Fig. 2. Baza sistemică al dezvoltării industrial-inovaționale [4]
67
Consecutivitatea derulării paradigmei „cunoștințe -
inovație - superioritate tehnologică - avantaje
competitive – constituie politica gestiunii eficiente -
succesul în lupta cu concurenței, etalând etapele
moderne ale succesului în concurența globală, justifică
importanța cunoștințelor și inovării în competiție, leagă
inextricabil managementul cunoștințelor, inovator,
tehnologic și managementul strategic. Acest lucru
creează o nouă înțelegere în managementul companiilor
globale și o viziune din partea top-managementului.
Figura 2 prezintă etapele succesului de inovare în
competiția globală, a cărei legătură inițială este
cunoașterea. În funcție de cunoștințele pe care compania
le deține, acestea sunt încorporate în diverse inovații,
inovații sau inovații care sunt implementate în
tehnologiile adecvate pe care concurenții nu le au.
Aceste tehnologii creează avantaje competitive și, cu
strategii adecvate, asigură avantaje în fața concurenților.
Strategiile elaborate trebuie să fie ancorate în cererea de
pe piaţă şi oferte rezultate din R&D corespunzătoare.
Geniul creativ al unei persoane îl face să caute în mod
constant modalități de îmbunătățire a activității
economice, să dezvolte noi modele și procese de afaceri
și să ofere produse și servicii noi. Strategia ţării în
domeniul R&D poate accelera semnificativ ritmul de
dezvoltare a unor domenii: finanțarea directă a unor
proiecte importante, strategice, precum și sprijinirea
serviciilor
pentru
companii/CTN,
de
exemplu,
promovarea exportului de produse inovatoare [3].
1.Primul factor de succes pentru inovație este
cererea pentru tehnologii de vârf și produse inteligente.
Societatea are necesitate de inovații, fiind stimulent
semnificativ pentru activitatea inovatoare al structurilor
de cercetare (universități, centre, laboratoare, companii),
pentru a se extinde noile tehnologii în diverse ramuri şi
structuri (GPS în smartphone, batrerii Tesla etc.).
2.Infrastructura
inovatoare
(creată
de
stat)
înglobează grupurile de creaţie, laboratoare, centre
universitare, zone economice speciale, agențiile și
institutele pentru dezvoltarea inovațiilor, protecția
proprietății intelectuale și sistemul juridic, politici şi o
regulamente, standarde, structuri de certificare și agenții
de acreditare, condiții benefice pentru business și
politici fiscale.
3.
Pentru
a
spori
competitivitatea,
statul
sponsorizează cercetările fundamentale, aplicate care
îndeplinește anumite criterii (de regulă, acestea sunt
domenii prioritare de dezvoltare), precum și alte
cercetări de perspectivă. Acestea pot avea un caracter
militar, de securitate sau prioritate în economie şi
ştiinţă, ci și de cercetări dincolo de aceste subiecte.
4.Statul și crearea de noi competențe. Conform
estimărilor, până în 2030, peste 900 de milioane de
locuri de muncă vor fi automatizate pe Terra. Aceasta
va modifică cerințele pentru competențele-cheie ale
angajaților atât în sectorul privat, cât și în cel public.
Cea mai importantă sarcină pe viitor va fi pregătirea
unei generaţii noi de specialişti calificaţi, profesionişti
în domeniu, reciclarea şi reprofilarea resurselor umane
pentru a poseda noi abilități care sunt în vogă pe piață.
O serie de tendințe globale, cum ar fi globalizarea, care
estompează granițele dintre muncă și studiu,
modularizarea, creează noi oportunități: formarea
profesională, instruire, educaţie pentru realităţile
timpului.
5.Statul joacă un rol important în formarea,
dezvoltarea şi promovarea culturii antreprenoriale
printre tineret, favorizarea creativităţii și inovării,
implementarea de programe educaționale, sprijinirea
sistemului de mentorat, crearea și ajutorarea agențiilor și
instituțiilor de dezvoltare, activ se ocupă de
popularizarea antreprenorialului inovator [1].
Inovațiile în conducere sunt cunoștinţe noi,
implementate în noile tehnologii de management, noile
procese administrative și structurile organizaționale.
