Rezultate, comentarii, concluzii. În cercetarea
experimentală, au fost incluși 160 de pacienți post AVC,
aplicându-se Programul de Îmbogățire Instrumentală
Reuven Feuerstein la 20 pacienți care au corespuns
criteriilor menționate. Rezultatele obținute în urma
aplicării metodei Feuerstein au fost foarte bune, ceea ce
a permis reintegrarea socială mai rapidă și completă,
persoanele părăsind spitalul, continuând recuperarea la
domiciliu, scăzând astfel costurile unei spitalizări
prelungite. Aceste cazuri scot în evidență faptul că
fiecare persoană are șanse de recuperare, însă evoluția
(perioada de timp, eficiență, costuri, servicii) fiecărui
pacient este particulară, depinzând de factori obiectivi,
dar mai ales de cei subiectivi, specifici fiecăruia.
Rezultate bune sau foarte bune s-au obținut la 17
pacienți. Numărul instrumentelor utilizate, ritmul de
aplicare al acestora și perioada de timp, în care s-a
aplicat intervenția, au fost diferite, particularizate
142
caracteristicilor individuale ale fiecărui, astfel încât
rezultatele obținute au permis reintegrarea optimă în
familie, societate și profesie a acestora, în concordanță
cu obiectivele planificate de membrii echipelor
terapeutice. În ceea ce privește funcționarea intelectuală
a persoanelor, s-a reușit activarea funcțiilor psihice
deficitare fiind înregistrate rezultate semnificative în
etapa de output,în care s-a înregistrat un scor ridicat al
nivelului de funcționare cognitivă și metacognitivă după
etapele de input, în care s-au înregistrat carențele
datorate afecțiunilor neurologice și etapa de elaborare în
care s-a intervenit prin aplicarea unei serii de
instrumente aparținând Programului de Îmbogățire
Instrumentală, elaborat de Reuven Feuerstein. Durata
medie a spitalizării celor 20 de pacienți, incluși în
studiu, a fost de 23 de zile, metoda de recuperare
Feuerstein fiind continuată la domiciliul pacienților.
Metoda Feuerstein a fost aplicată la un număr de 20 de
pacienți, din care se observă că un procent de 85% au
avut evoluție bună și foarte bună, doar 15% au
înregistrat regresii datorate unor complicații neurologice
survenite în cursul tratamentului, independent de
metoda de recuperare folosită.
Rezultatele obținute în urma aplicării metodei
Feuerstein prefigurează posibilitățile de recuperare
rapidă și cu costuri minime, programul putând fi derulat
și la domiciliul persoanelor, care, pe lângă tratamentul
medicamentos, pot opta pentru serviciile alternative,
oferite de specialiști în domeniul terapiei cognitive.
Intervenția de optimizare cognitivă proiectată
conform Metodei Feuerstein și individualizată duce la
modificarea parametrilor ce măsoară performanța
cognitivă la persoanele ce au suferit un accident
vascular cerebral.
Individualizarea intervenției de optimizare cognitivă,
în funcție de necesarul specific fiecărui domeniu
cognitiv, asigură succesul demersului terapeutic,
indiferent de încadrarea persoanei în stadiul subacut sau
cronic post accident vascular cerebral.
Conlucrarea cu pacientul în ce privește stabilirea
scopului și obiectivelor programului de recuperare și
asigurarea complianței și participării active și interesate
a acestuia la intervențiile terapeutice sunt obligatorii
pentru augmentarea beneficiilor recuperării, creșterea
indicilor de performanță cognitivă, fiind atât rezultate,
cât și factori favorizanți de tip catalizator pentru orice
intervenție de recuperare cu toate beneficiile asupra
calității vieții.
Referințe bibliografice:
1. Canevaro, A. Pedagogia speciale: la riduzionedell’handicap. -- Milano: BrunoMondadori, 1999.
2. Conti, J., Sterr, A., et all.Diversity of approaches in assessment of executive functions in stroke: limited
evidence?” – NeurologicalSci, 2015, 1(1).
3. Feuerstein, R., Rand, Y., Hoffman, M. B., Miller, R. Instrumental Enrichment: an intervention program for
cognitive modifiability. -- Baltimore:Baltimore University Park Press, ,1980.
4
Feuerstein,
R.,Falik,
L.
H.,Rand,
Y.
The
DynamicAssessment
of
Cognitive
Modifiability:
thelearningpropensityassessmentdevice: theory, instrumentsandtechniques. -- Jerusalem: The ICELP Press, 2002.
