Obstetrică Şi ginecologie



Yüklə 14,54 Kb.
Pdf görüntüsü
səhifə22/28
tarix05.05.2017
ölçüsü14,54 Kb.
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   28

86,1%
13,9%
0
20
40
60
80
100
diagnostic confirmat
diagnostic suspectat
 
Figura 1. Diagnosticul infecţiei HIV/SIDA la momentul internării 
 
Conform  rezultatelor  studiului  nostru,  structura  AOC  a  fost  următoarea:  s-a  înregistrat 
rata cea mai înaltă de avorturi medicale  - 33,4±% din cazuri (12 paciente), dintre care la 7 femei 
au prezentat 1 avort medical şi 5 femeii au prezentat mai mult de 2 avorturi medicale. Acestea 
sunt urmate de avorturile spontane cu o rată de 19,4±% din cazuri (7 paciente). Sarcinile stagnate 
se întîlnesc cu o incidenţă de 8,4±% din cazuri (3 paciente). Moartea antenatală a fătului a fost 
înregistrată în 11,1±% din cazuri (4 paciente). 
În structura AGC cea mai înaltă rată a avut-o TORCH – infecţiile cu o rată de 16,6% din 
cazuri  (6  paciente).  A  urmat  boala  inflamatorie  pelvină  cu  8,4%  din  cazuri  (3  pciente),  chist 
ovarian  a  fost  înregistrat  cu  o  rată  de  5,5±%  din  cazuri  (2  paciente).  Miomul  uterin  a  fost 
înregistrat în 2,7±% din cazuri (1 pacientă). 
Studierea patologiei extragenitale a pacientelor incluse în studiul nostru s-a caracterizat 
printr-un procent relativ înalt de asociere a acestora.  
Astfel,  rata  cea  mai  mare  printre  patologiile  extragenitale  au  avut-o  maladiile  tractului 
respirator cu o incidenţă în ansamblu de 16,6±% din cazuri (6 paciente).  
Pe  locul  al  2-lea  s-au  situat  patologiile  sistemului  renal  cu  o  rată  totală  de  1113±%  din 
cazuri  (4  paciente).  O  rată  destul  de  înaltă  au  avut  şi  patologiile  tractului  digestiv  şi  sitemului 
venos  periferic,  ambele  cu  o  incidenţă  de  5,5±%  din  cazuri  (2  paciente).  Patologia  sistemului 
cardiovascular s-a înregistrat cu o  rată de 2,7±% din cazuri (1 pacientă) şi patologia sistemului 
endocrin cu o rată de 2,7±% din cazuri (1 pacientă). 
Din  totalul  pacientelor  incluse  în  studiu,  în  19,4±%  din  cazuri  (7  paciente)  prezintă 
deprinderi nocive ca tabacism cronic. 
Din datele anamnestice obţinute de la pacientele incluse în studiul nostru am determinat 
că  majoritatea  sarcinilor  au  evoluat  pe  un  fundal  de  gestaţie  patologică,  astfel  în  22,2±%  din 
cazuri (8 paciente) sarcina actuală a debutat pe un fundal de gestoză precoce de diferit grad de 
severitate.  În  8,4±%  din  cazuri  (3  paciente),  sarcina  a  evoluat  pe  fundal  de  iminenţa  de  avort 
spontan precoce (tabelul 3).  
La  fel,  s-a  constatat  că  fiecare  a  5-a  pacientă  din  lotul  de  studiu  a  suferit  de  anemie  de 
diferit grad în timpul sarcinii, aceasta fiind înregistrată în 19,4±% din cazuri (7 paciente). 
Patologia lichidului amniotic: polihidroamnios şi oligoamnios a fost înregistrat în ambele 

156 
 
cazuri, polihidroamniosul cu o incidenţă de 8,4±% din cazuri (3 paciente) şi oligoamniosul cu o 
rată de 2,7±% din cazuri (1 pacientă). 
Tabelul 3 
Frecvenţa patologiilor pe fundalul cărora a evoluat sarcina prezentă la paciente 
Evoluţia sarcinii prezente 
Nr. absolut de cazuri 