Aceste inovații se realizează prin implementarea
activități creative referitoare la dezvoltare, crearea de
noi metode și forme de management. Aceasta va
conduce la reorganizarea sistemului de management,
contribuind la creșterea profiturilor și, în consecință, la
consolidarea competitivității acestuia. Inovațiile tehnice
asociate cu utilizarea noilor tehnologii.
Abordare
inovativă
a
managementului.
Competitivitatea
constă
în creșterea activității
inovatoare a întreprinderii, societății, stimulând
implementarea activă a inovațiilor, crearea pe baza lor
unor produse avansate, sporind competitivitatea pe
piaţă. Perspectiva dezvoltarea inovatoare durabile este
influențată de succesul inovaţional şi preluarea inovaţiei
de către concurenţi. Substituția tehnologică duce la
faptul că nu este necesară producerea de produse într-un
mod existent la întreprindere, întrucât unul nou, mai
eficient este inventat în afara acesteia și este foarte
probabil ca acesta să fie utilizat de concurenți.
Principalele postulate ale inovației sectorului real
includ:
1.Științifice. Pentru a implementa inovații, se
folosesc metode și cunoștințe bazate pe argumente
științifice;
2.Sistematică. Strategia de dezvoltare a inovației ar
trebui să țină seama de capacitățile şi resursele
teritoriului (financiare, economice, de personal etc.),
criterii pentru influența asupra societății, factorii de
mediu;
3.Corespunderea nevoilor consumatorilor; Rezultate
pozitive; Semnificația și amploarea inovațiilor;
Corespondența activității inovatoare și a rezultatelor
acesteia (inovații) nivelului de dezvoltare a societății;
4.Conectivitate.
Procesul de
implementare
a
inovațiilor ar trebui să provoace crearea următoarei
inovații și să ofere sprijin financiar pentru acest proces;
5.Securitate. Orice inovație trebuie să asigure
protecția mediului ambiental şi sănătăţii populaţiei [5].
Un exemplu major de aplicare a inovațiilor, care au
revoluționat economia este OMG.
Organismele modificate genetic, OMG – urile sunt,
68
fără îndoială, o inovație. Recent, produsele alimentare
produse cu ajutorul ingineriei genetice au devenit
răspândite în lume. Realizarea unor produse modificate
genetic (OMG) este asociată cu „înglobarea” unei gene
străine în cadrul ADN-ul altor organisme (gena este
transportată, adică transgenizată) cu scopul îmbunătăţirii
proprietăţilor. În consecinţă, apare introducerea
artificială a genelor noi în alte corpuri (flora, fauna) [6].
Savanții din genetică din Germania, de la Institutul
pentru Producția Culturii din Köln, în 1983 au lansat
MG-Tobacco, care este rezistent la insecte dăunătoare.
Cinci ani mai târziu, la sfârșitul anilor ’80 (sec. XX), a
fost plantat porumb modificat genetic. După aceasta,
dezvoltarea a început într-un ritm foarte rapid. În 1992,
tutunul transgenic a fost cultivat în China.
Pe la mijlocul anilor ‘90, colaboratorii corporaţiei
din SUA Monsanto au expus primul produs de inginerie
genetică - tomate (roșii) numite Flavr Savr, care ar
putea fi păstrată într-o cameră răcoroasă timp de mai
multe luni, dar, dacă fructele erau scoase la cald, acestea
se înroșeau imediat. Roșiile modificate au primit astfel
de proprietăți datorită combinației lor cu genele de
cambulă (Flounder). Cercetările ulterioare s-au soldat cu
succese la încrucișarea de soia cu genele unor bacterii.
Soia a devenit indiferentă faţă de erbicide cu care se
prelucrează câmpurile de la dăunători.
Ulterior, aproximativ o mie de culturi modificate
genetic au fost crescute în lume, însă doar 100 dintre ele
sunt permise pentru producție industrială. Cele mai
frecvente sunt soia, orezul, grâul, porumbul, alunele,
roșiile, cartofii.
