

- reaşezarea în pat se face executând mişcările în sens invers.

e)Efectuarea primilor paşi

- se întreabă medicul dacă pacientul poate fi mobilizat;

- se ridică întâi în poziţie şezând, apoi este adus la marginea patului;

- se ridică în picioare şi se observă comportamentul;

- se sprijină de braţ sau se oferă un cadru mobil şi se parcurge distanţa recomandată de medic;

- se creşte distanţa progresiv;

- pacientul este încurajat să se deplaseze şi singur pe măsură ce starea sa permite.

SUBCAPITOLUL 7: 2.7. Captarea eliminărilor

(1)_

a)Captarea urinei

- se protejează patul cu aleză şi muşama;

- se dezbracă partea inferioară a corpului;

- se încălzeşte plosca sau urinarul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;

- la bărbaţi penisul se introduce în urinar sau se orientează spre ploscă;

- pacientul se izolează şi se lasă câteva minute singur;

- se ajută pacientul sa-şi spele mâinile.

b)Captarea materiilor fecale

- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;

- se protejează patul cu aleză şi muşama;

- se izolează pacientul cu un paravan;

- se dezbracă partea inferioară a corpului;

- se încălzeşte plosca/bazinetul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;

- se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientului, se ridică uşor;

- cu cealaltă mână se introduce plosca sub pacient;

- se acoperă pacientul şi se lasă singur;

- se oferă după defecaţie hârtie igienică, dacă starea pacientului îi permite să o folosească;

- se îndepărtează plosca acoperită;

- dacă este necesar se face toaleta regiunii pe un alt bazinet;

- se oferă pacientului apă, săpun, prosop pentru a-şi spăla mâinile;

- se reaşează patul;

- se aeriseşte camera.

Observaţii

Se observă dacă scaunul este modificat (culoare, consistenţă, formă, cantitate).

c)Captarea sputei

- urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau obţinerea unor mostre pentru examene de laborator;

- captarea se face în cutii petri sau pahare conice gradate cu soluţie dezinfectantă (cu excepţia situaţiei în care se recoltează pentru laborator);

- pacientul este instruit cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de laborator, eliminând numai în colectoarele oferite;

- scuipătoarea se schimbă cel puţin de două ori pe zi;

- se ajută pacientul să-şi clătească gura cu apă;

- se sfătuieşte pacientul să stea într-o poziţie care să favorizeze eliminarea;

- se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează corect în vederea refolosirii;

- se notează cantitatea, aspectul, compoziţia;

- se respectă cu stricteţe precauţiile universale.

d)Captarea vărsăturilor

- la pacientul care varsă se îndepărtează proteza dentară;

- se susţine cu o mână fruntea pacientului, iar cu cealaltă se ţine tăviţa renală sub bărbie;

- dacă pacientul este în decubit, se roteşte capul într-o parte şi tăviţa se aşează lângă faţa acestuia;

- se îndepărtează imediat tăviţa cu vomă, după care se observă conţinutul;

- se oferă pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura, şi un şerveţel;

- pacientul în decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;

- dacă pacientul are din nou senzaţia de vomă:

- este sfătuit să respire adânc;

- se aeriseşte încăperea;

- pacientul în decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;

- dacă pacientul are din nou senzaţia de vomă:

- este sfătuit să respire adânc;

- se aeriseşte încăperea;

- se serveşte o tăviţă curata (vederea vomei poate declanşa reflexul de vomă);

(2)Observaţii

În cazul ingestiei accidentale de alimente alterate sau toxice,sau de medicamente, recoltarea se face din vărsătura pentru examenul de laborator.

CAPITOLUL 3: ALIMENTAREA PACIENTULUI

Aspecte generale

- se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilităţile de mobilizare, capacitatea pacientului de a-şi folosi membrele superioare;

- se obţin informaţii despre restricţii legate de efectuarea unor examene, administrarea unor medicamente în funcţie de orarul meselor;

- se obţin informaţii despre preferinţele alimentare ale pacientului.