Iminenţă de avort precoce 

8,4% 
Polihidroamnios 

8,4% 
Oligoamnios 

2,7% 
RDIU 

5,5% 
Anemie 

19,4% 
Gestoză precoce 

22,2% 
Gestoza tardivă 

2,7% 
 
Medicul trebuie sa indice tuturor gravidelor HIV pozitive TARV. TARV la gravida HIV 
pozitiva  se  indica  în  primul  rând  pentru  preventia  transmiterii  verticale  (şi  este  oprită  la  scurt 
timp după naştere) şi în al doilea rând, pentru împiedicarea evolutiei bolii materne (caz în care 
este  continuată  indefinit).  TARV  este  adaptat  unui  beneficiu  matern  maxim,  dar  luându-se  în 
consideratie si beneficiul fetal. 
În  cadrul  studiului  respectiv,  pacientele  au  administrat  TARV  cu  o  rată  de  86,1%  din 
cazuri  (31  paciente)  şi  doar  în  13,9%  din  cazuri  (5  paciente)  la  momentul  internării  a  fost 
suspectat şi ulterior confirmat infecţia HIV/SIDA. 
TARV la gravida seropozitivă a constituit Zidovudinum monoterapie 500-600 mg/zi de la  
24 – 26 săptămâni  de amenoree. 
Cel  mai  important  factor  predictiv  al  transmiterii  verticale  este  încarcătura  virala  HIV 
plasmatică maternă.  
Alţi  factori  de  risc  pergestaţionali  sunt  boala  avansată  maternă  (SIDA)  şi  nivelul 
plasmatic matern scăzut al limfocitelor CD4 T (CD4T). 
La  gravidele  HIV  pozitive,  incluse  în  cadrul  studiului  retrospectiv,  încărcătura  virală 
HIV-RNA  < 1000 copii/ml  a fost înregistrată cu  o rată de 97,3% din  cazuri  (35 paciente) şi  în 
2,7% din cazuri (1 pacientă) încărcătura virală HIV-RNA > 1000  copii/ml (figura 2). 
2,7%
97,3%
0
20
40
60
80
100
HIV-RNA > 1000 
HIV-RNA < 1000 
 