Impactul utilizării OMG-urilor, pot conduce la
manifestarea de noi proprietăți imprevizibile ale unui
organism transgenic datorită efectelor multiple ale
genelor străine introduse în acesta; riscurile unei
schimbări întârziate a proprietăților (după mai multe
generații) asociate cu mutaţiei unei gene noi și cu
manifestarea atât a noilor proprietăți ale OMG, cât și cu
modificări ale celor deja declarate; apariția unor
organisme
mutante
neplanificate
(de
exemplu,
dăunători) cu comportament şi consecinţe imprevizibile;
impact asupra fiinţelor umane (gripa aviară, porcină
etc.); apariția rezistenței la pesticide, insecticide, altor
substanţe chimice la bacterii, microbi, ciuperci care se
hrănesc cu plante modificate genetic; distrugerea
procesului de selecției naturale.
O privire evolutivă a inovației constă în perceperea
că talentul va răsări din asfalt. Din sol devreme sau
târziu va ieși ceva, iar rolul guvernului constă în trei
funcții: - pregătirea solului (desfășurarea de cercetări,
programe),
A realiza desfacerea (mediul concurențial,
dereglarea, stimularea inovației) și realizarea unor
măsuri (finanțare, susținere de proiecte inovatoare).
Toate acestea, în general, sunt utile, dar dacă toate
acestea nu se întâmplă sau va exista o cantitate minimă,
ca în cazul Argentinei, oricum se va înmulți ceva, acest
lucru trebuie înțeles. Această viziune evolutivă a
procesului de inovare sugerează că, chiar dacă nu udați,
nu faceți buruieni, nu pregătiți solul sau, dimpotrivă,
faceți totul prea greu, ceva va încolți.
Concluzii. La etapa actuală economia intră într-o
nouă etapă crucială în dezvoltarea sa, al cărei conținut
principal este schimbarea modelului de creștere
economică, care prin definiție, în Industria 4.0, este
imposibil fără creșterea ponderii IT şi TIC. Pentru a
gestiona corect toate procesele în economia modernă
este necesar de favorizat dezvoltarea inovaţiilor, care
vor conduce la creşterea competitivităţii pe pieţele de
bunuri şi servicii. Este important ca managerii şi
conducătorii întreprinderilor să preia un model de
conducere eficient (american, european sau japonez),
reducând pierderile şi stimulând competitivitatea.
Formarea avantajelor concurențiale ale producătorilor
de produse este facilitată și de informații despre
numărul de brevete deținute de companie pentru
soluțiile utilizate în produsele sale, numărul de licențe
vândute și achiziționate, volumele de vânzări, inclusiv
vânzările la export etc. Tehnologia folosită de
producător afectează calitatea produsului și costul
acestuia. Dacă tehnologia de fabricație a unui produs
este nouă, utilă și eficientă, acesta este, de asemenea,
supus unei protecții legale (de exemplu, printr-un brevet
pentru o metodă de fabricație), care, desigur, crește
competitivitatea unui produs fabricat folosind această
tehnologie. Alegerea tehnologiei produsului afectează,
în primul rând, prețul costului, iar aici parametrii
economici și considerarea acestora în evaluarea
competitivității sunt deja decisive.
Referințe bibliografice:
1.
Cinci factori de succes pentru inovație și rolul statului în acestea. https ://www. rbc. ru/ trends
/innovation/ 5d64 eca59a79473061127d63
2.
Drucker, P. Post-Capitalist Society. – Harvard: Business Review, 1993.
3.
Gribincea, A. Vectorul inovaţiilor: pro și contra. -- Intellectus. 2019, p. 84-94.
4.
Gribincea, A., El Saied IBRAHIM, Salame HODA. World economy in the anticipation of „revolutionary”
innovations. În: Administrarea Publică, nr. 4, 2017, p.135-143.
5.
Gribincea, A., Gherghina, V., Colţea, T., Roşcăneanu, R. Inovaţiile în comerţul modern. Revista Studia
Universitatis Moldaviae. Seria “Ştiinţe exacte şi economice”. -- Chişinău: USM, 2013, nr. 2(62), p.189-192.
6.
Gribincea, A., Turcan, V., Duşco, R. Inovația ca factor al securității economice. În: Materialele
Conferinței științifico-practice internaționale, Impactul politicii externe asupra interesului național 15 mai 2015, p. 293-
298.