5. Hochstenbach, J., Mulder T. et all, Cognitive decline followingstroke: a comprehensive study of cognitive decline
followingstroke. J Clin ExpNeuropsychol, 1998, 20.
6. Joiţa, E.Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. -- Iaşi: Editura PoliromRomania, 2002.
7. Kopciowski Camerini, J.L’apprendimento mediato. Orientamenti teoricied esperienze pratichedel metodo
Feuerstein. -- Brescia: La Scuola, 2002.
8. Manolache, I. O inovație în psihopedagogie. Teorie și practica schimbării cognitive, în: Revista de Psihologie, nr.
4, 1992, p. 9-12.
9. Mara, D. Învăţarea mediată - abordări teoretice şi practice, în: Problematica învăţare-evaluare: abordări, studii,
cercetări, (coord. Popescu, R.). -- Sibiu:Editura Psihomedia, 2009.
10. Mara, D. Strategii didactice în educaţia incluzivă. Editura Didactică şi Pedagogică, -- Bucureşti:Editura
Didactică şi Pedagogică,2004.
11. Marin, A.G., Seiciu P.L., Popescu, A.M., Bighea, A., Berteanu, M. „Technology for post-stroke cognitive
rehabilitation”.-- IJPMBS, vol.4, nr. 2, 2015.
12. Moraru, A., Pascal, O., Hamițchi, E., Munteanu, L., Agapii, E., Cojocari, D., Cebotari, A. Reabilitarea medicală
a bolnavului cu accident vascular cerebral, în: Protocol Clinic național. PCN -181, aprobat de Ministerul Sănătății al
Republicii Moldova. -- Chișinău, 2012, Rev. 2014, p. 8,
http://inn.md/sites/default/files/reabilitareaavc
. pdf (Cap.
C.2./Caseta 36 – Recuperarea cogniției, p.46)
13. Popoviciu, D. V., Mitu, P. Reforma norvegiană privind integrarea persoanelor handicapate, în: Revista de
Educaţie Specială, nr. 2, 1992, p. 13-21.
14. Sun, J-H., Tan, L.Yu, J-T. Post-stroke cognitive impairment: epidemiology, mechanisms and management. --
Annals of Translational Medicine, 2014, 2(8), p.80.
15.
Tang, W.K., Chen, Y.K., Wong, K. S. Absence of cerebral micro bleed spredictsre version of vascular cognitive
impairment no dementia' in stroke. -- Int J Stroke, 2011, Dec., 6(6), p.498-505.
16. Tatemichi, X. et all. Cognitive impairment after stroke: frequency, pattern sand relationship to functional
abilities. -- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 1994, 57, p. 202-207.
17. Teasell, R., Hussein, N. Rehabilitation of Cognitive Impairment Post Stroke. -- Stroke Clinician Handbook,
143
2014, p.1-41.
18. Verza, E., Păun, E. Educaţia integrată a copiilor cu handicap. -- Bucureşti: UNICEF şi RENINCO, 1998, p. 5-9.
19. Wong, Gkc, Lam, S. W.,Ngai, K. et all. Cognitive domaind eficits in patient swit haneur ysmal subarachnoid
hemorrhage at 1 year”. -- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 2013, 84, p.104–105.
CZU 376.015.3
EDUCAȚIE ȘI ASISTENȚĂ PSIHO-SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI CRONICE ÎN
PROCESUL DE REABILITARE COMPLEXĂ
GLAVAN Aurelia,
doctor în psihologie,
neurolog, Institutul de medicină urgentă
VÎRLAN Maria,
doctor în psihologie,
UPS „I. Creangă”
REZUMAT
Preocuparea pentru binele și sănătatea fizică și psihică face parte din strategia de tratament holistic al persoanelor cu
dezabilități. Rolul psihologului este deosebit de important de-a lungul întregului demers al recuperării acestor persoane.
Organizația Mondiala a Sănătății consideră consilierea suportivă drept cea mai răspândită metodă terapeutică non-
farmacologică, ea având la bază relaţia terapeutică care se stabileşte într-o atmosferă securizată, cu valenţe
reasiguratoare pentru persoană. Cu ajutor psihologic de specialitate, persoana este ajutată să-si recapete încrederea în
sine și să redescopere acele comportamente pozitive menite să contribuie decisiv în ameliorarea situației, contribuind
decisiv la reechilibrarea din punct de vedere afectiv-emoțional, găsind resursele necesare depășirii obstacolelor, puterea
de luptă, găsind soluții și obiective optimiste.