SUBCAPITOLUL 1: 3.1. Alimentarea activă

Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în poziţie şezând, sau în decubit lateral.

Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un prosop.

Alimentele sunt servite în condiţii igienice pe o tavă, masă portabilă, acoperite.

Pacientul este ajutat să îşi porţioneze alimentele.

Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor alimente.

În decubit lateral:

- se ridică uşor capul pacientului, se protejează patul;

- alimentele se aşează lângă pacient;

- pacientul este aşezat cu partea sănătoasă accesibilă;

- se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.

SUBCAPITOLUL 2: 3.2 Alimentarea pasivă

Se practică pentru pacienţii care nu se pot alimenta singuri.

- în funcţie de starea generala, pacientul este aşezat în poziţie şezând, sau cu capul ridicat;

- se protejează lenjeria de pat şi cea de corp;

- se plasează tava lângă pacient în aşa fel încât să vadă alimentele;

- se verifică temperatura alimentelor;

- se administrează cantităţi mici, verificându-se dacă a înghiţit cantitatea de alimente dată anterior;

- alimentele se taie bucăţi mici, nu se ating cu mâna;

- resturile de alimente se îndepărtează din salon. mirosul sau vederea lor poate declanşa reflex de vomă;

Observaţii

- dacă masa se serveşte în salon, acesta trebuie aerisit înainte;

- se îndepărtează ploştile urinare;

- nu se asociază ora mesei cu ora de tratament;

- pacienţii arşi, cu boli de piele, cu aspect neplăcut, sunt acoperiţi şi izolaţi

se identifică motivele pentru care pacientul refuză alimentaţia sau anumite alimente;

- se consemnează toate acuzele din timpul mesei;

- pacientul inapetent trebuie stimulat cu tact să accepte hrana;

- pacienţii cu tulburări de deglutiţie sunt atent observaţi.

- se folosesc alimente semisolide dacă pacientul are tulburări de deglutiţie.

CAPITOLUL 4: MĂSURAREA ŞI SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI A ALTOR PARAMETRI

SUBCAPITOLUL 1: 4.1 Măsurarea şi notarea temperaturii corporale

Măsurarea temperaturii corporale se efectuează, la ora actuală, cu termometrul electronic.

Aparatul permite măsurarea temperaturii cutanate (în axilă), rectale şi timpanice. Această măsurare a temperaturii este rapidă şi fiabilă.

Indicaţii

- supravegherea sistematică în cursul spitalizării;

- supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.

Pregătirea Materialelor

Se vor pregăti pe o tavă medicală:

- termometru electronic cutanat sau timpanic cu sondă disponibilă;

- comprese curate şi soluţie dezinfectantă;

- lubrifiant pentru termometrul rectal.

Se vor folosi racorduri de unică folosinţă pentru termometrele timpanice.

Termometrul va fi dezinfectat după fiecare pacient.

Pregătirea Pacientului

- se explică pacientului procedura;

- se cere pacientului să rămână culcat în pat;

Pentru supravegherea sistematică este important de considerat faptul că temperatura este mai mică dimineaţa înainte ca pacientul să se ridice din pat.

Efectuarea procedurii de măsurare a temperaturii

Cu termometrul electronic timpanic

- se introduce captatorul adaptat la un capişon de unică folosinţă în urechea pacientului;

- se roteşte termometrul cu 30° în spate pentru a fi în faţa timpanului;

- aparatul afişează temperatura în 1 -3 secunde.

Cu termometrul electronic cutanat

- se descoperă axila pacientului;

- se tamponează pentru a îndepărta transpiraţia;

- se introduce sonda/captatorul termometrului în mijlocul axilei şi se apropie braţul de torace;

- se aşteaptă 30 sec. până se aude semnalul sonor;

- se ajustează temperatura afişată cu 0,5°C pentru a obţine temperatura corporală;

- se spală mâinile.

Acelaşi termometru poate fi folosit şi pentru măsurarea temperaturii rectale.