69
7.
Kotler, Ph. Marketing Management. Millenium Edition. -- Boston: University of Phoenix, 2002.
8.
Kovaleva, A.I. Probleme ale managementului strategic al inovației la companiile petroliere integrate
vertical. Teza dr. în economie, Moscova, 2000.
9.
Lütolf-Carroll,C. From Innovation to Cash Flows: Value Creation by Structuring High Technology
Alliances. John Wiley & Sons, 2009.
10. Potier,Jean-Pierre. Les Classiques I: A. Smith et D. Ricardo. 2007.
11. Proust, M. Le Temps retrouvé. – Paris:Classiquies. Livre de poche, 1993.
12. Riksrevisionens rapport omstatligastöd till innovation ochföretagande. – Oslo,2017.
CZU 005.8
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND IMPLEMENTAREA
MANAGEMENTULUI BAZAT PE PROIECTE
TROFIMOV Victoria,
Doctor în economie, conferențiar universitar,
Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ”Constantin Stere”,
vtrofim@yahoo.com
MAXIMIUC Ariadna-Cristina,
doctorand,
Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ”Constantin Stere”,
Iași, România
REZUMAT
Managementul bazat pe proiecte reprezintă o abordare cu importanță în creștere în cadrul tendințelor
managementului contemporan care poate fi aplicat în gestionarea a diverse procese și în diverse domenii. În acest
context, dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor manageriale de elaborare şi coordonare a implementării proiectelor ar
trebui să devină o ţintă strategică și un instrument cotidian pentru orice manager care se dorește modern și de succes.
Prezentul articol are ca scop analiza cadrului conceptual al derulării activității manageriale prin intermediul
proiectelor în calitate de instrument modern de organizare și gestiune și propunerea unor elemente esențiale pe care ar
trebui să se bazeze un astfel de management pentru a fi eficient și a aduce rezultate pozitive maxime beneficiarilor lui.
Cuvinte-cheie: management, proiect, manager de proiect, obiectivele proiectului, riscuri de proiect, „triunghiul”
proiectului.
CONCEPTUAL APPROACHES ON IMPLEMENTATION
OF PROJECT BASED MANAGEMENT
TROFIMOV Victoria,
PhD in Economics, associate professor,
University of European Political and Economic Studies ”Constantin Stere”,
vtrofim@yahoo.com
MAXIMIUC Ariadna-Cristina,
PhD student,
University of European Political and Economic Studies ”Constantin Stere”,
Iași, România
SUMMARY
The project based management represents an approach with a growing importance in the contemporary
management trends, which can be applied in the gestation of various processes and in various fields. In this context, the
development of managerial skills and abilities for developing and coordinating the implementation of projects should
become a strategic target and a daily tool for any manager who wants to be modern and successful.
The present article aims to analyze the conceptual framework of the management activity through the projects as
a modern instrument of organization and gestation, but also to propose some essential elements on which such
management should be based in order to be effective and to bring maximum positive results to its beneficiaries.
Key words: management, project, project manager, project objectives, project risks, project „triangle”.
70
Introducere. Noțiunea de „proiect” a intrat relativ
recent în uzul teoriei și practicii economice, dar s-a
impus rapid în calitate de instrument modern și eficient
de gestiune. În ziua de azi, managementul prin proiecte
reprezintă o abordare cu importanță în creștere în cadrul
tendințelor managementului contemporan, care poate fi
aplicat în organizarea a diverse procese și în diverse
domenii. În acest context, dezvoltarea competenţelor şi
abilităţilor manageriale de elaborare şi coordonare a
implementării proiectelor ar trebui să devină o ţintă
strategică și un instrument cotidian pentru orice
manager care se dorește modern și de succes. În
economia modernă, proiectele devin nu doar un
instrument modern, dar și unul cu grad înalt de
universalitate privind sfera de aplicare.
De regulă, proiectele apar din necesitatea de a
implementa o decizie la nivelul unei organizaţii și sunt
solicitate de a genera îmbunătăţirea performanţelor,
creşterea eficienţei şi a competitivităţii unor procese sau
a instituției în ansamblul ei.