Figura 2. Încărcătura virală HIV-RNA la gestantele incluse în studiu 
 

157 
 
Nivelul  plasmatic  al  limfocitelor  CD4  T  nu  a  fost  posibil  de  elucidat,  gestantele  HIV 
pozitive prezentînd la momentul internării doar încărcătura virală. 
Principalii factori  de risc obstetricali sunt nasterea pe cale vaginala, durata perioadei  de 
membrane rupte şi naşterea prematură. 
În urma studiului efectuat am constatat că la gestantele HIV pozitive naşterea s-a finalizat 
pe cale naturală în 33 de cazuri,  ceea ce constituie 91,7%, iar prin operaţie cezariană  – în 3 de 
cazuri, ceea ce constituie 8,3% (figura 9). 
Din  totalul  naşterilor  per  vias  naturalis  (33  cazuri),  în  27,3%  din  cazuri  (9  paciente)  - 
naşterea  per  vias  naturalis  pretermen  şi  în  72,7%  din  cazuri  (24  paciente)    -  naşterea  per  vias 
naturalis la termen.  
Indicaţiile către operaţia cezariană la gestantele HIV pozitive incluse în studiu au servit: 
într-un caz (1 pacientă) încărcătura virală > 1000 copii/ml şi în 2 cazuri (2 paciente) prezentaţia 
pelviană incompletă, încărcătura virală constituind < 400 copii/ml. 
Conform  rezultatelor  obţinute  în  studiul  nostru,  se  poate  remarca  că  naşterea  per  vias 
naturalis  s-au  soldat  cu  ruperea  prematură  a  membranelor    amniotice  la  termen  în  27,7±%  din 
cazuri  (9  paciente),  hipoxie  acută  a  fătului  în  12,1±%  din  cazuri  (4  paciente),  defect  de  ţesut 
placentar în 9±% din cazuri (3 paciente), circulară de cordon ombilical în jurul gîtului în 33,4±% 
din  cazuri  (11  paciente),  cordon  ombilical  scurt  în  6±%  din  cazuri  (2  paciente),  înserarea 
membranoasă a cordonului ombilical în 3±% din cazuri (1 pacientă). 
Din manipulaţiile efectuate în timpul naşterii s-a constatat: aplicarea ventuzei obstetricale 
în 15,2±% din cazuri (5 paciente), controlul instrumental al cavităţii uterine în 9±% din cazuri (3 
pacinte), amniotomie în 6±% din cazuri (2 paciente), analgezia travaliului în 24,2±% din cazuri 
(8 cazuri), epizitomie/epiziorafie în 12,1±% din cazuri (4 paciente). 
Pentru o constatare evolutivă mai amplă a studiului nostru, ne-am propus, de asemenea, 
să analizăm şi datele despre nou-născuţi.  
Menţionăm faptul că toţi copiii s-au născut vii.  
Starea nou – născutului a fost apreciată prin evaluarea masa fătului estimată la naştere şi 
scorul Apgar, precum şi administrarea TARV nou-nascuţilor proveniţi din mame HIV pozitive, 
precum şi administrarea alimentaţiei artificiale. 
Primul criteriu pe care ni l-am propus să-l studiem a fost masa fătului la naştere. Conform 
rezultatelor obţinute, în studiul nostru s - a constatat că noi – născuţii cu masa cea mai mare o 
constituie cei cu cei cu masa 3000 – 3500 g (figura 3).  
19,4%
5,5%
5,5%
16,7%
52,7%
< 2500 g
2501 - 2999 g
3000 - 3500 g
3501 - 4000 g
> 4001 g
 
Figura 3. Masa estimată la naştere a nou-născuţilor din lotul de studiu 
 

158 
 
 
Nu am putut trece cu vederea nou-născuţii cu retard de dezvoltare intrauterină, care chiar 
dacă s-au întâlnit într-un număr mic (în total – 2, ceea ce constituie 5,5% din cazuri) în studiul 
nostru, majoritatea dintre ei au primit la naştere punctaj minim, deoarece se cunoaşte importanţa 
fondului premorbid grav în care se dezvoltă această complicaţie. 
Starea copiilor la naştere s-a apreciat prin scorul Apgar la primul minut de viaţă şi la cinci 
minute. Vom remarca faptul că un puntaj minim de 6p  – 7p a fost apreciat la 2 copii, ceea ce 
constituie 5,5% din cazuri (figura 4). 
36,1%
5,5%
19,4%
39%
6p-7p
7p-7p
7p-8p
8p-8p
  
Figura 4. Repartizarea nou-născuţilor din lotul de studiu după scorul Apgar 
 
Nou – născuţilor din lotul de studiu s – a evitat alaptarea cu laptele matern, aceştia fiind 
trecuţi  la  alimentaţia  artificială,  ceea  ce  corespunde  standardelor,  principiilor  şi  aspectelor 
fundamentale ale conduitei particularizate acestor cazuri clinice. 
 
Concluzii 
1.
 
La  momentul  internării  în  IMSP  SCM  Nr.  1,  diagnosticul  de  infecţia  HIV/SIDA  a  fost 
prezent  în  86,1%  din  cazuri  (31  paciente)  şi  doar  în  13,9%  din  cazuri  (5  paciente) 
diagnosticul  de  infecţia  HIV/SIDA  a  fost  suspectat  şi  confirmat  la  momentul  internării 
pacientei (figura 1). Acest lucru a fost posibil prin utilizarea metodelor rapide de testare, 
testarea primară (de screening), cu o sensibilitate şi specificitate înaltă. 
2.
 
