Obstetrică Şi ginecologie

 
Bibliografie 
1.
 
Ashley  R.  L.  Laboratory  techiques  in  the  diagnosis  of  herpes  simplex  infection. 
Genitourin. Med. 1993. vol. 69. 174-183p. 
2.
 
Henderson  J.L.,  Weiner  C.P.  Congenital  infection.  Curr.  Opin.  Obstet,  Gynecol.  1995. 
vol. 7, nr. 2. 130-134 p. 
3.
 
Hutto  C.,  Arvin  A.,  Jacobs  R.  et  al.  Intrauterine  herpes  simplex  virus  infections.  J. 
Pediatr. 1987. vol. 110. 97-101p. 
4.
 
Hyde  S.  R.,  Giacoia  G.  P.  Congenital  herpes  infection  ;  placental  and  umbilical  cord 
findings. Obstet. and Gynec. 1993. nr. 81. 852-855p. 
5.
 
Spânu C., Bârcă L., Rusu G. Opțiuni de diagnostic și tratament în infecția herpetică. În: 
Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Chișinău, 2005, nr. 4. 58-61p. 
6.
 
Орловская  И.  В.  Диагностика  внутриутробной  герпес-вирусной  инфекции  с 
церебралъными нарушениями. Автореф дис. канд. мед. наук. 1995. 
 
 
 

26 
 
COMPLICAŢIILE PUERPERALE ÎN CARDRUL INSTITUŢIEI MEDICO-SANITARE 
PUBLICE SPITALUL CLINIC MUNICIPAL NR. 1 ÎN ANUL 2011 
Valentin Friptu, Elena Mecineanu, Olesea Rotaru, Diana Andruşca  
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary 
Puerperal complications in medical public health institution  
clinical municipal hospital no. 1 in 2011 
The  postpartum  period  (typically  the  first  six  weeks  after  delivery)  may  underscore 
physical  and  emotional  health  issues  in  new  mothers.  Common  medical  complications  during 
this  period  include  persistent  postpartum  bleeding,  endometritis,  urinary  incontinence,  and 
thyroid disorders etc.  
Postpartum  endometritis  occurs  after  1  to  3  percent  of  vaginal  deliveries; 
chorioamnionitis  and  prolonged  rupture  of  membranes  increase  the  risk.  A  Cochrane  meta-
analysis  found  a  7  percent  risk  of  endometritis  after  elective  cesarean  section.  In  nonelective 
cesarean  deliveries,  the  average  endometritis  rate  was  19  percent  in  women  who  received 
intraoperative antibiotics and 30 percent in women who did not. 
Postpartum endometritis is one of th more frequent puerperal infections. 
 
Rezumat 
Perioada postpartum (de obicei, în primele şase săptămâni după naştere) poate determina 
apariţia unor modificări de sănătate la tinerele mame,  atît fizice cît şi emotionale. Complicaţiile 
caracteristice  acestei  perioade  includ  endometrita  postpartum,  incontinenţa  urinară  şi  tulburări 
tiroidiene etc. 
Endometrita  postpartum  se  înregistrează  în  1  –  3%  din  naşterile  per  vias  naturalis; 
chorioamniotita  şi  ruperea  prelungită  a membranelor  cres  riscul  apariţiei  endometritei.  O  meta-
analiza Cochrane a constatat un risc de 7 % din endometrita după cezariană electivă. În naşterile 
prin operatie cezariana nonelective, rata medie de endometrita a fost de 19 % din femeile care au 
primit antibiotice intraoperator şi 30 % la femeile care nu au administrat antibiotice. 
Endometrita postpartum este una dintre cele mai frecvente infecţii puerperale. 
 