Prezentul articol are ca scop analiza cadrului
conceptual al derulării activității manageriale prin
intermediul proiectelor în calitate de instrument modern
de organizare și gestiune și propunerea unor elemente
esențiale pe care ar trebui să se bazeze un astfel de
management pentru a fi eficient, a îndeplini scopurile și
a aduce rezultate pozitive maxime beneficiarilor lui.
Un accent special în cercetarea noastră va fi dedicat
analizei literaturii de specialitate în ce privește cadrul
teoretic de inițiere și implementare a managementului
bazat pe proiecte. De asemenea, vor fi analizate etapele
conceperii și derulării unui proiect, pornind de la
planificarea activității, gestionarea și plasarea sarcinilor
în aspect cronologic, cât și promovarea activităților de
monitorizare și evaluare internă și externă, doar prin
astfel de succesiuni logice proiectul fiind pasibil de
implementat cu succes în termenele și bugetul
prestabilite.
Repere teoretice privind activitatea în cadrul
proiectelor. În literatura de specialitate există mai multe
definiții privind esența unui proiect. Vom face trimitere
la una din ele, care, în opinia noastră, redă destul de
complex acest concept. Astfel, proiectul reprezintă un
instrument prin care se întreprinde o activitate cu
caracter ameliorativ, materializat printr-un demers
anticipativ la nivelul unui sistem sau proces. Acesta
antrenează, în vederea atingerii obiectivelor prestabilite,
un ansamblu de strategii și resurse (umane, materiale,
financiare, temporale etc.), precum și modalităţi și
proceduri de implementare/ monitorizare/evaluare a
rezultatelor obținute [4, p. 22-24].
În general, scopul unui proiect este acela de a
îmbunătăți situațiile existente, prin atingerea unor
obiective specifice prestabilite în vederea obținerii de
noi rezultate și de beneficii durabile pentru toți
partenerii implicați în realizarea proiectului [3].
După fixarea scopului, se stabilesc obiectivele care, aplicate în
timp, vor duce la îndeplinirea țintelor pentru care a fost conceput
proiectul. Menționăm că în cadrul proiectului, pentru o gestiune
eficientă, e necesar să delimităm tipurile de obiective trasate. Astfel,
distingem obiectivul general, care reprezintă proiecția în
plan concret a scopului proiectului. Totodată, acest
obiectiv evidențiază ce fel de rezultate trebuie să
obținem, precum și beneficiile pe termen lung pentru
grupurile interesate și/sau pentru societate,în ansamblu.
Definirea obiectivelor generale demonstrează modul în
care proiectul se circumscrie politicilor și strategiilor
organizaționale, sectoriale, regionale, naționale sau
chiar transnaționale. Obiectivele secundare derivă din
cele generale și le concretizează, astfel contribuind și
ele la atingerea scopului pentru care a fost scris
proiectul.
Configurarea clară a obiectivelor proiectului are o
importanță majoră deosebită, pentru că în funcție de
acestea se stabilește strategia și metodele folosite pentru
derularea și finalizarea acestuia în termenele și
condițiile prestabilite. Apreciem conceptul teoriei
manageriale moderne că obiectivele unui proiect fezabil
trebuie să fie de tipul „SMART” [7, p. 11-12]:
- Specifice – pentru a defini foarte clar ceea ce va
fi realizat.
- Măsurabile – rezultatul obținut trebuie să poată fi
măsurat, din punct de vedere calitativ și/sau cantitativ.
- Acceptate – de către toți membrii echipei, de
către finanțatori și beneficiari.
- Realiste – concepute logic pentru a putea fi
îndeplinite.
- Timp precizat – stabilirea unui interval de timp
realist pentru a le îndeplini.
În vederea atingerii obiectivelor trasate, sunt
organizate activitățile proiectului, care reprezintă
acțiuni și sarcini specifice ce trebuie întreprinse pentru a
se produce rezultatele scontate. Pentru realizarea
acestora se impune elaborarea unui plan de acțiune, care
stabilește momentul de început, durata și succesiunea
activităților pe toată perioada proiectului. Planul
constituie și un cadru important de reper pentru
monitorizarea progreselor înregistrate în implementarea
proiectului. Tot aici sunt incluse responsabilitățile
pentru realizarea activităților propuse și mijloacele de
control privind îndeplinirea obiectivelor trasate.
Pentru decizia favorabilă de a fi implementat un
proiect, acesta trebuie să fie sustenabil. Prin
sustenabilitatea proiectului se înțelege capacitatea lui de
a continua, susține și de a furniza beneficii, inclusiv
după încheierea asistenței tehnice și financiare primite.
Un document financiar extrem de important este
bugetul proiectului, care reprezintă transpunerea
monetară a tuturor demersurilor în cadrul unui proiect.
Bugetul trebuie să fie realist și să respecte termenii
impuși de regulile de finanțare.
Pentru construirea bugetului e necesar să existe o
imagine clară asupra costurilor prevăzute pentru derularea
activităţilor în proiect şi obţinerea rezultatelor scontate, să se
efectueze o documentare riguroasă referitor la eligibilitatea
cheltuielilor (adică ce cheltuieli pot sau nu pot fi executate prin
71
proiect), să se cunoască mecanismul de decontare a lor şi să se
realizeze o planificare financiară corectă la nivelul organizaţiei și
proiectului. În același timp, e imperioasă o bună documentare a
mersului realizării proiectului, care va lua în considerație
contribuția diferiților actori la îndeplinirea sarcinilor delegate prin
proiect [13, p. 51].
Un rol important în conceperea unui proiect revine
procesului de conștientizare și evaluare a unor eventuale
riscuri ce pot apărea în calea realizării lui cu succes.
Astfel de riscuri pot fi determinate de factori externi (ce
intervin din contextul general în care se implementează
proiectul) sau de factori interni (surveniți din unele
activități derulate în cadrul acestuia).
Un
document
important
pentru
coordonarea
ansamblului complex de activități în cadrul proiectului
îl reprezintă graficul proiectului, care conține programul
activităților, distribuirea sarcinilor, precum și modul de
evaluare a rezultatelor obținute.
Astfel, conform celor enunțate mai sus și în baza
unor surse bibliografice din domeniu [8, p. 27-29],
putem concluziona că un proiect se caracterizează
printr-un șir de elemente definitorii:
• durată limitată – are date de început și de sfârșit
bine definite;
• grafic de implementare și program de activități –
prin care se face planificarea sarcinilor și a acțiunilor de
realizare a lor;
• resurse – umane, materiale, informaționale,
financiare, temporale, etc.;
• autonomie – un proiect poate avea un grad mai
mare sau mai mic de autonomie față de activitățile
obișnuite, cotidiene ale organizației în care se
implementează;
• rezultate unice – reprezentate prin schimbările,
îmbunătățirile, produsele finale și alte efecte pozitive
pentru mediul intern și extern, așteptate de către
inițiatorii și finanțatorii proiectului.
E logic să considerăm că gradul de complexitate al
unui proiect este direct proporțional cu numărul
sarcinilor preconizate pentru îndeplinire, conform
obiectivelor și activităților propuse, în funcție de
termene, de numărul și intensitatea constrângerilor care
apar pe parcursul desfășurării lui. În contextul dat,
susținem abordarea că realizarea cu succes a oricărui
proiect este influențată de trei factori principali:
1. Obiectivele, care sunt determinate de scopul
proiectului și care impun activitățile de transpunere în
practică a activităților lui.
2. Mijloacele, care însumează totalitatea resurselor
umane, materiale și bugetare pentru asigurarea logisticii
necesare derulării proiectului.
3. Termenele (limitele temporale), care semnifică
durata de implementare și graficul de planificare ale
activităților în proiect [6, p. 134].
Împărtășim opinia unor autori că factorii mai sus
enunțați definesc „triunghiul” proiectului și, anume, ei
trebuie ținuți sub control riguros pentru un bun
management general al proiectului, deoarece, în
realitate, factorii respectivi se manifestă în calitate de
constrângeri de bază ale cadrului de derulare a
proiectului,
constituind
variabile
esențiale
ce
influențează succesul final al unui proiect și repere
importante pentru managementul lui eficient (fig.1).
Dostları ilə paylaş: |