În  cadrul  studiului  respectiv,  pacientele  au  administrat  TARV  cu  o  rată  de  86,1%  din 
cazuri  (31 paciente). Acest  demonstrează o bună practică medicală a cadrelor medicale 
implicare în îngrijirea şi tratamentul pacientelor HIV pozitive. 
3.
 
În urma studiului efectuat am constatat că la gestantele HIV pozitive naşterea s-a finalizat 
pe cale naturală în 33 de cazuri, ceea ce constituie 91,7%, iar prin operaţie cezariană – în 
3 de cazuri, ceea ce constituie 8,3%. Indicaţiile către operaţia cezariană la gestantele HIV 
pozitive  incluse  în  studiu  au  servit:  într-un  caz  (1  pacientă)  încărcătura  virală  >  1000 
copii/ml  şi  în  2  cazuri  (2  paciente)  prezentaţia  pelviană  incompletă,  încărcătura  virală 
constituind < 400 copii/ml. Aceasta denotă corectitudinea conduitei naşterii unei gravide 
HIV pozitive în scopul reducerii riscului transmiterii verticale a infecţiei HIV/SIDA de la 
mama la copil. 
4.
 
Conform  rezultatelor  obţinute  în  studiul  nostru,  se  poate  remarca  că  naşterea  per  vias 
naturalis s-au soldat cu ruperea prematură a membranelor  amniotice la termen în 27,7±% 
din  cazuri  (9  paciente),  hipoxie  acută  a  fătului  în  12,1±%  din  cazuri  (4  paciente)  şi 
aplicarea ventuzei obstetricale în 15,2±% din cazuri (5 paciente), defect de ţesut placentar 
şi  efectuarea controlului intrumental al  cavităţii  uterine în  9±% din  cazuri (3 paciente), 

159 
 
circulară  de  cordon  ombilical  în  jurul  gîtului  în  33,4±%  din  cazuri  (11  paciente), 
amniotomie în 6±% din cazuri (2 paciente), analgezia travaliului în 24,2±% din cazuri (8 
cazuri), epizitomie/epiziorafie în 12,1±% din cazuri (4 paciente). 
5.
 
Nou – născuţilor din lotul de studiu s – a evitat alaptarea cu laptele matern, aceştia fiind 
trecuţi la alimentaţia artificială şi la toţi noi – născuţii a fost  administrat TARV cu sirop 
Zidovudinum  în  primele  6  –  12  ore  de  la  momentul  naşterii,  ceea  ce  corespunde 
standardelor, principiilor şi aspectelor fundamentale ale conduitei particularizate acestor 
cazuri clinice. 
 
Bibliografie 
1.
 
2006 
Report 
on 
the 
global 
AIDS 
epidemic. 
Geneva, 
UNAIDS, 
2006 
(http://www.unaids.org/en/HIV_data/2006GlobalReport/default.asp,  accessed  12  July 
2006). 
2.
 
 Questions 

Answers 
(November 
2005)
Geneva, 
UNAIDS, 
2005 
(http://www.unaids.org/epi/2005/doc/docs/en/QA_PartI_en_Nov05.pdf, accessed 12 July 
2006). 
3.
 
De  Cock  KM  et  al.  Prevention  of  mother-to-child  HIV  transmission  in  resource-poor 
countries: translating research into policy and practice. Journal of the American Medical 
Association, 2000, 283(9):1175–1182. 
4.
 
Read  J  et  al.  A  prospective  cohort  study  of  HIV-1-infected  pregnant  women  and  their 
infants in Latin America and the Caribbean: the NICHD International Site Development 
Initiative Perinatal Study. 12th Conference on Retroviruses and Opportunistic Infections. 
Boston, MA, USA. 22 – 25 February 2005 (Abstract 790). 
5.
 
Mother-to-child  transmission  of  HIV  infection  in  the  era  of  highly  active  antiretroviral 
therapy. Clinical Infectious Diseases, 2005, 40(3):458–465. 
6.
 
Dorenbaum  A  et  al.  Two-dose  intrapartum/newborn  nevirapine  and  standard 
antiretroviral therapy to reduce perinatal HIV transmission: a randomized trial. Journal of 
the American Medical Association, 2002, 288(2):189–198. 
 