Actualitate 
Afecţiunile  puerperale  purulento-septice  constituie  una  din  problemele  actuale  ale 
obstetricii  şi  ginecologiei  contemporane,  deoarece  în  aproximativ  o  pătrime  din  cazuri  se 
înregistrează  o  evoluţie  severă  a  procesului  dat  însoţit  de  complicaţii  septice  cu  o  posibilă 
generalizare a procesului pînă la o invalidizarea şi decesul pacientei. 
Conform datelor literaturii de specialitate endometrita puerperală are o incidenţă de 2,6- 
7%. Decesului matern este cea mai severă complicaţie a infecţiilor septico-purulente şi conform 
rezultatelor studiilor efectuate atât de savanţii  autohtoni  cât  şi  cei  străini survine după sepsisul 
puerperal în 58,8% cazuri, şoc infecţio-toxic în 26,6% cazuri şi peritonita difuză - 14,6% cazuri. 
Conform  datelor  OMS  (anul  2003),  în  ţările  în  curs  de  dezvoltare  infecţiile  materne  şi 
perinatale sunt cauza principală a morbidităţii şi mortalităţii. În majoritatea acestor ţări resursele 
pentru  ocrotirea  sănătăţii  mamei  şi  a  copilului  sunt  foarte  limitate  şi,  luând  în  consideraţie 
situaţia economică precară, problema în cauză rămâne nesoluţionată. 
Definiţia  clasică  a  infecţiei  puerperale,  care  se  păstrează  încă  pentru  aprecierea 
complicaţiei septice în puerperium, atât în USA, cât şi în Europa este "apariţia în lehuzie a febrei 
peste 38° după primele 24 ore de la naştere, în primele 10 zile, şi care se menţine minim 48 ore". 
Una  din  cele  mai  frecvente  forme  a  patologiei  puerperal-septice  este  endometrita 
postpartum.  Frecvenţa  ei  după  naşterea  per  vias  naturalis  constituie  2-5%,  după  operaţia 

27 
 
cezariană – 10-20%. Operaţia cezariană măreşte riscul infecţiei puerperale de 7 ori şi peste 50% 
din cazuri evoluează febril când intervenţia se face în travaliu cu membrane rupte. 
Incidenţa infecţiei  puerperale se situează între 5-25% când naşterea are loc peste 24 de 
ore  de  la  ruperea  membranelor  şi  există  o  legătură  directă  între  numărul  de  tacte  vaginale  şi 
riscul infecţiei puerperale. 
 
Scopul  studiului  a  fost  aprecierea  factorilor  de  risc  şi  influenţa  lor  în  dezvoltarea 
complicaţiilor puerperal-septice. 
 
Materiale şi metode 
Pentru  realizarea  scopului  s-a  efectuat  un  studiu  retrospectiv  a  fişelor  medicale  de 
observaţie clinică în cadrul IMSP SCM1 secţia ginecologie septică pe anul 2011. 
Criteriile de includere în studiu: 

 
manifestări  clinice (febră 38-39°C, dureri în  regiunea hipogastrică, eliminări patologice 
din vagin) 

 
lăuzie după naştere sau operaţie cezariană până la 42 zi după naştere; 
Studiului  au  fost  supuse  104  paciente  care  au  născut  în  cardul  secţiilor  obstetricale  a 
IMSP SCM Nr. 1. 
Au  fost  evaluate  datele  generale  (vârsta,  locul  de  trai),  anamnesticul  obstetrical-
ginecologic  (paritatea,  evoluţia  sarcinii  actuale),  datele  din  fişa  de  observaţie  obstetricală 
(particularităţile  naşterii  actuale,  intervenţiile  pentru  finisarea  naşterii  pe  căi  naturale,  evoluţia 
perioadei de lăuzie precoce etc). 
 
Rezultatele  
Vârsta pacientelor incluse în studiu varia între 15 şi 47 ani, constituind în medie 27±3,6 
ani (tablul 1).  
Tabelul 1 
Structura pacientelor în funcţie de vîrstă (%) 
 
 
Vîrsta (ani) 
 
Total 
< 20  
20 - 25 
26 - 30 
31 - 35 
36 - 40 
> 41 
Nr. cazuri  5 
52 
27 
14 
4 
2 
104 
% 
4,8 
50 
26 
13,5 
3,8 
1,9 
100 
 
S-a constatat, că cota cea mai mare - 76% - revine pentru grupul de vîrstă de 20-30 ani. 
Din sectorul rural au fost 24 femei , ceea ce constituie 24,1% din cazuri şi din mediu urban  - 79 
femei, ceea ce constituie 75,9% din cazuri. Astfel, s-a constatat o incidenţă mai mare a patologii 
la femeile care provin din localităţile urbane, comparativ cu cele din localităţile rurale. 
În  structura  parităţii  s-a  observat  că  primipare  erau  81,7%  din  cazuri  (85  femei), 
secundipare – 13,5%  din cazuri (14 femei) şi multipare, respectiv – 4,8% din cazuri (5 femei). 
Structura patologiei extragenitale, particularităţile evoluţiei naşterii la pacintele incluse în 
studiu,  totalul  cazurilor  au  fost  separate  în  dependenţă  pe  secţia  obstetricală  în  care  au  născut 
pacientele. 
Structura patologiei extragenitale este reprezentată în tabelul 2. 

28 
 
Tabelul 2 
Structura patologiei extragenitale 
Patologia asociată 
Obstetricală I 
Obstetricală II 
Obstetricală III 
Posesor CMV, HSV 
2 
1,9% 
- 
- 
1 
0,9% 
Bronşita cronică 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
Obezitate 
1 
0,9% 
1 
0,9% 
1 
0,9% 
Pielonefrită cronică 
3 
2,8% 
1 
0,9% 
2 
1,9% 
Polichistoză ovariană 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
Miopie forte 
1 
0,9% 
- 
- 
1 
0,9% 
Miom uterin 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
Endocervicoză 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
DZ 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
Hiperplazia gl. tiroide 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
Colpită 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
 
Analiza rezultatelor obţinute a constatat că pacientele au avut în antecedente următoarele 
patologii obstetricale, reprezentate în tabelul 3. 
Tabelul 3 
Anamneza obstetricală complicată la pacientele incluse în studiu 
AOC 
Obstetricală I 
Obstetricală II 
Obstetricală III 
Avort medical 
15 
14,4 
1 
0,9% 
11 
10,5 
Avort spontan 
7 
6,7% 
- 
- 
2 
1,9% 
Sarcina stagnată 
2 
1,9% 
- 
- 
- 
- 
Sterilitate 
2 
1,9% 
- 
- 
1 
0,9% 
Operaţie cezariană în anamneză  2 
1,9% 
1 
0,9% 
- 
- 
Bazin clinic strîmtat 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
Dces antenatal 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
 
Particularităţile evoluţiei naşterii la pacientele incluse în studiu sunt prezentate în tabelul 4. 
Tabelul 4 
Particularităţile evoluţiei naşterii la pacientele cu complicaţii puerperal-septice 
Complicaţiile evoluţiei naşterii 
Obstetricală I 
Obstetricală II 
Obstetricală III 
Insuficienţa forţelor de contracţii 
2 
1,9% 
1 
0,9% 
2 
1,9% 
RPPA 
7 
6,7% 
4 
3,8% 
4 
3,8% 
Perioada alichidinaă prelungită 
- 
- 
1 
0,9% 
1 
0,9% 
Polihidroamnios 
3 
2,8% 
1 
0,9% 
- 
- 
Oligoamnios 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
HTA 
2 
1,9% 
- 
- 
1 
0,9% 
RDIU 
2 
1,9% 
- 
- 
 
 
Hipoxia acută a fătului 
- 
- 
- 
- 
5 
4,8% 
Făt macrosom 
2 
1,9% 
- 
- 
7 
6,7% 
Defect placentar 
2 
1,9% 
1 
0,9% 
- 
- 
Aplicarea ventuzei 
- 
- 
- 
 
3 
2,8% 
Control instrumental al cavi uteri 
2 
1,9% 
1 
0,9% 
- 
- 
Prolabarea cordonului 
1 
0,9% 
- 
- 
- 
- 
 

29 
 
Repartizarea  cazurilor  în  raport  cu  modalitatea  finisării  naşterii  a  conturat  următorul 
tableu (tableul 5): 
Tabelul 5 
Modalitatea de finisare a naşterii 
Modalitatea de naştere 
Obstetricală I 
Obstetricală II 
Obstetricală III 
Per vias naturalis 
34 
32,7% 
18 
17,3% 
37 
35,6% 
Operaţie cezariană 
8 
7,7% 
1 
0,9% 
6 
5.8% 
 
Tabelul 6 
Complicaţiile postnatale 
Complicaţii postnatale 
Obstetricală I  Obstetricală II  Obstetricală III 
EP pe fon hematometră 
17 
16,3% 
8 
7,7% 
17 
16,3% 
EP pe fon de resturi 
8 
7,7% 
4 
3,8% 
8 
7,7% 
EP simplă 
6 
5,7% 
2 
1,9% 
10 
9,6% 
Metroendometrită pe fon hematometră 
1 
0,9% 
- 
- 
3 
2,8% 
Metroendometrită pe fon de resturi 
1 
0,9% 
- 
- 
3 
2,8% 
Simfizite 
4 
3,8% 
- 
- 
- 
- 
EP pe fon lohiometră 
- 
- 
- 
- 
2 
1,9% 
OC  Supurarea plăgii 
2 
1,9% 
- 
- 
2 
1,9% 
Hematom al plăgii p/o 
2 
1,9% 
- 
- 
- 
- 
EP 
4 
3,8% 
1 
0,9% 
2 
1,9% 
Flegmon al plăgii p/o 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
Hematom subaponeurotic 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
Dehiscenţa suturilor 
- 
- 
- 
- 
4 
3,8% 
Lactostază 
- 
- 
- 
- 
1 
0,9% 
 
Examenul  ultrasonografic,  efectuat  în  100%  cazuri,  constată  micşorarea  tonusului 
musculaturii  uterine,  mărirea  cavităţii  uterului,  prezenţa  ţesutului  decidual,  membranelor, 
chiagurilor  sangvine  sau  prezenţa  de  gaz  în  cavitatea  uterină.  conform  rezultatelor  primite 
endometritele puerperale se dezvoltă pe fon de: pe fon de hematometră, pe fon de resturi de ţesut 
placentar şi endometrita simplă (tabelul 6). 
În 10,5% din cazuri (11 femei) procesul a avansat până la metroendometrită. Simfizita s-a 
estimat în 3,8% din cazuri (4 femei). 
În  3,8%  din  cazuri  (4  femei)  s-a  stabilit  dehiscenţa  suturilor  pe  perineu.  Mastita  s-a 
înregistrat cu o rată de 0,9% din cazuri (1 femeie). 
După  operaţie  cezariană  s-au  înregistrat  următoarele  complicaţii  infecţioase  postnatale: 
supurarea  plăgii  postoperatorii  –  2,8%  din  cazuri  (3  femei),  flegmonul  plăgii  postoperatorii  în 
0,9%  din  cazuri  (1  femeie),  hematomul  plăgii  postoperatorii  în  2,8%  din  cazuri  (3  femei),  în 
restul  cazurilor  –  5,8  %  din  cazuri  (6  femei)  s-au  înregistrat  endometrita  postpartum  pe  fon  de 
hematometră. 
La  toate  104  pacinte  internate  în  secţia  de  ginecologie  septică  cu  complicaţii  puerperal 
septice au fost prelevate probe din vagin pentru examenul bacteriologic. 
În  34,6%  s-a  observat  Enterococcus  (faecalis,  hemoliticus),  după  care  urmează  în 
descreştere  E.Colli  –  în  25,9%,  Str.epidermidis  –  în  25%,  Staph.  aureus  –  în  12,5%, 
Kl.pneumoniae  –  în  10,5%,  Corinebacterium  vaginalis  –  6,7%,  Candida  şi  Lactb.  ambele  în 
2,8%, altele – în 0,9%.  

30 
 
Aşadar,  după  cum  reiese,  în  toate  cazurile  agenţii  patogeni  responsabili  pentru  apariţia 
complicaţiilor puerperal-septice au fost microbi saprofiţi sau condiţionat patogeni. 
Conduita  tuturor  pacientelor  cu  complicaţii  puerperal-septice  a  prevăzut  administrarea 
tratamentului antibacterial complex (pe fon de sistare temporare a alăptării la sân), în cazuri mai 
avansate în asociere cu terapie de detoxicare. În dependenţă de patologia propriu-zisă tratamentul 
era  suplinit  cu  terapie  locală:  în  cazul  endometritei  de  fon  de  rămăşiţe  de  ţesut  placentar  s-a 
recurs  la  chiuretajul  cavităţii  uterine,  în  caz  de  hematometră  –  dilatarea  canalului  cervical  cu 
administrarea  de  uterotonice  şi,  în  toate  cazurile  de  endometrită  –  drenarea  cavităţii  uterine 
pentru evacuarea pasivă a conţinutului uterin. 
La  pacientele  cu  supurarea  plăgii  pe  perineu  sau  a  plăgii  postoperatorii  după  operaţie 
cezariană tratamentul prevedea şi tratamentul local al suturilor. 
La  grupul  de  paciente  incluse  în  studiu,  tratamentul  include:terapia  antibacteriană  la 
început  empirică,  bazată  pe  etiologia  polimicrobiană  apoi  în  dependenţă  de  germinii  depistaţi 
bacteriologic,  în  combinaţie  cu  un  preparat  utilizat  în  infecţia  anaerobă  –  Metrogil  sau 
Metronidazol 500 mgde 2-3 ori în zi i ⁄v. 
Terapia de dezintoxicare (infuzie 1500 ml) administrarea de ocitocice, antibiotice, AINS, 
regim igieno-dietetic. 
Tratamentul complex administrat  a ameliorat  starea pacientelor în  primele 48-72 ore în 
aproximativ  90%  cazuri.  Toate  pacientele  au  fost  externate  la  domiciliul  la  9-10  zile  după 
tratament de staţionar. Deces matern nu s-a înregistrat, îar la 1 paciente din cauza generalizării şi 
dezvoltării stării septice s-a efectuat amputaţia totală a uterului. 
Este important de evidenţiat că cu cît mai precoce se stabileşte diagnosticul cu atît mai 
favorabil este prognosticul pentru sănătatea reproducerii femeii. 
 
Concluzie 
1.
 
Factorii de risc de bază pentru formarea complicaţiilor puerperal-septice sunt insuficienţa 
forţelor  de  contracţie  (4,8%),  RPPA  (14,4%),  făt  macrosom  (8,6%),  intervenţiile 
intrauterine (6,7%).  
2.
 
Operaţia cezariană este mai frecvent asociată cu riscul de endometrită decât naşterea per 
vias naturalis. 
 
Bibliografie 
1.
 
Carter,  K.  Codell;  Carter,  Barbara  R.  (February  1,  2005).  Childbed  fever.  A  scientific 
biography of Ignaz Semmelweis. Transaction Publishers. ISBN 978-1-4128-0467-7. p100  
2.
 
Gwyneth  Lewis  (ed.).  Saving  Mothers’  Lives:  Reviewing  maternal  deaths  to  make 
motherhood  safer  —  2003–2005. The Seventh  Report of  the Confidential Enquiries  into 
Maternal  Deaths  in  the  United  Kingdom.  CEMACH.  pp. 97.  ISBN 978-0-9533536-8-2. 
http://www.cemach.org.uk/getattachment/8f5c1ed8-fdf3-489b-a182 
e53955bec07b/Saving-Mothers--Lives-2003–2005_full.aspx. 
3.
 
Schrag S, Gorwitz R, Fultz-Butts K, Schuchat A (2002). "Prevention of perinatal group B 
streptococcal disease. Revised guidelines from CDC". MMWR Recomm Rep 51 (RR–11): 
1–22. PMID 12211284. 
 
 
 

31 
 
SINDROMUL PREMENSTRUAL ŞI SINDROMUL DE MENOPAUZĂ: PATOLOGII 
CU EVOLUŢIE CONSECUTIVĂ  
ŞI VERIGI PATOGENICE COMUNE 
Valentin Friptu, Liliana Profire, Ina Mazur 
Catedra de Obstetrică şi Ginecologie, USMF „N.Testemiţanu” 
 
Summary  
Premenstrual Syndrome and Climacteric Syndrome: pathologies  
with subsequent evolution and common pathogenic links 
The  aim  of  this  study  was  to  elucidate  clinic  features  and  evolution  of  premenstrual 
syndrome (PMS) and symptoms of menopause. In this study participated 165 women in peri- and 
postmenopause. As a result of the investigation it was established, that menopause symptoms are 
related  to  premenstrual  syndrome  and  it  becomes  worse  with  the  age  and  with  falling  of  the 
hormonal  level.  Proper  management  of  PMS  and  appropriate  treatment  can  prevent  the 
development of menopause symptoms. 
 
Rezumat 
Scopul  acestui  studiu  a  fost  de  a  elucida  particularităţile  clinice  şi  evoluţia  sindromului 
premenstrual  şi  sindromului  de  menopauză.  În  studiu  au  participat  165  femei  în  peri-  şi 
postmenopauză.  În  studiu  dat  a  fost  stabilit,  că  simptomele  de  menopauză  au  legătură  cu 
simptomele premenstruale şi se agravează treptat din cauza declinului hormonal. Astfel, conduita 
corectă a pacientelor cu SPM moderat/sever şi administrarea tratamentului potrivit poate preveni 
dezvoltarea sindromului de menopauză. 
    
Actualitatea  
Sindroamele ginecologice neuroendocrine (premenstrual şi de menopauză) au o patogeneză 
comună:  dereglarea  sistemului  hipotalamus-hipofiză-ovare,  în  acelaşi  timp,  fiecare  dintre 
sindroamele  susnumite  se  caracterizează  prin  predominarea  unui  anumit  grup  de  simptome, 
gradul de intensitate al acestora poate varia considerabil [1]. 
Sindromul  premenstrual  (SPM)  –  este  unul  dintre  sindroamele  neuroendocrine  cel  mai  des 
întâlnite,  în  patogeneza  lui  fiind  implicate  fluctuaţiile  ciclice  hormonale  şi  interacţiunea 
steroizilor ovarieni  cu neurotransmiţători  cerebrali  la nivel de sistem neuroendocrin  [2,7]. Până 
la 75-95% femei de vârstă reproductivă manifestă simptome neuropsihice şi/sau somatice legate 
de menstruaţie, 24-32% fac forme moderate sau severe [3]. Sindromul premenstrual se manifestă 
prin  simptome  neuropsihice  (iritabilitate,  agresivitate,  anxietate,  depresie  etc)  şi  somatice 
(balonare şi dureri abdomenale, dureri şi tensiune în glandele mamare, migrenă, creşterea poftei 
de mâncare, edeme), care apar exclusiv în faza luteală a ciclului menstrual şi se rezolvă odată cu 
începutul  menstruaţiei  [5].  Literatura  de  specialitate  determină  un  număr  de  factori  care 
favorizează dezvoltarea simptomelor premenstruale moderat/ severe: locuinţa în oraşe mari sau 
centre  administrativ-industriale,  lucrul  care  poartă  caracter  intelectual  sau  la  calculator, 
suprasolicitarea  la  serviciu,  factorul  de  stress  (acut  sau  cronic),  dismenoreea,  naşteri  sau 
avorturi complicate, deprinderi de stil de viaţă (fumat şi alcool, cafea) [3].  
      Sindromul  de  menopauză  este  determinat  de  restructurarea  hormonală  a  organismului 
feminin  şi  dereglări  ulterioare  ale  procesului  de  adaptare  în  sistemul  neuroendocrin.  Frecvenţa 
sindromului  de  menopauză  variază  între  26-65%.  Sindromul  de  menopauză  este  caracterizat 
printr-un  număr  variat  de  simptome,  bufeuri  de  căldură,  dereglări  de  somn,  cefalee/migrenă, 
mastalgie,  dureri  în  regiunea  inimii,  indispoziţie,  depresie,  scăderea  memoriei  etc,  care  se 
dezvoltă  în  perioada  de  perimenopauză  în  36%  şi  odată  cu  sistarea  fincţiei  menstruale  –  35% 
femei  [5,6,7].  Sindromul  de  menopauză  apare  mai  des  la  femeile  cu  un  fond  premorbid 
nefavorabil:  avorturi  şi  naşteri  complicate  în  antecedente,  tulburăti  de  ciclu  menstrual,  stress 

32 
 
(acut  sau  cronic),  deprinderi  de  stil  de  viaţă  (alcool,  fumat,  cafea),  ginecopatii  endocrine-
metabolice şi inflamatorii complicate [4]. 
În  ultimele  decenii  problema  SPM  prezintă  interes  sporit  ştiinţific  şi  clinic,  deoarece, 
frecvenţa SPM are tendinţă de creştere, de asemenea, aproximaiv 1/3 de cazuri se transformă în 
sindrom de menopauză cu evoluţie modert/severâ sau atipică [2,5,6,7].  
 
Obiectivele lucrării – de a confirma sau infirma prezenţa corelaţiei clinice între sindromul 
premenstrual şi sindromul de menopauză.  
 
Material şi metode  
Studiu present s-a desfăşurat în perioada Noiembrie 2011 – Mai 2012 în serviciu ginecologic 
de  ambulator,  în  care  au  luat  parte  165  femei  în  peri-  şi  postmenopauză  cu  sindrom  de 
menopauză. În studiu au fost incluse femei cu vârsta cuprinsă între 45-55 ani, fiind în perioada 
de  peri-  sau  postmenopauză  naturală.  Diagnosticul  sindromului  de  menopauză  a  fost  stabilit  în 
baza numărului bufeurilor de căldură şi Indecelui Kuperman [1]. Cu scop de a determina profilul 
manifestărilor  clinice  şi  caracteristicile  medico-sociale  a  participantelor  au  fost  folosite  fişele 
medicale  de  ambulator  şi  un  chestionar  individual  complex  şi  multidirecţional:  vârsta,  statutul 
social, studii, date anamnestice (patologii suportate genitale şi extragenitale), funcţia menstruală 
(menarha, menopauza), carcaterul ciclului menstrual, simptomele legate de menstruaţie suportate 
anterior  (iritabilitate,  agresivitate,  anxietate,  dereglări  de  somn,  cefalee,  tensiune  şi  durere  în 
glandele  mamare,  dureri  abdomenale  şi  pelvine,  greţuri,  şi  vomă,  etc)  şi  funcţia  reproductivă, 
manifestările  clinice  (numărul  bufeurilor  de  căldură,  transpiraţii  nocturne,  dereglări  de  somn, 
iritabilitate,  depresie,  cefalee,  cardialgii  etc);  examenul  clinic  a  inclus  examenul  general  şi 
ginecologic şi USG organelor genitale  şi al glandei tiroide (la necessitate).   
Prelucrarea  statistică  a  rezultatelor  studiului  a  fost  efectuată  prin  utilizarea  programelor 
Statistica 7.0 (Statsoft Inc). Prelucrarea statistică ne-a permis calcularea ratelor, valorilor medii, 
indicatorilor  de  proporţie.  Cu  scopul  determinării  diferenţei  dintre  valorile  madii  s-a  utilizat 
testul t şi testele neparametrice. Statistic semnificative erau considetare diferenţile când p<0,05.