Vector european

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Figura 1. Dimensiunile creativităţii [3, p.73]. 
 
În ciuda nevoii de creativitate într-o organizaţie, mulţi factori acţionează împotriva ei, conform figurii 2.: 
DIMENSIUNILE  CREATIVITĂŢII 
Câmp 
creativ 
Personalitate 
creatoare 
Orientarea la servicii 
 
Component 
Creativ Ascultare 
activă 
 
Proces creativ 
Controlul 
calităţii 
 
Produs creativ 
Gândire 
critică 
 
Stil creativ 
Creativitate şi 
antreprenoriat
 
Climat 
creativ 
Stare 
creativă 
Grup 
Creativ 
Capacitatea 
de a lua 
decizii 
 
INDICATORII  
CREATIVITĂŢII 
Recunoaştere 
Încurajare 
Stimulare 
Permisivitate 
Tensiune 
creatoare 
Efort creativ 
Elan creativ 
Pasiune 
Angajare 
Etapele creaţiei: 
 
Preparare 
Incubaţie 
Iluminare 
Verificare 
Originalitate 
Valoare 
Utilitate socială 
Inteligenţa creativă: 
 
Fluiditate 
Flexibilitate 
Originalitate 
Sensibilitate la probleme 
Receptivitate la nou 
Capacitatea de formulare  şi 
redefinire a problemei 
 
Structura personalităţii creative: 
 
Motivaţie creativă 
Nevoia de nou 
Tendinţa spre perfecţionare 
Atitudini creatoare 
Introducerea şi promovarea noului 
 
Mediul social şi educaţional creativ  
 

 
138 
 
 
 
                      Factori care înăbuşă                                                 Factori care impulsionează 
                                                  creativitatea                                                            
creativitatea 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Figura 2. Categorii de factori care impulsionează/inhibă creativitatea [7, p.12]. 
 