 
 
IMPACTUL TRATAMENTULUI CHIRURGICAL LAPARASCOPIC ASUPRA 
REZERVEI OVARIENE ÎN SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE 
Victoria Grejdian –Voloceai, Valentin Friptu 
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary 
The impact of laparoscopic treatment on ovarian reserve „PCOS” 
In this state are deseribed some particulaties of PCOS and the notion of „ovarian reserve” 
and it’ simpatance in establishement of optimal tratament of PCOS. The issue of the study is to 
compare  the  impact  of  ovarian  drieling  and  argon  laserotherapy  an  ovarian  reserve  and 
implimentation of a new method of suegical treatment. 
 
Rezumat 
În  lucrare  se  descrie  unele  particularităţi  a  ovarelor  polichistice  şi  a  noţiunii  de  „rezervă 
ovariană” şi importanţa ei pentru alegerea tratamentului optimal în cazul polichistozei ovariene, 
dar şi al altor patologii care determină infertilitatea. Esenţa lucrării va fi   estimarea comparativă 
a impactului drillingului ovarian laparoscopoc cu laseroterapia cu argon asupra rezervei ovariene 
şi implementarea unei noi metodologii de tratament chirurgical. 
 

160 
 
Actualitatea  
În  ultimii  ani  se  discută  pe  larg  noţiunea  de  „rezervă  ovariană”  şi  importanţa  ei  pentru 
alegerea  tratamentului  optimal  în  cazul  polichistozei  ovariene,  dar  şi  a  altor  patologii  care 
determină infertilitate. „Rezerva ovariană” apreciază starea funcţională a sistemului repoductiv, 
integritatea  căreia  asigură  creşterea  ,  dezvoltarea  foliculului,  maturizarea  oocitului  în  foliculul 
dominant,  ovulaţia  şi  fecundarea  celului.  Boala  ovarelor  polichistice  (PCOS)  rămâne  a  fi  o 
entitate incomplet înţeleasă care apare cu regularitate în practica majorităţii ginecologilor. PCOS 
este  caracterizată  de  prezenţa  unor  ovare  mărite  în  dimensiuni  cu  multiple  formaţiuni  chistice  
într-o  stromă  hipervascularizată  androgen  secretoare  (hirsutism,  acnee)  şi  dereglări  ale  ciclului 
menstrual (oligomenoree / amenoree) (1). Prin prezenţa acestor simptome, la paciente se constată 
infertilitatea  de  origine  endocrină,  determinată  de  o  anovulaţie  cronică,  restabilirea  funcţiei 
ovulatorii  şi  a  celei  fertile  fiind  de  importanţă  majoră.  Incidenţa  PCOS,  după  datele  autorilor 
străini,  variază  de  la  5-15%  în  grupul  femeilor  de  vârstă  fertilă.  (2,3).  Deasemenea  ea  este 
asociată  cu  aproximativ  75%  din  femeile  care  suferă  de  infertilitate  datorită  anovulaţiei  (4,5) 
Actualitatea problemei se datorează numeroaselor controverse referitoare atât la diagnostic cît şi 
la tratament. Necesitatea stabilirii unor criterii universale  a condus la convocarea conferinţei de 
la  Rotterdam  în  anul  2003,  la  care  experţii  PCOS  din  lumea  întreagă  au  ajuns  la  un  consens 
referitor  la  diagnostic  şi  tratament.  Şedinţa  a  fost  condusă  de  Societatea  Europeană  de 
Reproducere Umană şi Embriologie şi de Societatea Americană de Medicină Reproductivă, iar 
concluziile  au  fost  publicate  în  ghidul  „Fertilitate,  Sterilitate  şi  Reproducere  Umană  asistată”. 
Criteriile  propuse  la  Rotterdam  au  fost  stabilite  cu  scop  de  a  defini  fenotipuri  variate  ale 
sindromului, în definirea originii  genetice, în evaluarea unor consecinţe de durată şi descrierea 
tratamentului  optimal.  Avantajele  şi  dezavantajele  acestor  criterii  şi  în  special  variaţiile 