Cuvinte-cheie: dezabilitate, consiliere psihologică, sănătate fizică, sănătate psihică, psiholog, program psiho-
educațional.
EDUCATION AND PSYCHOSOCIAL ASSISTANCE OF PERSONS WITH CHRONIC DISADVANTAGES
DURING THE COMPLEX REHABILITATION PROCESS
GLAVAN Aurelia,
PhD in Psychology,
Neurologist, Institute of Emergency Medicine
VÎRLAN Maria,
PhD in Psychology,
“Ion Creangă” State Pedagogical University of Chisinau
SUMMARY
Concern for the patient's well-being and his physical and mental health is part of the holistic treatment strategy for
people. The role of a psychologist is particularly important throughout the medical recovery of these individuals. The
World Health Organization regards supportive counseling as the most widespread non-pharmacological therapeutic
method, by being based on the therapeutic relationship established in a securing atmosphere with reassuring values for
the patient. With specialized psychological help, the person is encouraged to regain self-confidence and rediscover those
positive behaviors meant to improve the situation, contributing decisively to the emotionally rebalancing; to find the
resources needed to overcome obstacles, his will to fight and optimistic solutions and objectives.
Key words: psychological counseling, physical health, mental health, psychologist, psycho-educational program.
Consilierea
psihologică
a
persoanelor
cu
disfuncționalități în urma diferitor maladii cronice are
misiunea de a susţine pacientul şi de a-i oferi posibilităţi
pentru recuperarea şi integrarea lor optimă în familie şi
în comunitate. Ea este acordată de către membrii echipei
multidisciplinare din momentul iniţierii tratamentului de
reabilitare şi include: persoana cu dezabilități, membrii
familiei, persoanele de supraveghere si îngrijire,
144
psihologul, asistentul social, asistentul spiritual, juristul
etc. Dintre membrii echipei este delegat un responsabil
care oferă informaţii curente despre evoluţia bolii,
posibile complicații şi consecinţe, precum şi rezultatele
scontate ale reabilitării. Asistenţa de consiliere vizează:
- educare şi consiliere sub formă interactivă a
persoanei, familiei, supraveghetorului, îngrijitorului cu
privire la natura bolii şi managementul tratamentului
recuperator;
- organizarea întrunirilor cu membrii familiei cu
scop de informare privind problemele medicale şi psiho-
sociale estimate la diverse etape de reabilitare şi
minimalizarea disconfortului persoanelor implicate în
procesul recuperator;
- elaborarea şi distribuirea materialelor informativ-
educative (buclate, broşuri, materiale video etc.) cu
suport psiho-social şi de altă natură, necesar
persoanelor cu dezabilități, membrilor de familie,
supraveghetorilor, îngrijitorilor.
Rolul psihologului este deosebit de important de-a
lungul întregului demers al recuperării persoanelor cu
dezabilități [10,14]. Informarea şi educarea persoanei în
raport cu boala de care suferă, evaluarea psihologică,
susţinere, reechilibrare emoţională, asistarea persoanei
cu nevoi speciale în căutarea unui sens pentru ceea ce
trăieşte şi recăpătarea controlului cognitiv asupra
situaţiei, toate acestea sunt obiective importante de
urmărit în cadrul şedinţelor de consiliere psihologică
[3]. Organizația Mondială a Sănătății consideră
consilierea suportivă drept cea mai răspândită metodă
terapeutică non-farmacologică în psihologie, ea având la
bază relaţia terapeutică care se stabileşte într-o
atmosferă securizată, cu valenţe reasiguratoare pentru
persoană. Reacţiile la aflarea diagnosticului și
persistența dezabilității sunt, desigur, individuale şi nu
am putea vorbi despre acelaşi tablou reactiv la persoane
diferite. Cu toate acestea, în general, în tabloul reactiv
sunt predominante afectele dureroase, ele fiind
considerate absolut normale în acest context [2, 5].
Acesta este un proces treptat, de durată, în care se
urmăreşte ca persoana să-şi poată asuma trăirile şi
limitările impuse de boală, ventilarea emoţiilor şi
deblocarea resurselor adaptative pentru a face faţă
situaţiei. Este foarte important să i se dea persoanei
posibilitatea să se exprime emoţional, fiind încurajat şi
susţinut de profesionist în acest sens [1,6].
Iată câteva dintre tipurile de reacţii posibile la
conștientizarea stării de sănătate și a dezabilităților
prezente: şoc, blocaj, anestezie emoţională, senzaţie de
irealitate,
negare,
furie,
disperare,
renunţare.
Conștientizarea pierderii ireversibila a funcțiilor
generează trăiri de neputinţă, inutilitate, deznădejde [6,
13]. Profesionistul urmăreşte identificarea trăirilor
persoanei pentru o abordare eficientă în scopul
corectării, reorientării acestora sau în vederea suportului
emoţional adecvat. Aceste trăiri pot fi: teamă
paralizantă, autoblocantă, stare de alertă, îngrijorare sau
nelinişte excesivă, disperare, deznădejde, sentimentul că
nu mai e nimic de făcut, că totul este în zadar,
însingurare, autoizolare, retragere, senzaţia de pierderea
controlului, că nu mai este stăpân pe propriul destin şi
că viaţa intră pe un traseu implacabil în care propria
voinţă nu mai contează [4]. Factorii psihologici pot să
scadă mult pragul de sensibilitate la diferite stresuri –
tristeţea, frica, ura, culpabilitatea, supărarea, disperarea,
neliniştea, furia, sentimente de încărcare ce afectează
organismul şi, treptat, prejudiciază sistemul imunitar
[7,12]. Dacă durata şi intensitatea lor este excesivă,
modificările organice pe care le determină pot deveni
patologice [11]. De aceea, este extrem de important
rolul consilierii psihologice în afecţiunile pe termen
lung, pentru susţinerea emoţională, identificarea
modului în care persoana acceptă situația, cum
conştientizează limitările impuse de boală, care sunt
resursele adaptative şi mecanismele prin care face faţă
situaţiei actuale [14].
Rolul psihologului este de a oferi persoanelor cu
dezabilități asistență pe toata durata tratamentului
recuperator, consiliere permanentă atât bolnavului, cât și
membrilor familiei prin informare și comunicare
deschisa. In primul rând, e nevoie să ajutăm persoana
pentru a păstra o atitudine optimistă și a conștientiza că
aceasta poate contribui la succesul unui tratament
recuperator in aceeași măsura cu celelalte terapii. Sunt
căutate astfel modalități de a depăși diverse stări
psihologice, precum singurătatea, problemele de
adaptare, depresia, furia, negarea sau anxietatea.
Psihologul ajuta intr-un mod profesionist persoanele să
depășească fiecare stadiu al bolii, de la faza inițială de
diagnosticare și până la toate etapele de tratament
recuperator. Mai mult, in cadrul sesiunilor de terapie,
persoanele primesc și informații despre boală si
tratament, cunoașterea oferindu-le control asupra bolii și
făcându-i mai puternici.
De ce unele persoane își recapătă sănătatea, în timp
ce alții au o evoluție nefavorabilă, în condițiile în care
prognosticul a fost același pentru ambele categorii?
Ameliorările surprinzătoare se datorează voinței de a
trai, așteptărilor pozitive si grijii pentru sine,
manifestate de persoanele care nu vor să renunțe în fața
bolii. Fără să înlocuiască tratamentul medical,
psihologul propune, ca adjuvant, un program psiho-
educațional cu tehnici de relaxare, de vizualizare, de
gestionare a obiectivelor in viață și de reducere a durerii
fizice.
Program psiho-educațional pentru persoane în
proces de recuperare:
1. Dezvoltarea unor noi tipare de dietă, exercițiu
fizic, muncă sau condiții de trai;
2. Identificarea surselor de stres sau traumelor din
antecedente, a tiparelor de gândire negativă;
3. Transformarea relațiilor personale: reconcilierea
conflictelor și întreruperea relațiilor toxice (adică acele
relații care le fac mai mult râu decât bine, în care se
distrug, in loc să se dezvolte), dezvoltarea unor relații
armonioase, benefice;
4. Stabilirea unui timp pentru relaxare si petrecere a
timpului liber pentru detensionare;
145
5. Frecventarea unor grupuri de sprijin sau de
consiliere psihologică;
6. Explorarea de terapii complementare;
7. Accesarea surselor de emoții pozitive: de la
metode de relaxare, exerciții de imaginare ghidată, până
la alegerea ocupațiilor favorite și practicarea lor;
Reamintirea bucuriilor copilăriei sau o „Listă
de distracții”, în care să treacă toate acțiunile pe care le-
ar plăcea să le facă, în care s-ar amuza sau ar deveni
creativi îndeplinindu-le. Aceste alegeri pot fi chiar
ilogice, imposibil de realizat. In fiecare seară persoanele
aleg să facă una dintre aceste activități a doua zi. Este
un exercițiu fabulos pentru a trezi potențialul de
vindecare al corpului. Sistemul imunitar nu face
diferența intre realizarea efectivă a acțiunii, planificarea
acesteia sau simplul fapt că te gândești să o faci.
Concluzii si recomandări. Rezumând, ca principale
responsabilităţi
pentru asistența psihosocială a
persoanelor cu dezabilități cronice, recomandăm
următoarele:
•consilierea şi sprijinirea persoanelor conform
nevoilor personale, programarea întâlnirilor în funcţie
de planul terapeutic stabilit de către echipa
multidisciplinară de reabilitare, discuţii, sprijin
psihologic şi emoţional pentru depăşirea stresului
survenit, obţinerea sprijinului familiei sau al
comunităţii;
•furnizarea de informaţii necesare persoanelor şi
familiei
privind
boala,
efectele
adverse
ale
tratamentului, regimul igieno-dietetic, stilul de viaţă,
alternative terapeutice etc.;
•facilitarea comunicării persoanei cu membrii
echipei multidisciplinare de reabilitare în vederea
obţinerii aderenţei sale la tratamentul indicat, în general,
la planul terapeutic;
•facilitarea comunicării persoanei cu personalul din
serviciile sociale în vederea obţinerii mai uşor a
drepturilor de care beneficiază persoanele cu
dezabilități;
•furnizarea unui program (ore) de educaţie pentru
sănătate și prevenire a complicațiilor la nivelul
comunităţii.
Referințe bibliografice:
1. Asberg, M., Thoren, P., Bertilsson. L., Ringberger, V. Serotonin depression – a biochemical subgroup with the
affective disorders? – Science, 1976, Feb. 6;191(4226), p. 478-480.
2. Cungi, Ch. Cum putem scăpa de stres. -- Iasi: Editura Polirom, 2003.
3. Holdevici, I., Neacsu, V.Sisteme de psihoterapie si consiliere psihologica. -- Bucuresti: Editura Kullusys, 2008.
4. Gladding, S. T. Counseling a Comprehensive Profession (trad. în rus.). -- Санкт-Петербург: Изд-во «Питер»,
2002.
5. Lupşa, R., Csiki C. Îngrijirea paliativă în practica medicală. -- Miercurea-Ciuc:Ed. Alutus, 2003.
6. Mitrofan, I. Buzducea, D. Consiliere si terapie centrată pe traumă. -- București: Editura SPER, 2011.
7. Mitrofan, I. (red.)Psihoterapia experienţială, O paradigmă a autorestructurării şi dezvoltării personale. --
Bucureşti: Editura SPER, 2009.
8. Mucchielli, A. Arta de a influenţa.-- Iasi: Editura Polirom, 2003.
9. Neculau, A. (coord.) Cunoaşte-te pe tine însuţi.,-- Iasi: Editura Polirom, 2003.
10. Swanson, D. W. Chronic pain as a third pathologic emotion. -- Am. J. Psychiatry, 1984, Feb., 141 (2).
11. Tudose, F.,Tudose, C., Dobranici, L. Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi.– Bucutești: Editura Info
Medica, 2002.
12. Tudose, F. Psihopatalogie si orientari terapeutice in psihiatrie.– București: Editura Fundatiei Romania de Maine,
2007.
13. Глэддинг, С. Психологическое консультирование. -- Санкт-Петербург:Изд-во «Питер», 2002.
14. Таланов, В. Л., Малкина-Пых, И. Г. Справочник практического психолога. -- Москва: Изд-во «Эксмо»,
2002.
CZU 37.07
IMPORTANTA MANAGEMENTULUI TIMPULUI IN ACTIVITATEA DE CONDUCERE A
INSTITUTIILOR DE INVATAMANT
MANEA Nela,
Dr., Psiholog clinician,
Constanța, România
Maneanela_psiholog@yahoo.com
REZUMAT
Printre revoluţiile care au avut loc în secolul al XX-lea, una dintre cele mai importante a fost revoluţia managerială.
Anume în această perioadă managementul s-a constituit ca un domeniu separat, dezvoltându-se intens şi în prezent.
Actualmente, în toate ţările dezvoltate se acordă o atenţie sporită pregătirii managerilor profesionişti, deoarece
„sarcina conducătorului este aceea de a fi din ce în ce mai eficient”. Necesitatea profesionalizării activităţii
manageriale în domeniul învăţământului a fost conştientizată în Occident prin anii 60-70 ai secolului al XX-lea [1].
Cuvinte-cheie : manager, învăţământ, activitate.
|