Motilitatea

Teste de laborator necesare pentru evaluarea unei neuropatii 

1.  Serolog

ie generală

 



 

glicemie şi hemoglobină glicozilată

 



 

electroliţi (potasiu, sodiu)

 



 

teste tiroidiene 



 

magneziu, calciu, fosfor 



 

creatin kinază

 



 

VSH 

2.  Screening imunologic 



 

anticorpi antinucleari 



 

electrofore

ză

 



 

factor reumatoid 



 

C3, C4 

3. 

Screening pentru boli infecţioase

 



 

anticorpi pentru Boala Lyme 

Investigaţii paraclinice complementare

 



 

Studiul vitezei de conducere nervoasă şi electromiografia (EMG)

 

determină prezenţa neuropatiei, distribuţia ei, localizarea

 



 

Biopsia de nerv sural duce la diagnosticul etiologic al neuropatiei 

 

Examinarea fizică

 

Leziune de neuron motor periferic 



 

deficit motor  



 

fasciculaţii

 



 

ROT diminuate sau absente 



 

tulburări  de  sensibilitate:  durere  şi  senzaţie  de  rece;  alterarea  discriminării  între  două 

puncte. 



 

hipotensiune ortostatică

 

 

În timp se dezvoltă tulburări trofice:

 



 

piele 

–

 

întinsă, subţire, transparentă, cu ulcere

 



 

păr

: 

lipseşte în ariile afectate

 



 

unghii: 

îngroşate

 



 

articulaţii

: imobilitate, atrofie. 

 

51 

 

Diagnostic diferenţial şi clasificarea în funcţie de profilul temporal

 

 

Debut acut 



 

sindrom Guillain-Barre 



 

polineuropatie 

de terapie intensivă

 



 

diabet, uremie (cele mai multe cazuri se dezvoltă în timp)

 



 

porfirie 

 

Predominanţă motorie

 



 

botulism 



 

diabet (amiotrofie diabetică)

 



 

porfirie 

 

Predominanţă senzitivă

 



 

diabet 



 

uremie 



 

hipotiroidism 



 

infecţii 

 



 

neoplazie 



 

vasculi

tă

 

Radicular 



 

neuropatie diabetic

ă

 

Neuropatie dureroasă

 



 

alcool 



 

diabet (neuropatie acută dureroasă)

 

 

Clasificarea în funcţie de evoluţia temporală

 



 

acut 

–

 1-

4 săptămâni

 



 

subacut 

–

 1-3 luni 



 

cronic 

–

 peste 3 luni 

 

Sindromul Guillain-Barre  

(poliradiculo-neuropat

ia acută inflamatorie demielinizantă)

 

 

Definiţie

 

boală autoimună, acută reactivă, auto

-

limitantă, care are un trigger infecţios (viral sau bacterian).

 

 

Tablou clinic 



 

simptomatologia se dezvoltă în 3

-

4 săptămâni.

 

 

52 



 

bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile

 



 

slăbiciune musculară progresivă 

 



 

în final, în evoluţie paralizie respiratorie 

 



 

ROT absente 



 

iniţial simptomatologia predominantă este pur motorie, simetrică

 

 

Tablou clinic 



 

deficit  motor  progresiv  simetric  a  membrelor  care  se  dezvoltă  acut  (în  decursul  zilelor)

 

sau subacut (până la 4 săptămâni) 

 



 

caracter ascendent, atingând un platou şi apoi rezoluţie totală sau parţială

 



 

neuropatii craniene, în special neuropatii faciale

 



 

durere la nivelul coloanei lombare 



 

parestezii la nivelul mâinilor şi picioarelor

 



 

la examenul 

obiectiv ROT diminuate sau absente şi hipoestezie distală

 

Debutul bolii poate fi cu parestezii la nivelul membrelor inferioare, în evoluţie apare deficitul motor 

la nivelul membrelor superioare şi inferioare. Atunci când evoluţia este asecendentă, poate a

pare 

afectare de nervi cranieni, cu pareză facială bilaterală, ptoză palpebrală. 

 

 

Invstigaţii paraclinice

 

-

 

EMG şi viteza de conducere nervoasă

 

-

 

puncţia lombară şi examinarea LCR: disociaţie albumino

-

citologic, cu leucocitele în limite 

normale dar proteinele crescute 

-

 

capacitatea vital

ă

: 

măsurată la 2

-

4 ore în fazele iniţiale

 

-

 

probe de laborator 



 

hemoleucograma 



 

glicemia 



 

VSH 



 

electroliţi serici

 



 

ureea, creatinina 



 

serologia  pentru  Campylobacter  jejuni,  CMV,  virus  Epstein  Barr,  Mycoplasma 

pneumoniae, varicela zona zoster, HIV, boala Lyme 



 

coprocultura pentru Campylobacter jejuni 

 

Mononeuropatii 

 

Nervul radial 

 

Tablou clinic 

–

 este determinat de nivelul leziunii 

* leziune la nivelul axilei 

-

 

în compresiuni prelungite

 

 

53 

-

 

slăbiciune a tuturor muşchilor inervaţi de nervul radia

l  

-

 

tulburări senzitive în teritoriul întregul nerv radial

 

* leziune la nivelul braţului şi antebraţului

 

- 

„paralizia de sâmbătă seara” prin compresia nervului în timpul somnului

 

- poate rezulta din fracturi la nivelul humerusului, procese imun-mediate 

 

 

Nervul ulnar 

 

Tablou clinic 

- 

dată de compresia mecanică cronică de traume repetate

 

- 

flexii repetate a cotului cauzând compresia cronică, cu traume minore

 

- 

slăbiciunea muşchilor intrinseci inervaţi de nervul ulnar 

 

- 

în cazuri avansate atrofia 

 

- simptome 

senzitive la nivelul părţii dorsale a degetelor  cinci şi a părţii mediale din degetul patru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

54 

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE 

 

 

   

Traumatismul  craniocerebral  (TCC)  reprezintă  cea  mai  frecventă  consultaţie  în  serviciile  de 

neurochirurgie. 

Anamneza pacientului cu TCC este foarte importantă. TCC poate să fie izolat sau poate să fie în 

cadrul unui politraumatism.  În acest ultim caz trebuie evaluate rapid leziunile cu risc vital, care 

pot pune în pericol viaţa pacientului (traumatism abd

ominal, toracic etc.). 

Discuţia se va concentra pe următoarele elemente

: 



 

Pierderea  de  conştienţă  iniţială  şi  durata  sa.  Pacientul  poate  prezenta  p

ierderea  de 

conştienţă  cu  TCC  subsecvent  sau  aceasta  poate  apare  după  TCC.  Pe  de  altă  parte 

pierderea de conştienţă poate apare la un interval li

b

er de la traumatism. Dacă pacientul 

a  fost  în  comă  ne  interesează  prezenţa  convulsiilor,  dacă  a  existat  o  perioadă  în  care 

starea de conştienţă a fost reluată.

 



 

Modul  de  producere  al  TCC:  prin  lovirea  capului  de  un  obiect 

în mişcare, lovirea cu un 

obiect  dur,  contondent,  zdrobirea  capului  între  două  planuri  dure.  Interesează  părerea 

martorilor oculari în special în cazul accidentelor de circulaţie şi a politraumatismelor.

 



 

Amnezia postraumatică şi durata sa. 

 



 

Interesează  părerea  celor  care  au  acordat  primul  ajutor:  membrii  ai  familiei,  alţi 

conducători  auto,  echipaj  de  urgenţă.  Se  documentează  principalele  manevre  de 

resuscitare,  durata  şi  eficienţa  lor.  Transportul  la  spital,  starea  de  conştienţă  pe  timpul 

transportului. 



 

Cr

izele epileptice, alcool, medicaţia anticoagulantă, alte medicamente

 

Examenul fizic 



 

nivelul de conştienţă –

 

cea mai utilizată metodă este Scala Glasgow de comă. În acest fel 

se realizează o evaluare rapidă a stării de conştienţă. În acest fel se poate înca

dra rapid 

un pacient şi poate fi urmărit în dinamică. Scorul maxim este 15. Sub 8 puncte la SCG 

semnifică comă, iar sub 5 puncte prognos

ticul este grav. 

Scala Glasgow 

 

Răspuns 

ocular 

(deschiderea ochilor) 

 

Spontan 

La comandă verbală

 

La durere 

Nu răspunde

 

 

4 

3 

2 

1 

Răspuns verbal

 

Conştient, orientat temporo

-

spaţial

 

Confuz (conversaţie, dar e dezorientat)

 

Neadaptat 

Neinteligibil 

Nici un răspuns

 

5 

4 

3 

2 

1 

 

55 

Răspuns 

motor 

(mobilizarea 

membrelor) 

La ordin 

La durere: 

îndepărtează stimulul

 

flexie orientată

 

flexie r

eflexă (rigiditate de decorticare)

 

extensie reflexă (rigiditate de decerebrare)

 

nici un răspuns

 

6 

 

5 

4 

3 

2 

 

1 

Gradul comei 

SCG 

I 

7-8 

II 

5-6 

III 

4 

IV 

3 

 

 



 

Pupilele (dimensiuni 

şi reactivitate)

 



 

Semne de focar 



 

Semne de fracturi craniene 



 

Leziuni în alte z

one  

 

1.) Contuzia cerebrală

 

-

 

nu  se  asociază  cu  nici  o  leziune  macroscopică  şi  nu  este  urmată  de  nici  un  deficit 

neurologic. 

-

 

microscopic 

–

 

întreruperi ale continuităţii axonale ale neuronilor

 

-

 

pierderea conştienţei

 

-

 

amnezie retrogradă

 

-

 

cefalee 

-

 

vărsături

 

-

 

vertij 

-

 

ameţeli

 

-

 

tulburări de echilibru.

 

 

 

2.) Hemoragie epidurală acută

 



 

antecedente de TCC cu sau fără fractură la nivelul impactului

 



 

pierderea conştienţei, urmată de interval liber

 



 

în general intervalul liber este scurt

 



 

apar în evoluţie cefalee, vărsături, crize

 

de epilepsie, hemipareză, afazie

 



 

poate ap

ă

rea 

brusc alterarea stării

 

de conştienţă, cu comă 

 



 

anizocorie, cu midriază ipsilaterală hematomului (prin comprimarea nervului oc

ulomotor) 

 

56 



 

e  dată  de  ruperea  arterei  meningeale,  cu  acumularea  sângelui  între  dura  mater  şi  tăblia 

osului. 



 

dacă traumatismul este sever cu comă, este necesară evaluarea neuroimagistică de maximă 

urgenţă.

 

 

Investigaţii

 



 

Radiografia de craniu - 

linia de fractură

 



 

CT sau RMN cerebral - 

stabilişte diagnosticul, arată dimensiunile hematomului, co

mprimarea 

structurilor vecine, efectul de masă prin deplasarea liniei mediene.

 

Tratamentul: chirugical, prin evacuarea hematomului. 

 

3.)  Hematom  subdural  - 

reprezintă o hemoragie în spaţiul subdural, cauzat de ruptura venelor 

de legătură.

 

Clasificare 



 

Hematom  subdural  acut  (<3  zile)  - 

colecţie  de  sânge    proaspăt  cu  cheaguri  în  spaţiul 

subdural.  De obicei se asociază cu hemoragie epidurală, contuzie cerebrală

 



 

Hematom subdural subacut (3 zile 

–

 

3 săptămâni) 

- 

cheaguri subdurale şi lichid.

 



 

Hematom subdural cronic (> 

3 săptămâni).

 

Hematomul este bilateral în 10% din cazuri.

 

Etiologie 

Traumatism craniocerebral cauzând ruptura vaselor piale mici. În general forţa TCC trebuie să fie 

mare, în mod particular în hematomul subdural acut.

 

4.) Hematom subdural cronic 



 

tra

umatismul  care  duce  la  hemoragie  prin  ruptura  venelor  de  legătură  din  spaţiul  subdural 

sau vasele corticale de suprafaţă în spaţiul subdural 

 



 

pacientul poate să recunoască traumatismul cranio cerebral sau nu

 



 

nerecunoaşterea TCC de către pacient nu exclude 

un diagnostic corect 

 

Tablou clinic 



 

Depinde de locul de impact, de dimensiunea şi topografia hematomului 

 



 

Dimensiunile  acestuia  precum  şi  modul  de  creştere  vor  determina  compresia    creierului 

subiacent. 

Supratentorial 

Iniţial pacientul îşi pierde conştienţa în cadrul TCC sau imediat după aceea. Pacientul poate să 

rămână cu pierderea conştienţei sau poate să o recapete pentru o perioadă de câteva minute sau 

ore. Ulterior apare sindrom confuzional, cefalee, alterarea rapidă a stării generale.

 

Infratentorial 

În  general  în  aceste  cazuri  simptomatologia  este  mai  zgomotoasă,  apare  cefalee,  vomă 

explozivă,  anizocorie,  tulburări  de  echilibru  şi  mers,  pareze  de  nervi  craniei,  în  special 

ocolomotori. 

 

57 



 

jumătate pot să precizeze un TCC

 

de diferite intensităţi, care poate

 fi responsabil de etiologia 

hematomului subdural cronic. 



 

În general, debut este subacut, apare în zile sau săptămâni, cu simptomatologie polimorfă:

 

-

 

sindrom confuzional 

-

 

cefalee 

-

 

apatie, ameţeală 

 

-

 

tulburări de echilibru şi mers

 

-

 

tendinţ

a 

de izolare socială

 

-

 

al

terarea funcţiei cognitive 

 

-

 

bradilalie 

-

 

bradipsihie 

-

 

simptome  neurologice  focale,  care, 

în  general

, 

au  intensitate  uşoară:  deficite  motorii, 

tulburări de sensibilitate,

 afazie) 

-

 

simptomatologia se 

poate instala şi persista sau poate fi tranzitorie sau fluctuantă. 

 

-

 

în evoluţie pacientul prezintă alterarea bruscă a stării de conştienţă, hemiplegie.

 

 

5.) Higroma subdurală

 

–

 

defineşte o colecţie de sânge şi LCR în spaţiul subdural

 

Poate apare prin: 



 

traumatim cranio-cerebral 



 

meningită la copil mic

 

Tablou clinic: po

ate să fie asimptomatic sau simptomatic. 

 

Tabloul clinicc poate să fie polimorf şi cuprinde sindrom confuzional, ameţeli,  vertij, tulburări de 

echilibru, irascibilitate. 

CT  cerebral  sau  RMN  cerebral:  colecţie  subdurală  lichidiană,  care  are  a

c

eeaşi  densitate  ca  şi 

LCR.  Administrarea  de  substanţă  de  contrast,  necesară  pentru  diagnosticul  diferenţial, 

demonstrează lipsa captării.

 

 

6.) Hematom intraparenchimatos 

-

 

poate apare imediat sau la distanţă

 

-

 

e necesară evaluarea neurologică atentă a pacientului, datorită complicaţiilor tardive care 

pot a

pă

rea. 

Investigaţii

 

CT cerebral 

În  cazul  suspiciunii  unui  hematom  subdural  acut  se  impune  efectuarea  de  urgenţă  a  unui  CT 

cerebral. Acesta va putea confirma sau infirma existenţa colecţiei sanguine.

 



 

hematom subdural acut: i

maginea tipică este de semilună, hematomul apare hiperdens (alb) 

comparativ cu substanţa cerebrală.

 



 

Hematom  subdural  subacut  (zilele  10-

21) poate fi izodens cu creierul şi dificil de identificat. 

Elementele indirecte cum ar fi compresia ventriculului ipsil

ateral, deplasarea liniei mediene şi 

pierderea şanţurilor corticale pot fi revelatoare pentru existenţa hematomului. 

 

 

58 



 

Hematoamele  subdurale  cronice  sunt  hipodense.  Pot  exercita  efect  de  masă,  în  funcţie  de 

dimensiunea lor. 



 

hematomul epidural are aspectul d

e lentilă biconvexă.

 

 

RMN cerebral 

RMN este mai sensibil decăt CT cerebral în detecţia hematomului. Nu este investigaţie de primă 

linie în traumatologia cranio

-

cerebrală.

 

 

 

 

 

Traumatismele vertebromedulare (TVM) 

 

Tablou clinic 

Din punct de vedere al modulu

i de afectare a substanţe albe şi cenuşii, există urmatoarele date:

 



 

leziunile ireversibile la nivelul substanţei cenuşii se instalează după o oră de la injurie. 

 



 

substanţa albă este afectată în primele 72 de ore după injuria iniţială.

 

Se poate instala şocul neurogen, cu bradicardie şi hipotensiune.

 

 

Anamneza şi examinarea fizică trebuie să aducă următoarele elemente:

 



 

circumstanţele accidentului

 



 

modul în care a fost impactul (direct sau indirect)

 



 

 timpul scurs de la accident 



 

antecedentele pacientului  



 

înregistrările echipajului de urgenţă care a sosit la locul accientului, şi de la membrii familiei.

 



 

durere la nivelul gâtului

 



 

deficite neurologice 



 

incontinenţă urinară sau pentru materii fecale

 



 

examinarea  neurologică  va  testa  forţa  musculară,  tonusul  muscular,  durere  spontană  şi  la 

palpare, tulburările de sensibilitate, reflexele osteotendinoase 

 



 

examinarea coloanei vertebrale, pentru semne de fracuri, entorse. Nu se vor face manipulări 

bruşte ale acesteia

 



 

examinarea toracelui, abdomenul şi pelvisul pentru leziun

i concomitente. 

Investigaţii paraclinice

 

 

Numai după ce s

-a exlus o leziune la nivelul coloanei cervicale se poate scoate colarul cervical. 

Radiografia coloanei vertebrale 

–

 

poate arăta semne de fractură, luxaţii

 

CT  cerebral  şi  în  special  RMN  coloană  vertebrală  –

 

vor  putea  pune  în  evidenţă  integritatea 

măduvei spinării şi potenţiale leziuni osoase.

 

 

 

59