fenotipice,  au  fost  discutate  în  publicaţiile  (Azziy  et  al.,  2006;  Franks,  2006).  Deşi  progrese 
semnificative  au  fost  făcute  referitoare  la  definirea  unor  criterii  de  diagnostic  universal 
acceptabile pentru PCOS, tactica curativă şi tratamentul femeilor infertile cu PCOS încă nu a fost 
definit.  Au  fost  propuse  diferite  căi  de  tratament  de  la  modificarea  modului  de  viaţă, 
administrarea  preparatelor  farmaceutice  (precum  clomifen  citrat,  agenţi  insulin  senzitivi, 
gonadotropine  şi  gonadotropin  realeasing  hormon),  drillingul  ovarian,  şi  aplicarea  reproducerii 
umane  asistate.  Recunoaşterea  controverselor  referitoare  la  tratamentul  acestui  enigmatic 
sindrom a condus la organizarea unei conferinţe secundare în Thesaloniki , Grecia, 2007, care a 
avut  ca  scop  determinarea  tratamentului  optim  al  acestui  grup  de  femei,  eficacitatea  lui,  dar  şi 
siguranţa.  Totuşi,  nici  aici,  nu  s-a  ajuns  nici  la  un  consens.  În  prezent,  scheme  aplicabile  de 
tratament  sunt  numeroase,  majoritatea  constând  din  stimularea  ovariană  cu  FSH,  reducerea 
concentraţiei  insulinice,  descreşterea  nivelului  de  FSH  ca  bază  a  principiilor  terapeutice. 
Clomifen- Citratul reprezintă până în prezent prima linie de tratament, iar dacă este inefectiv este 
de obicei urmat de stimulare directă a FSH. Acesta ar trebui administrat în doze mici cu scop de 
a  preîntâmpina  alte  complicaţii  precum  ar  fi  sindromul  de  hiperstimulare  ovariană  şi  sarcina 
multiplă. GnRh deşi foarte utilizaţi pe parcursul FIV sunt mult mai costisitori, iar rolul lor 100% 
încă nu este clar. Hiperinsulinemia este cel mai cunoscut contribuitor la starea de anovulaţie şi 
reducerea  ei,  prin  scăderea  masei  corporale  sau  agenţilor  insulin  senzitivi  precum  ar  fi 
metforminul, va restabili de multe ori, de sine stătător, ovulaţia sau va îmbunătăţi rezultatele în 
comparaţie cu alte preparate. Drillingul ovarian laparascopic este foarte satisfăcător în stimularea 
ovulaţiei  ,  în  particular  la  pacientele  cu  niveluri  înalte  de  LH.  Inhibitorii  aromatazei  sunt  în 
prezent examinaţi şi posibil vor înlocui Clomifen citrat pe viitor. Când toate acestea nu dau nici 
un rezultat procedura de IVF/FIV va asigura rezultate excelente în cazul unei rezerve ovariene 
satisfăcătoare, dar oare nu va fi prea târziu. Se acordă atenţie studierii inhibinei B, ca indicator al 
rezervei  ovariene.  Se  consideră  că,  aprecierea  nivelului  inhibinei  B  este  mai  informativ,  decât 
aprecierea  FSH.  Inhibina  B,  inhibă  secreţia  de  FSH.Prin  urmare  inhibina  B  reprezintă  un 
predictor,  al  eficacităţii  stimularii  ovulaţiei  la  femeile  cu  PO.  Mai  informativ  în  aprecierea 

161 
 
rezervei ovariene şi a potenţialului reproductiv este hormonul anti-Mullerian. Odată cu înaintarea 
în vârstă nivelul AMH scade continuu la femei în corelaţie cu rezerva ovariană .Scăderea sa este 
semnificativă  cu  mult    înainte  de  o  creştere  evidentă  a  FSH.Din  acest  motiv  AMH  poate 
identifica femeile a căror fertilitate este în  scădere.(te Velde 2002;  Burger 1999).Acestea fiind 
spuse o deosebită importanţă ştiinţifică o are   starea rezervei ovariene în cadrul PCOS , care ne 
permite  nu  doar  alegerea  tacticii  curative  cea  mai  favorabilă,  dar  şi  confirmarea  mecanismelor 
patogenetice ale patologiei. 
 
