Testele la Medicina Internă reumatologie care din următoarele afirmaţii este corectă în ceea ce priveşte prescrierea unui ains la pacienţii cu artrită psoriazică

c) Glomerulonefrita

d) Mai mult de 1 acces de artrită acută în anamneză

e) Tumefierea asimetrică a unei articulaţii

Răspuns corect: b, c

133. Care preparate se folosesc în tratamentul accesului acut de gută:

a) Antiinflamatoare nesteroidiene

b) Antibacteriene

c) Colchicină

d) Imunosupresoarele

e) Metilprednizolon

Răspuns corect: a, c, e

134. Ce nu este caracteristic lupus eritematos sistemic?

1. 
   Pneumonita;
   
2. 
   Pericardita;
   
3. 
   Endocardita;
   
4. 
   Endocardita eozinofilică;
   
5. 
   Miocardita.
   

R: D
135. Care valvule cardiace se afectează mai frecvent în lupus eritematos sistemic?

1. 
   Aortice;
   
2. 
   Mitrale;
   
3. 
   Tricuspide;
   
4. 
   Pulmonare;
   
5. 
   Mitrale şi tricuspide.
   

R: B
136. Semnul urinar cel mai principal al glomerulonefritei lupice este:

1. 
   Hematuria;
   
2. 
   Leucocituria;
   
3. 
   Proteinuria;
   
4. 
   Uraturia;
   
5. 
   Cilindruria.
   

R: C
137. Celule lupice reprezintă:

1. 
   Macrofage, ce au fagocitat nucleele leucocitelor degradate;
   
2. 
   Aglomerări de limfocite;
   
3. 
   Polinucleare mature ce au fagocitat nucleele leucocitelor degradate;
   
4. 
   Aglomerări de nuclee a leucocitelor degradate;
   
5. 
   Celule spumoase degradate.
   

R: C
138. Diagnosticul pozitiv de lupus eritematos sistemic necesită prezenţa criteriilor ACR în sumă nu mai mică de:

1. 
   3 criterii;
   
2. 
   4 criterii;
   
3. 
   6 criterii;
   
4. 
   8 criterii;
   
5. 
   11 criterii.
   

R: B
139. Ce afirmaţie este caracteristică lupus eritematos sistemic?

1. 
   Activarea limfocitelor T-helper;
   
2. 
   Activarea limfocitelor T-supresor;
   
3. 
   Inhibarea limficitelor B;
   
4. 
   Activarea limfocitelor T-supresor;
   
5. 
   Activarea limfocitelor T-citotoxice.
   

R: A
140. Manifestarea cardiacă cea mai frecventă în lupus eritematos sistemic este:

1. 
   Miocardita;
   
2. 
   Endocardita lupică;
   
3. 
   Valvulopatiile;
   
4. 
   Pericardita;
   
5. 
   Aritmiile cardiace.
   

R: D
141. Cel mai eficace medicament în tratamentul lupus eritematos sistemic este:

1. 
   Metotrexatul;
   
2. 
   Ciclofosfamida;
   
3. 
   Azatioprina;
   
4. 
   AINS;
   
5. 
   Corticosteroizii.
   

R: B
142. Riscul de a dezvolta nefropatie lupică au pacienţii cu:

1. 
   Anomalii urinare persistente;
   
2. 
   Titrul crescut de anticorpi anti ADNdc;
   
3. 
   Hipocomplementemie;
   
4. 
   VSH foarte crescut;
   
5. 
   Trombocitopenie.
   

R: A
143. Care dintre următorii anticorpi au incidenţa cea mai mare în lupus eritematos sistemic:

1. 
   Anti-centromer;
   
2. 
   Anti-J01;
   
3. 
   Anti-streptolizina O sau S;
   
4. 
   Anti-hialuronidaza;
   
5. 
   Anti-ADN dc.
   

R: E

144. Factori declanşatori ai lupus eritematos sistemic pot fi următorii:

1. 
   Predispoziţia genetică;
   
2. 
   Infecţiile acute virale;
   
3. 
   Razele ultraviolete;
   
4. 
   Modificări endocrine (hiperestrogenemia şi hipoandrogenemia);
   
5. 
   Polenul plantelor.
   

R: A,B,C,D
145. Următoarele afectări organice sunt incluse în criteriile de diagnostic a lupus eritematos sistemic (ACR,1997):

1. 
   Artrita neerozivă;
   
2. 
   Pleurezie, pericardită;
   
3. 
   Limfadenopatia periferică;
   
4. 
   Afectarea renală;
   
5. 
   Afectarea neurologică.
   

R: A,B,D,E
146. Selectaţi semnele caracteristice pleureziei lupice:

1. 
   Exsudat;
   
2. 
   Transudat;
   
3. 
   Reacţia BAAR negativă;
   
4. 
   Rar pot fi depistate celule lupice;
   
5. 
   Cantitatea de lichid pleural mică.
   

R: A,C,D,E
147. Următorii factori pot declanşa recurenţele lupus eritematos sistemic:

1. 
   Tratamentul corticosteroid;
   
2. 
   Infecţiile acute virale;
   
3. 
   Expunerea la soare;
   
4. 
   Intoxicaţiile cu substanţe chimice;
   
5. 
   Surmenajul fizic şi psihoemoţional.
   

R: B,C,D,E

148. Manifestările neurologice în lupus eritematos sistemic se caracterizează prin următoarele:

1. 
   Polineuropatie;
   
2. 
   Hemipareze;
   
3. 
   Convulsii;
   
4. 
   Pseudoepilepsie;
   
5. 
   Electroencefalograma normală.
   

R: A,B,C,D
149. Următoarele afirmaţii despre prezenţa anticorpilor în lupus eritematos sistemic sunt corecte:

1. 
   Titrul anticorpilor antinucleari (ANA) este crescut;
   
2. 
   Titrul anti-ADNdc este crescut, frecvent se asociază cu nefropatia lupică;
   
3. 
   Anticorpii anti Ro (SS-A) apar în sindromul Sjogren;
   
4. 
   Anticorpii marker pentru lupus eritematos sistemic sunt anti-ADNdc şi anti-Sm;
   
5. 
   Anticorpii anti RNP se asociază cu risc mic de nefropatie lupică.
   

R: A,B,C,D
150. Manifestările pleuropulmonare caracteristice lupus eritematos sistemic sunt:

1. 
   Alveolita alergică;
   
2. 
   Pneumonita;
   
3. 
   Pleurezie;
   
4. 
   Bronhopneumonie bacteriană;
   
5. 
   Pneumonie fungică.
   

R: B, C
151. Anomaliile hematologice în lupus eritematos sistemic sunt:

1. 
   Leucocitoza;
   
2. 
   Leucopenia;
   
3. 
   Trombocitoza;
   
4. 
   Trombocitopenia;
   
5. 
   Limfocitoza.
   

R: B, D

152. Care citostatice sunt mai frecvent utilizate în lupus eritematos sistemic:

1. 
   Metotrexatul;
   
2. 
   Azatioprina;
   
3. 
   Vincristina;
   
4. 
   Ciclofosfamida;
   
5. 
   Miclosanul.
   

R: A, B, D
153. Complicaţiile după puls-terapie în lupus eritematos sistemic pot fi:

1. 
   Creşterea tensiunii arteriale;
   
2. 
   Miopatia;
   
3. 
   Crizele convulsive;
   
4. 
   Edemul tisular periferic;
   
5. 
   Agravarea evoluţiei lupus eritematos sistemic.
   

R: A, B, C, D
154. Care din cele enumerate sunt caracteristice sindromului antifosfolipidic în lupus eritematos sistemic?

1. 
   Creşterea ureei;
   
2. 
   Creşterea lipidelor serice;
   
3. 
   Prezenţa anticoagulantului lupic;
   
4. 
   Creşterea titrurilor anticorpilor anticardiolipinici;
   
5. 
   Reacţia Wasserman fals-pozitivă.
   

R: C, D, E

155. Selectaţi manifestările lupus eritematos sistemic ce pot fi tratate cu preparate AINS:

1. 
   Afectarea renală;
   
2. 
   Afectările cutanate;
   
3. 
   Afectările cardiace;
   
4. 
   Afectările articulare;
   
5. 
   Afectările musculare.
   

R: B, D, E

156Alegeti afirmatiile corecte privind sarcina în lupus eritematos sistemic:

1. 
   Are risc crescut de avort spontan;
   
2. 
   Este contraindicată femeilor cu lupus-nefrită;
   
3. 
   Dozele mari de corticosteroizi pot induce malformaţii la făt;
   
4. 
   Nou-născuţii femeilor cu lupus eritematos sistemic sunt hipotrofici;
   
5. 
   Femeile cu avorturi spontane în antecedente se pot trata cu doze mari de corticosteroizi.
   

R: A, B, E
157. Tratamentul lupus eritematos sistemic cu citostatice urmăreşte:

1. 
   Controlul bolii active;
   
2. 
   Înlocuirea corticosteroizelor care au multe efecte adverse;
   
3. 
   Prevenirea complicaţiilor hematologice;
   
4. 
   Reducerea puseelor active ale lupus eritematos sistemic;
   
5. 
   Scăderea riscului de boala renală cronică.
   

R: A, D, E

158. Preparatele imunosupresive citostatice recomandate în tratamentul lupus eritematos sistemic sunt:

1. 
   Ciclofosfamida
   
2. 
   Metotrexat
   
3. 
   Azatioprina
   
4. 
   Mofetil micofenolat
   
5. 
   Vincristina
   

R: A, B, C, D

159. Sindromul CREST este o variantă a:

A.     Sclerodermiei sistemice

B.     Artritei reumatoide

C.     Lupusului eritematos sistemic

D.     Spondilitei anchilozante

E.     Polimiozitei

Raspuns: A

160.   Clinic, afectarea renală în sclerodermie se manifestă prin:

A.     Hipertensiune arterială malignă

B.     Calculi renali

C.     Pielonefrită acută

D.     Polichistoză renală

E.      Nefroptoza

Răspuns: A

161.  Afectarea tegumentară în sclerodermie se manifestă prin:

A.     Edemațierea tegumentului

B.     Indurația tegumentului

C.     Teleangiectazii

D.     Eritem cutanat

E.     Tofuși

Răspuns: A,B,C

162.  Ce aspecte radiologice ale degetelor pot fi prezente la bolnavii cu sclerodermie:

A.     Calcinoza țesuturilor moi

B.     Osteoliza falangelor

C.     Osteoporoza periarticulară

D.     Osteofite

E.      Periostită

Răspuns: A,B,C

163.  Sindromul Raynaud se întîlneste la pacienții cu:

A.     Gută

B.     Osteoartroză

C.     Sclerodermie

D.     Lupus eritematos sistemic

E.     Artrita reumatoidă

Răspuns: C,D,E

164.  Care dintre următorii autoanticorpi pot fi depistați în sclerodermie:

A.     Antinucleari

B.     Anti Scl-70

C.     Anti ADNdc

D.     Anti centromer

E.     Anti Jo1

Răspuns: A,B,D

 165.  În tratamentul sindromului Raynaud se pot utiliza:

A.     Nifedipina

B.     Drotaverina

C.     Reopoliglucina

D.     Propranolol

E.     Prostaciclina

Răspuns: A, E

166. Diagnosticul pozitiv al dermatomiozitei se face pe urmatoarele criterii, cu excepția:

A.     Slăbiciune musculară simetrică

B.     Creșterea enzimelor serice de origine musculară

C.     Distrucție osoasă

D.     Anomalii electromiografice

E.     Necroză musculară

Răspuns: C

167.   Simptoamele de reflux gastroesofagian în dermatomiozita sunt cauzate de:

A.     Afectarea musculaturii striate faringiene

B.     Disfunctia sfincterului esofagian inferior

C.     Colecistita

D.     Disfunctia sfincterului esofagian superior

E.     Fermentopatie

Răspuns: B

168.   Criteriile principale de diagnostic ale dermatomiozitei sunt urmatoarele:

A.     Slabiciune musculara simetrică

B.     Rash cutanat

C.     Creșterea Creatinfosfokinazei în ser

D.     Nivel crescut de antistreptolizina-O în ser

E.      Anomalii elecroneuromiografice de tip neuropatic

Răspuns: A, B, C

169.   Care dintre următorii factori se presupune a fi implicați în apariția dermatomiozitei:

A.     Picornavirusi

B.     Tabacismul

C.     Predispunere genetică

D.     Administrare de corticosteroizi

E.     Abuz de etanol

Răspuns: A,C

170.   Aspectele anatomopatologice ale fibrei musculare striate în dermatomiozită sunt:

A.     Atrofie musculară

B.     Infiltrație musculară cu limfocite

C.     Necroza fibrelor musculare

D.     Vasculita cu tromboze plachetare

E.      Microabcese musculare

Răspuns: A,B,C,D

171.   În fazele tardive ale dermatomiozitei explorarea morfologică a mușchilor poate relata:

A.     Fibrozare musculară

B.     Atrofie perifasciculară

C.     Calcinoză

D.     Miocite Anicicov (celule cu nuclei alungiti)

E.     Celule Aschoff

Răspuns: A,B,C

172. În polimiozită imunosupresia se utilizează împreună cu corticoterapia în caz de:

A.     Apariţie a manifestărilor pulmonare

B.     Intoleranţă de megadoze de prednizon

C.     Forme refractare la corticoterapie

D.     Afectarea cordului

E.     Insuficienţă renală

Răspuns: A,B,C,D

173. Manifestări cutanate patognomonice în dermatomiozită sunt:

A.     Rash malar

B.     Rash facial

C.     Eritemul marginat

D.     Papule Gottron

E.     Eritemul nodos

Răspuns: B,D

174. Criteriile bolii mixte a țesutului conjunctiv includ următoarele, cu excepția:

A.     Fenomenul Raynaud

B.     Ulcere digitale

C.     Sinovita

D.     Sclerodactilia

E.     Prezența anticorpilor U1RNP

Răspuns: B

175. Alegeți manifestarea clinică specifică bolii mixte a țesutului conjunctiv:

A.     Rash malar

B.     Fenomenul Raynaud

C.     Papule Gottron

D.     Noduli subcutanați

E.     artropatia Jacoud

Răspuns: B

176. Alegeți afirmațiile corecte despre afectarea renală în cadrul bolii mixte a țesutului conjunctiv:

A.     Este considerată manifestare rară a bolii

B.     Frecvent se manifestă prin glomerulonefrită subacută

C.     Are un prognostic mai bun comparativ cu nefrita lupică

D.     Se manifestă prin pielonefrită cronică

E.     Rată înaltă a evoluției spre stadiul terminal al bolii cronice renale

Răspuns: A, C

177. Alegerea tratamentului patogenetic la pacienții cu boala mixtă a țesutului conjunctiv depinde de:

1. 
   Severitatea manifestărilor renale
   

B.    Activitatea bolii

C.    Titrul autoanticorpilor

D.    Simptomele prezente

E.     Starea funcțională ale organelor afectate

Răspuns: B, D, E

178. Alegeți afirmațiile corecte despre prognosticul pacienților cu boala mixtă a țesutului conjunctiv:

1. 
   Depinde de sexul pacientului
   

B.   Depinde de afectarea cutanată prezentă

C.   Depinde de complianța pacientului

D.   Este, de obicei, favorabil

E.    Este, de obicei, nefavorabil

Răspuns: C, D
179. Modificarea oculară specifică sindromului Sjogren este:

A. Neurita nervului optic

B.   Retinopatia

C.   Anomalii ale ductului lacrimal

D.   Xeroftalmia

E.   Uveita anterioară

Răspuns: D
180. Manifestarea cutanată întîlnită în sindromului Sjogren este:

A. Noduli subcutanați

B.   Rash malar

C.   Eritem nodular

D.   Purpura palpabilă

E.   Paniculită

Răspuns: D

181. Criteriile diagnostice ale sindromului Sjogren includ:

A. Semne ochiului uscat

B.   Biopsia pozitivă a glandei salivare minore

C.   Acidoză renală tubulară

D.   Creșterea VSH și proteinei C reactive

E.   Prezența anticorpilor antiSm

Răspuns: A, B

182. Biopsia glandei salivare minore în sindromul Sjogren demonstrează:

A. Sialoadenită focală

B.   Infiltrat eozinofilic

C.   Infiltrat limfocitar

D.   Limfom nonHodjkin

E.   Necroză fibrinoidă

Răspuns: A, C

183. Următoarele modificări imune pot fi frecvent observate în cadrul sindromului Sjogren:

A. Anticorpii ANCA

B.   Factorul reumatoid

C.   Anticorpi antiADN

D.   Crioglobuline

E.   Anticorpi antinucleari

Răspuns: B, E

184. Tratamentul local al manifestărilor glandulare în sindromul Sjogren include:

A. Unguente antiinflamatorii

B.   Corticosteroizi

C.   Lacrimi artificiale

D.   Remedii antibacteriene

E.   Remedii antifungice

Răspuns: C, D, E

185. Tratamentul patogenetic al sindromul Sjogren include:

A. Corticosteroizi

B.   Preparate antibacteriene

C.   Rituximab

D.   Citostatici

E.   Anticoagulante

Răspuns: A, C, D

186. Care indici de laborator sunt caracteristici pentru osteoartroză:

A Anemia

B Leucocitoza

C Leucopenia

D Trombocitoza

E Indicii normali

(E)
187. Enumerați preparatele condroprotectoare utilizate în tratamentul osteoartrozei:

A Diclofenac

B Indometacina

C Condroitina șiGlucozamina

D Ciclofosfamida

E Hidroxiklorochina

(C)
188. Redoarea matinală din osteoartroză durează:

A 5-30 min

B 30 min-1 oră

C 1-2 ore

D 2-5 ore

E Toată ziua

(A)

189. Stadiului I al artrozei după Kellgren şi Lourence (1957) îi corespunde următoarele caracteristici:

A. Lipsa modificărilor.

B. Îngustarea moderată a spaţiului articular, osteofite multiple.

C. Modificări radiologice incerte.

D. Modificări pronunţate (spaţiul intraarticular practic nu se determină, osteofite masive).

E. Modificări minimale – îngustarea neînsemnată a spaţiului intraarticular, osteofite unice.

(E)

190. Pentru osteoartroza nodulară este caracteristic:

A. Prezenţa osteoporozei difuze.

B. Prezența nodulilor Heberden și Bouchard.

C. Deviaţia ulnară.

D. Prezenţa chistului Bascker.

E. Predispoziţia genetică.

(B)

191. Factorii care influenţează intensitatea durerii în osteoartroză sunt:

A. Stadiul modificărilor radiologice

B. Sexul pacientului

C. Factorii ambianți.

D. Factorii infecțioși.

E. Perioada anului.

(A)

192. Procesul degenerativ din osteoartroză se caracterizează prin:

A. Conduce adesea la anchilozare.

B. Are o evoluţie rapidă.

C. Are o evoluţie lentă, insidioasă.

D. Debutul este de regulă acut, manifestat prin sinovită.

E. Se manifestă prin inflamație progresivă.

(C)

193. Precizaţi care sunt deformările caracteristice ale mîinilor în osteoartroză:

A. Deformare în “butonieră”.

B. Deviaţie ulnară a degetelor.

C. Deformare “gît de lebădă”.

D. Noduli Heberden şi/sau Bouchard.

E. Deformarea în “spate de cămilă”.

(D)

194. În osteoartroza mîinii se afectează predominant:

A. Articulaţiile cubitocarpiană

B.Articulaţiile metacarpofalangiene II , III.

C. Articulaţiile metacarpofalangiene IV.

D. Articulaţiile radiocarpiene.

E. Articulaţia rizomelică a policelui.

(E)

195. Care din următoarele antiinflamatorii nesteroidiene influenţează negativ metabolismul cartilajului:

A. Diclofenacul

B. Nimesulidul

C. Mieloxicamul

D. Etoricoxibul

E. Piroxicamul

(A)

196. Care din următoarele manifestări radiologice sunt caracteristice pentru osteoartroză:

A Osteoporoza

B Multiple eroziuni a suprafețelor articulare

C Osteofitoza

D Îngustarea spațiului articular

E Osteoscleroza subcondrală

(C, D, E)
197. Osteoartroza se manifestă macroscopic prin:

A Condromalacie

B Fibrilare

C Fisurare

D Exulcerare

E Necroză aseptică

(A, B, C, D)
198. Osteoartroza se prezintă frecvent prin pusee congestive declanșate de către:

A Fragmente de cartilaj detașate și migrate în cavitatea articulară

B Șoarecii articulari

C Precipitarea cristalelor de hidroxiapatită

D Precipitarea cristalelor de pirofosfat de calciu

E Atrofiile musculare

(A, B ,C, D)
199. Factorii de risc pentru osteoartroză sunt:

A. Microtraumatizarea continuă a articulaţiei.

B. Sindromul de hipermobilitate.

C. Infecţia cronică cu Streptococul beta hemolitic.

D. Predispoziţia genetică.

E. Obezitatea.

(A, B, D, E)
200. Caracterul ereditar al osteoartrozei este mai remarcabil pentru :

A. Osteoartroza nodulară la nivelul mîinilor.

B. Artroza coloanei vertebrale.

C. Artroza genunchiului.

D. Coxartroza.

E. Artroza umărului.

(A, D)

201. Osteoartroza secundară include următoarele:

A. Osteoartroza posttraumatică.

B. Osteoartroza secundară afecţiunilor congenitale articulare.

C. Sindromul hipermobilităţii.

D. Artroza nodulară a mînii.

E. Osteoartroza din cadrul maladiilor metabolice .

(A, B, C, E)

202. Pentru osteoartroza genunchiului sunt caracteristice următoarele :

A. Dureri de tip mecanic.

B. Limitări funcţionale.

C. Redoare articulară > 30 min.

D. Redoare articulară < 30 min.

E. Crepitaţie.

(A, B, D, E)

203. Care sunt de regulă primele simptome ce indică prezenţa osteoartrozei:

A. Redoarea matinală pînă la 30 min

B. Tumefierea articulaţiei

C. Crepitaţia

D. Durerea.

E. Tulburări de statică.

(A, D)

204. Semnele clinice în stadiul avansat al gonartrozei sunt:

A. Deformaţia în “varus” a articulaţiilor

B. Deformația în “valgus” a articulaţiilor.

C. Sinovită cronică.

D. Instabilitatea articulaţiei.

E. Chist Backer.

(A, B, D)

205. Enumerați caracteristicele durerii de tip mecanic:

A. Se intensifică noaptea.

B. Tendinţă de ameliorare în repaus.

C. Asocierea cu redoarea matinală mai mult de 1 oră.

D. Apariţia de regulă în rezultatul unei traume din antecedenţă.

E. Apare la mobilizarea aticulaţiei.

(B, E)

206. Durerea din coxartroză se caracterizează prin :

A. Apariția durerilor în timpul mersului.

B. Este calmată de ortostatism .

C. Este calmată de repaus.

D. Nu este determinată de stadiul radiologic

E. Se intensifică în a II-a jumătate a nopţii.

(A, C)

207. În gonartroză se recomandă de evitat următoarele activități:

A. Exerciţiile la sol.

B. Exercițiile acvatice.

C. Genuflexiunile.

D. Mersul îndelungat pe teren denivelat.

E. Săriturile.

(D, E, C)

208. Dintre criteriile ACR de diagnostic ale gonartrozei fac parte:

A. Durere mecanică în articulaţia genunchiului

B. Prezența chistului Baker

C. Crepitaţie

D. Vîrsta pînă la 50 ani

E. Osteofite.

(A, C, E)

209. Gimnastica curativă în osteoartroză favorizează:

A. Prevenirea atrofiei muşchilor periarticulari .

B. Restabilirea înălţimii cartilajului intraarticular.

C. Profilaxia instabilităţii articulaţiei afectate.

D. Dispariția inflamației.

E. Stoparea dezvoltării deformațiilor.

(A, C)

210. Care din metodele paraclinice sunt utilizate pentru vizualizarea cartilajului articular:

A. Examenul radiologic

B. Examenul ultrasonografic

C. Scintigrafia scheletului cu tehneţiu

D. CT

E. Artroscopia

(B,D, E)