În  plan  psiho-individual  creativitatea  presupune  a 
obţine  un  produs  nou  într-o  manieră  proprie  pentru 
indivizi, chiar dacă prin raportare  la  ştiinţă  acel produs 
este  cunoscut,  a  fost  deja  descoperit.  Practic  este  vorba 
de  a  „descoperi”  adevăruri  deja  cunoscute  de  către 
individ,  de  aici  şi  importanţa  strategiilor  euristice  în 
actul predare-învăţare.  
Creativitatea 
presupune 
inteligenţă, 
gândire 
direcţională,  imaginaţie  constructivă,  o  anumită  tehnică 
de lucru, dar şi o condiţionare afectiv-motivaţională, de 
unde  şi  caracterul  spontan  sau  intenţionat  voluntar  al 
demersului  creativ.  Aceste  trăsături  de  personalitate 
creatoare pot fi grupate la nivelul următorilor factori: 
• 
factori  psihici:  cognitiv-intelectuali;  non-
cognitivi (motivaţii, afectiv-vitale, atitudini) 
• 
factori  sociali  (culturali,  educativi,  socio-
economici 
• 
factori biologici (diferenţă de sex şi vârstă) [3, 
p.72].  
Produsele creative sunt cele care oferă noi cunoştinţe şi 
tehnologii (în ştiinţă), noi concepte şi experienţe (în artă) 
sau modifică dinamici sociale. Creativitatea ca proces se 
caracterizează  prin  gândire  divergentă,  idei  multiple  şi 
noi conexiuni [9, p.147].  
S-a  constatat  că  stadiile  (etapele)  procesului  creator 
sunt aproximativ aceleaşi în toate domeniile: 
1.   Stadiul  pregătitor  cuprinde  sesizarea  şi  punerea 
problemei, 
documentarea, 
culegerea, 
analiza 
şi 
interpretarea  materialului  faptic,  cu  ajutorul  unor 
metode  şi  tehnici  de  cercetare,  formularea  ipotezei  şi 
conceperea  ideilor-prototip,  ca  direcţii  de  căutare  a 
primelor soluţii de rezolvare a problemei. 
2.   Stadiul  incubaţiei  intervine  în  urma  unei 
perioade  de  muncă  tenace  fără  ca  soluţia  să  fie  găsită. 
Este o fază de aşteptare tensionată, când are loc distanţa 
de  problemă,  de  tipurile  anterioare,  producându-se  noi 
combinări de imagini şi idei. In această etapă subiectul nu 
mai este fixat conştient asupra obiectului său, procesul de 
creaţie continuă să se desfăşoare în subconştient; pe baza 
jocului liber al imaginaţiei şi al intuiţiei euristice, are loc 
înţelegerea  problemei,  pregătindu-se  cea  de-a  treia 
etapă. 
3.   Stadiul  iluminării/inspiraţiei  reprezintă  apariţia 
bruscă  a  ideii,  a  soluţiei,  momentul  intuiţiei  acesteia,  al 
vizualizării  obiectului  nou-creat,  prin  comutarea  ideilor 
şi  prescurtarea  raţionamentelor.  Orientarea  către  o  altă 
activitate, plimbările şi hobbyurile facilitează inspiraţia. 
4.  Stadiul verificării sau elaborării finale este faza de 
control a veridicităţii ipotezei de rezolvare a problemei, de 
evaluare şi aplicare a produselor create. 
Procesul creaţiei are un caracter dinamic şi continuu. 
Etapele  sau  fazele  analizate  mai  sus  sunt  relative.  La 
oameni de geniu, o intuiţie remarcabilă poate fi punctul 
de  plecare  al  întregului  proces  de  creaţie.  La  alţii 
iluminarea nu apare decât în urma unei intense pregătiri, 
iar  în  al  treilea  caz,  inspiraţia  depinde  de  o  observare 
accidentală, imprevizibilă [6, p.25].  
Fiind  un  domeniu  atât  de  vast,  nu  este  lipsit  de 
controverse,  multe  dintre  ele  pornind  de  la  definiţia  pe 
care  o  dăm  creativităţii,  mai  ales  atunci  când  descriem 
teoriile şi modelele explicative ale creativităţii. 
Concluzii: 
1. 
Vorbind despre creativitate, ne referim la trei 
mari  dimensiuni:  produsul  creativ,  procesul  creaţiei  şi 
persoana creatoare.  
2. 
Elementul 
definitoriu 
pentru 
abordarea 
oricărui  aspect  al  creativităţii  se  referă  la  atributele 
produsului creativ:  originalitate şi utilitate. Altfel  spus, 
procesul creativ este cel în urma căruia rezultă un produs 
cu  aceste  atribute,  iar  creatorul  este  o  persoană  care 
dezvoltă un asemenea produs. 
3. 
Considerăm  că  prin  gândirea  divergentă,  în 
cadrul  căreia  distinge  mai  mulţi  factori  intelectuali,  se 
realizează  creativitate.  Cei  mai  importanţi  factori 
intelectuali  identificaţi  sunt:  sensibilitatea  faţă  de 
probleme, 
sensibilitatea 
la 
implicaţii, 
fluenţe, 
flexibilitatea,  originalitatea,  ingeniozitatea,  redefinirea, 
elaborarea. 
4. 
Vervalin  constată  la  persoanele  creatoare 
curiozitate  epistemică,  nivel  ridicat  a  inteligenţei, 
Schimbarea de mediu 
Concurenţa 
Lipsa unui precedent 
Solicitarea conducătorilor 
Creşterea eficienţei organizatorice 
 
Accentuarea controlului managerial 
Gândirea pe termen scurt 
Analiza excesivă a ideilor 
Presiunea de a obţine 
mai mult cu resurse mai puţine 
 

 
139
 
 
capacitate  superioară  de  concentrare,  informaţie  bogată, 
sensibilitate emoţională etc. 
Referințe bibliografice: 
1.  Carter Ph. Cartea completă a testelor de inteligenţă, Traducere şi adaptare: M.-D. Pavelcu, Bucureşti: Editura 
Meteor Press, 2015, 208 p. 
2. 
Carter Ph. Teste de inteligenţă, Traducere şi adaptare: M.-D. Pavelcu, Bucureşti: Editura Meteor Press, 2005, 
191 p. 
3. 
Joiţa E. Pedagogie şi elemente de psihopedagogie şcolară, Bucureşti: Editura Arves, 2003, 450 p. 
4. 
Morari I. Psihologia creaţiei, Bucureşti, 2000 
5. 
Munteanu A. Incursiuni în creatologie, Timişoara, 1995 
6. 
Patraşcu D., Patraşcu L., Mocrac A. Metodologia cercetării şi creativităţii psiho-pedagogice, Chişinău: Editura 
Ştiinţa, 2003, 252 p. 
7. 
Proctor T. Elemente de creativitate managerială, Trad. de M. Bălănescu, Bucureşti: Editura TEORA, 2000, 207 
p. 
8. 
Roco M. Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi: Editura Polirom, 2001, 245 p. 
9. 
Szentagotai-Tătar A., David D. Tratat de psihologie pozitivă, Iaşi: Editura Polirom, 2017, 339 p. 
10.  Ţurcan T. Psihologie managerială, Chişinău: Editura Epigraf SRL, 2004, 208 p. 
 
 
 
 
CZU 316.614:616.831 
ÎMBUNĂTĂȚIREA MODALITĂȚILOR DE INCLUZIUNE SOCIALĂ A PERSOANELOR ÎN URMA  
ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL  BAZATĂ PE CONCEPTELE DE POTENȚIAL DE ÎNVĂȚARE 
ȘI DE MODIFICABILITATE COGNITIVĂ REUVEN FEUERSTEIN
 
 
GLAVAN Aurelia,  
doctor în psihologie,  
neurolog IMU
 
REZUMAT 
 Funcționalitatea  cognitivă  optimă  asigură  desfășurarea  eficientă  a  activităților  zilnice  și  integrarea  persoanei  în 
mediul  socioeconomic.  Cogniția  nu  este  un  concept  unitar  ci  încorporează  mai  multe  domenii  cognitive:  atenție, 
memorie,  funcții  executive,  percepție  și  praxis,  limbaj. 
Funcțiile  cognitive  sunt  afectate  ca  urmare  a  producerii  unui 
accident  vascular  cerebral  (AVC),  manifestându-se  cu  o prevalență  de  20%    până  la  80%  post AVC.  Ne-am  propus o 
investigație experimentală – utilizarea 
teoriei Reuven Feuerstein în reabilitarea cognitivă a persoanelor post AVC, astfel 
depășind  situația  de  dezavantaj  social  și  contribuind  la  îmbunătățirea  calității  vieții  persoanelor  prin  incluziunea  lor  
socială. Principiul învățării mediate  s-a  dovedit eficient pentru îmbunătățirea capacităților cognitive  ale  adulților post 
AVC, fiind o 
posibilitate de recuperare rapidă și costuri minime. 
Cuvinte-cheie:  funcții  cognitive,  accident  vascular  cerebral  (AVC),  reabilitare  cognitivă, 
Reuven  Feuerstein, 
învățare mediată, incluziune socială, calitatea vieții.
 
 
IMPROVING THE MODALITIES OF SOCIAL INCLUSION OF PERSONS AFTER A CEREBRAL 
VASCULAR ACCIDENT BASED ON THE CONCEPTS OF LEARNING POTENTIAL AND COGNITIVE 
CHANGES REUVEN FEUERSTEIN
 
 
GLAVAN Aurelia,  
PhD in Psychology,  
Neurologist, Institute of Emergency Medicine 
 
SUMMARY 
 An optimal cognitive functionality ensures the efficiency of day-to-day activities and a person's integration into the 
socio-economic  environment.  Cognitions  not  a  unitary  concept  but  in  corporate  several  cognitive  domains:  attention, 
memory, executive functions, perception and praxis, language. Cognitive functions are affected as a result of a stroke, 
manifested by a prevalence of 20% to 80% after a stroke. We have proposed an experimental investigation - the use of 
the  theory  of  Reuven  Feuerstein  in  the  cognitive  rehabilitation  of  post-stroke  individuals,  thus  overcoming  the  social 
disadvantage  situation  and  contributing  to  improving  the  quality  of  life  of  people  through  their  social  inclusion.  The 

 
140 
 
principle of mediated learning has proven effective in improving the cognitive abilities of post-stroke individuals, being 
a quick and cost-effective way of recovering.
 
Key  words:  cognitive  functions,  stroke,  cognitive  rehabilitation,  Reuven  Feuerstein,  mediated  learning,  social 
inclusion, quality of life. 
 
Actualitate.  Funcțiile  cognitive  sunt  active  în  toate 
aspectele  existenței  ființei  umane.  Funcționalitatea 
cognitivă optimă asigură desfășurarea eficientă a tuturor 
activităților  zilnice  și  integrarea  persoanei  în  mediul 
socio-economic.  Cogniția  nu  este  un  concept  unitar,  ci 
încorporează  mai  multe  domenii  cognitive:  atenție, 
memorie,  funcții  executive,  percepție  și  praxis,  limbaj 
[6; 8]. 
Profesorul  Reuven  Feuerstein,  denumit  și”Einstein-
ul pedagogiei contemporane”, născut în România, a fost 
adept al teoriei că inteligența poate fi învățată și autorul 
teoriei modificabilității cognitive structurale și al teoriei 
experienței  mediate  de  învățare.  Fiind  profesor  la 
Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan și la Universitatea 
Vanderbilt,  a  avut  privilegiul  să  lucreze  cu  marii 
psihologi  ai  lumii,  specialiști  în  psihologia  dezvoltării 
precum  J.  Piaget  și  L.  Vâgotski. 
Metoda  Feuerstein 
reprezintă  un  punct  de  referință  pentru  programele  de 
intervenție psihopedagogică aplicate în diverse contexte. 
Feuerstein,  prin  poziția  sa  de  psiholog,    pentru  a 
interveni în rezolvarea unor probleme sociale complexe 
existente, convins că ființa umană este modificabilă, și-a 
propus  depășirea  situațiilor  de  dezavantaj  social 
[7].
 
Teoria  lui  Feuerstein  este  bazată  pe  conceptele  de 
potențial  de  învățare  și  de  modificabilitate  cognitivă 
structurală,  urmată  de  o  intervenție  practică  dinamică. 
Plecând  de  la  teoriile  lui  Piaget  și    ale  lui  Vâgotsky, 
Feuerstein nu este interesat doar de analiza funcționării 
inteligenței propriu-zise,  ci  și  de inteligența ca resursă 
umană  ce  poate  fi  îmbogățită  și    îmbunătățită. 
Feuerstein cercetează în mod particular modul în care s-
ar  putea  depăși  retardul  cognitiv,  subliniind  faptul  că 
prezența  unui  mediator  bun,  capabil  să  dezvolte  la 
maximum capacitățile subiectului, poate reduce în mod 
semnificativ  (uneori  chiar  să  anuleze)  dezabilitatea. 
Feuerstein
 [
3; 4
] 
a subliniat de foarte multe ori faptul că 
omul  este  capabil  să  se  modifice  chiar  și  în  situația  în 
care  acesta  prezintă  o  deficiență.  Persoanele 
dezavantajate  social  sau  cele  cu  dezabilități  nu  sunt 
capabile  de  o  modificare  spontană.  În  cazul  acestora 
este nevoie de o intervenție sistematică și intensivă.
 
Metoda Feuerstein, este utilizată în peste 30 de state 
ale  lumii,  de  mai  bine  de  70  de  ani,  iar  faptul  că  a 
rezistat  probei  timpului  dovedește  importanța  și 
valoarea  ei. 
Astăzi,  metoda  este  utilizată  în  medii 
diverse:  mediul  educațional  formal  (învățământul 
preuniversitar și universitar), domeniul psihopedagogiei 
speciale  (recuperarea  persoanelor  cu  probleme  de 
integrare  socioculturală),  domeniul  educației  adulților 
(întreținerea  capacităților  mentale  a  persoanelor  în 
vârstă  și  a  persoanelor  cu  deficiențe  cognitive 
neurologice)  și  al  formarii  continue  (calificarea 
profesională a personalului din domeniul productiv). 
Metoda  Feuerstein
  [
3
]
  se  caracterizează  printr-un 
puternic  impuls  de  acțiune  și    de  operaționalitate.  Spre 
deosebire  de  mulți  specialiști  care  se  ocupă  de 
persoanele cu dizabilități și care de multe ori declară că 
se găsesc  în fața unor obstacole greu de depășit, create 
de gravitatea situației persoanelor respective, Feuerstein
 
[
4
]
 subliniază faptul că dezvoltarea abilităților cognitive 
ale individului este tot timpul posibilă făcând abstracție 
de:  
1.Vârsta  subiectului,  (Feuerstein  susține  că  și 
adulților  le  putem  induce  modificări  structurale  în 
sistemul cognitiv). Feuerstein nu este de acord cu ideea 
unei  așa-numite  „perioade  critice”,  după  care  persoana 
cu  dezabilități  nu  mai  poate  desfășura  o  învățare 
semnificativă.  Declinul  cognitiv  al  persoanei  adulte  cu 
dezabilități  este  cauzat  de  absența  unor  intervenții 
educative specifice pentru adulți și nu este o situație de 
nedepășit.  
2.  Etiologia  dezabilității,  (Feuerstein
  [
3
]
  susține  că 
în  orice  situații  este  posibilă  o  intervenție  de 
îmbunătățire cognitivă).  
3.  Gravitatea  deficienței,  (Toate  metodele  de 
reabilitare  își  găsesc  justificarea  lor  în  posibilitatea 
potențării  abilitaților  cognitive  și    comportamentale  ale 
subiectului.  În  metoda  Feuerstein  această  posibilitate 
este afirmată dincolo de orice obstacol
 [
3
]
. 
Conceptele de potențial de învățare, modificabilitate 
cognitivă  și  mediere  reprezintă  fundamentele  teoriei 
psihologice  a  lui  Reuven  Feuerstein
  [
4
]
.  Potențialul  de 
învățare este un total de comportamente virtuale latente 
care  necesită  o  anumită  implicare  pentru  a  putea  fi 
transformate  în  manifestări.  Modificabilitatea  cognitivă 
se referă la capacitatea ființelor umane de a-și schimba 
propria structură de funcționare cognitivă cu scopul de a 
se adapta la situațiile ce apar de-a lungul vieții 
[
8;  18
]. 
Prin mediere se înțelege acea intervenție intenționată și 
activă,  pe  care  educatorul  o  oferă  persoanelor  cu  care 
interacționează,  urmărind  dezvoltarea  cât  mai  bună  a 
capacităților  lor  și    atingerea  de  către  aceștia  în  mod 
gradat  a  unui  nivel  de  autonomie  cât  mai  deplină. 
Conform teoriei modificabilității și  medierii, la originea 
funcțiilor  mentale  superioare  se  află  procesul  de 
învățare, în care rolul educatorului este fundamental
 [
4
].
 
Modalitatea  de  interacțiune  între  mediu-educator-
individ  stă  la  baza  celor  mai  multe  dintre  schimbările 
structurale  ce  apar  în  aparatul  cognitiv  uman. 
Mediatorul trebuie să fie capabil să identifice, să aleagă, 
să  determine  unii  dintre  stimulii  ce  ajung  la  subiect, 
pentru a-i face accesibili. Educatorul nu se va interpune 
ca o barieră între subiect și  lumea exterioară, rolul său 
fiind de a identifica stimulii care trebuie adaptați pentru 
a  fi  optim  valorificați,  de  a-și  focaliza  atenția  asupra 
datelor  relevante,  determinând  interesul,  atenția  și 
conștientizarea
 [
3; 9
]. 
  Utilizarea  teoriei  lui  Reuven  Feuerstein  în 

 
141
 
 
reabilitarea  cognitivă  a  persoanelor  post  accident 
vascular cerebral
 
Teoria lui Reuven Feuerstein
 [
3
]
, la fel ca alte teorii 
născute din necesitatea de a sprijini persoanele aflate în 
dificultate,  s-a  dovedit  a  fi  utilă  pentru  întreaga 
populație. Astfel, principiul învățării mediate s-a dovedit 
eficient  și  pentru  îmbunătățirea  capacităților  cognitive 
ale  adulților  în  urma  unui  accident  vascular  cerebral 
(AVC).  Funcțiile  cognitive  sunt  afectate  ca  urmare  a 
producerii  unui  accident  vascular  cerebral 
  [
11
]
, 
deficitul  cognitiv  restant  manifestându-se  cu  o 
prevalență  de  20%  până  la  80%  post  accident  vascular 
cerebral
  [
14
].
  Deficitul  cognitiv  restant  unui  accident 
vascular cerebral este întâlnit în literatura de specialitate 
sub  denumirea  de  deficit  cognitiv  vascular,  termen 
generic  ce  a  fost  introdus  pentru  a  descrie  un  spectru 
larg  de  modificări  cognitive  relaționate  cu  afecțiuni 
vasculare
  [
15
].
  Deficitul  cognitiv  restant  unui  accident 
vascular  cerebral  este  reversibil  la  aproximativ  16% 
până  la  20%  dintre  supraviețuitorii  unui AVC  deficitul 
cognitiv se ameliorează în primele trei luni, recuperarea 
putând  continua  cel  puțin  timp  de  un  an  de  la 
producerea  accidentului  vascular  cerebral.  Studiile, 
efectuate până în prezent, ce au drept scop identificarea 
domeniilor cognitive afectate cu precădere în urma unui 
accident  vascular  cerebral,  sunt  numeroase.  Tatemichi
 
[
16
]
 și alți specialiști 
 [
5; 17; 19
]
 au delimitat un profil 
general  al  problemelor  apărute  cu  referire  la  domeniile 
cognitive  de  interes,  afectate  în  urma  unui  accident 
vascular  cerebral: 
  atenție,  memorie,  funcții  executive, 
percepție și praxis, limbaj [2;11]. Deficiențele cognitive 
restante unui accident vascular cerebral pot interesa una 
sau mai multe arii cognitive și sunt în relație directă de 
dependență  cu  severitatea  accidentului  vascular 
cerebral. 
Persoanele cu dezabilități post – AVC, marcați 
la  nivel  psihologic  de  experiența  traumatizantă  a 
maladiei,  au  nevoie  de  intervenții  alternative  celor 
medicamentoase  în  rezolvarea  problemelor  sociale 
complexe existente 
[
1; 6; 12; 13
]. Un succes deosebit în 
reabilitarea  cognitivă  a  persoanelor  post  AVC  poate  fi  
obținut  prin  utilizarea  metodei  Feuerstein,  bazată  pe 
conceptele de potențial de învățare și de modificabilitate 
cognitivă  structurală,  urmată  de  o  intervenție  practică 
dinamică [3; 9].
 
  Investigație 
experimentală: 
Aplicarea 
instrumentelor 
din 
Programul 
de 
Îmbogățire 
Instrumentală  elaborat  de  Reuven  Feuerstein  la 
persoanele  post  AVC.  Investigația  a  urmărit,  ca  prin 
validarea  ipotezei,  să  contribuie  la  îmbunătățirea 
modalităților  concrete  de  incluziune  socială  a 
persoanelor  post AVC,  în  vederea  integrării  în  viața  de 
familie, profesională și socială.   
Scopul  investigației  a  vizat:Incluziunea  socială  a 
persoanelor  post AVC  în  vederea  integrării  în  viața  de 
familie,  profesională  și  socială  prin  aplicarea 
instrumentelor 
din 
Programul 
de 
Îmbogățire 
Instrumentală, elaborat de Reuven Feuerstein. 
Ipotezele cercetării au fost:Presupunem că aplicarea 
instrumentelor  corespunzătoare  din  Programul  de 
Îmbogățire  Instrumentală,  elaborat  de  Reuven 
Feuerstein, favorizează incluziunea socială mai  rapidă a 
persoanelor post AVC. 
Obiectivele  investigației  au  constat  în:1.  Evaluarea 
neuropsihologică a persoanelor post AVC; 2. Adaptarea 
strategiei  terapeutice  de  intervenție  la  persoanele  post 
AVC;  2.  Implementarea  Programului  de  Îmbogățire 
Instrumentală,  elaborat  de  Reuven  Feuerstein  întru 
favorizarea incluziunii sociale a persoanelor post AVC. 
Metodele:observația  sistematică,  interviul,  metoda 
cercetării  documentelor  medicale,  studiul  de  caz,  
analiza statistică a datelor. 
Materialele  de  cercetare  utilizate:  fișa  de  evaluare 
psihologică,  creată    și  dedicată  persoanelor  aflate  în 
procesul  de  recuperare  post  AVC;  Teste  psihologice 
folosite  pentru  colectarea  datelor:  Montreal  Cognitive 
Assessment  (MoCA);  Wechsler  Memory  Scale  (WMS); 
Clock  Drawing  Test  (CDT);  Stroke  Specific  Quality  of 
Life  Questionaire  (SSQoL);  Fișa  de  evaluare 
logopedică; Testul „Labirint”. 
Loturi  experimentale:Conform  schemei  clasice  a 
experimentului, s-au constituit două eșantioane necesare 
desfășurării cercetării, astfel:   eșantionul experimental - 
din care au făcut parte pacienții post AVC, cărora li s-a 
stabilit  diagnosticul  clinic  și  paraclinic  și  cărora  li  s-a 
aplicat  un  set  de  instrumente  corespunzătoare  din 
Programul  de  Îmbogățire  Instrumentală,  elaborat  de 
Reuven  Feuerstein,  menite  să  favorizeze  reintegrarea 
socială a persoanelor post AVC;  eșantionul de control - 
din care  au făcut parte pacienți post AVC, cărora  li s-a 
stabilit diagnosticul clinic și paraclinic, dar  care nu au 
beneficiat  de  aplicarea  instrumentelor  din  cadrul 
Programului  de  Îmbogățire  Instrumentală  Reuven 
Feuerstein.  Studiul  s-a  desfășurat  în  cadrul  Secției 
Neurologie  Boli  celebro-vasculare  a  Institutului  de 
Medicină  Urgentă  în  perioada  2016-2018.  Au  fost 
investigați  un  număr  de  160  de  pacienți.    Au  fost 
implicați în experimentul Feuerstein un număr de 20 de 
pacienți,  cărora  li  s-au  aplicat  instrumente  din  cadrul 
Programului de Îmbogățire Instrumentală pe o perioadă 
de 1 an.