Scopul  
Estimarea comparativă a  impactului  drillingului ovarian laparascopic cu laseroterapia cu 
argon asupra rezervei ovariene şi implementarea unei noi metodologii de tratament chirurgical. 
 
Obiectivele  
1.Determinarea  particularităţilor  factorilor  de  risc,  a  nivelului  hormonal,  în  evoluţie  a 
polichistozei ovariene şi a tratamentului urmat, cu evidenţierea survenirii unei eventuale sarcini 
prin efectuarea unui studiu retrospectiv. 
2.  Aprecierea  rezervei  ovariene  pre/post  operator    şi  eficacităţii  tratamentului  chirurgical    în 
PCOS. 
3.  Determinarea  în  dinamică    a  parametrilor  hormonali  în  sângele  periferic  în  ciclul  indus  în 
dependenţă de starea rezervei ovariene şi caracterul foliculogenezei.  
4.  Elaborarea  unui  algoritm  complex  în  tratamentul  pacientelor  cu  polichistoză  ovariană  în 
dependenţă de rezerva ovariană, în scopul obţinerii condiţiilor favorabile pentru obţinerea în cît 
mai scurt timp a unei sarcini.   
 
Materiale şi metode de studiu 
1.Metode clinice 
2. Metode paraclinice  
3. Metode matematice  
4. Metoda comparativă  
5. Calcularea riscului relativ (RR) 
6. Intervalul de încredere (IÎ) 
7. Riscul atribuabil (RA,%) 
8. Riscul atribuabil populaţional (RAP) 
 
Metode de investigaţie 
Complexul diagnostic de selectare a pacientelor a inclus aplicarea următoarelor metode: 

 
Clinice: culegerea datelor clinico-anamnestice, examenul obiectiv general şi ginecologic. 

 
Paraclinice instrumentale: examenul USG. 

 
Paraclinice de laborator: Nivelul hormonal al LH, FSH, prolactina, E2, T, DHAS,17- OH-
progesteron,  raportul  LH/FSH,  aprecierea  nivelului  glucozei  în  sânge,  aprecierea  hormonului 
AMH, inhibina B. 
Criteriile de includere în studiu 
1. Vârsta pacientei între 20 şi 35 ani. 
2.  Datele  anamnestice  care  confirmă  cele  3  criterii  de  şa  Rotterdam  –  oligomenoree  şi  /sau 
anovulaţie, hiperandrogenie, semne echografice ale polichistozei ovariene. 
Kataloq: downloads -> anale
downloads -> Nat 74548-10. 2016 Fact sheet for Individuals
downloads -> Xroniki Qastrit
anale -> Dermatologie psoriazisul: trecut, prezent şi viitor (alocuţiune aniversară) Gheorghe Muşet
anale -> Pediatri e noi viziuni în clasificarea artritei cronice juvenile ninel Revenco Catedra Pediatrie nr. 1 Usmf „Nicolae Testemiţanu”
anale -> Otorinolaringologie
anale -> Summary a new Dimension of Ethical Methodology in the Era of Global
anale -> Neurologie, neurochirurgie dereglări vasculare medulare ischemice în leptopahimeningită fibrozantă D. Gherman, E. Gavriliuc Catedra de Neurologie, usmf „N. Testemiţanu”
anale -> Boli infecţioase caracteristica clinică, epidemiologică Şi de laborator a botulismului de tip b la adulţI În republica moldova constantin Andriuţă, Iulita Botezatu, Irina Rusu, Tiberiu Holban, Gheorghe Plăcintă, Lilia Baba

Yüklə 14,54 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə