Vector european

Rezultate,  comentarii,  concluzii.  În  cercetarea 
experimentală, au fost incluși 160 de pacienți post AVC, 
aplicându-se  Programul  de  Îmbogățire  Instrumentală 
Reuven  Feuerstein  la  20  pacienți  care  au  corespuns 
criteriilor  menționate.    Rezultatele  obținute  în  urma 
aplicării metodei Feuerstein au fost foarte bune, ceea ce 
a  permis  reintegrarea  socială  mai  rapidă  și  completă, 
persoanele  părăsind  spitalul,  continuând  recuperarea  la 
domiciliu,  scăzând  astfel  costurile  unei  spitalizări 
prelungite.  Aceste  cazuri  scot  în  evidență  faptul  că 
fiecare  persoană  are  șanse  de  recuperare,  însă  evoluția 
(perioada  de  timp,  eficiență,  costuri,  servicii)  fiecărui 
pacient  este  particulară,  depinzând  de  factori  obiectivi, 
dar  mai  ales  de  cei  subiectivi,  specifici  fiecăruia. 
Rezultate  bune  sau  foarte  bune  s-au  obținut  la  17 
pacienți.  Numărul  instrumentelor  utilizate,  ritmul  de 
aplicare  al  acestora  și  perioada  de  timp,  în  care  s-a 
aplicat  intervenția,  au  fost  diferite,  particularizate 

 
142 
 
caracteristicilor  individuale  ale  fiecărui,  astfel  încât 
rezultatele  obținute  au  permis  reintegrarea  optimă  în 
familie,  societate  și  profesie a  acestora,  în  concordanță 
cu  obiectivele  planificate  de  membrii  echipelor 
terapeutice. În ceea ce privește funcționarea intelectuală 
a  persoanelor,  s-a  reușit  activarea  funcțiilor  psihice 
deficitare  fiind  înregistrate  rezultate  semnificative  în 
etapa  de  output,în  care  s-a  înregistrat  un  scor  ridicat  al 
nivelului de funcționare cognitivă și metacognitivă după 
etapele  de  input,  în  care  s-au  înregistrat  carențele 
datorate afecțiunilor neurologice și etapa de elaborare în 
care  s-a  intervenit  prin  aplicarea  unei  serii  de 
instrumente  aparținând  Programului  de  Îmbogățire 
Instrumentală,  elaborat  de  Reuven  Feuerstein.  Durata 
medie  a  spitalizării  celor  20  de  pacienți,  incluși  în 
studiu,  a  fost  de  23  de  zile,  metoda  de  recuperare 
Feuerstein  fiind  continuată  la  domiciliul  pacienților. 
Metoda Feuerstein a fost aplicată la un număr de 20 de 
pacienți,  din  care  se  observă  că  un  procent  de  85%  au 
avut  evoluție  bună  și  foarte  bună,  doar  15%  au 
înregistrat regresii datorate unor complicații neurologice 
survenite  în  cursul  tratamentului,  independent  de 
metoda de recuperare folosită.         
Rezultatele  obținute  în  urma  aplicării  metodei 
Feuerstein  prefigurează  posibilitățile  de  recuperare 
rapidă și cu costuri minime, programul putând fi derulat 
și  la  domiciliul  persoanelor,  care,  pe  lângă  tratamentul 
medicamentos,  pot  opta  pentru  serviciile  alternative, 
oferite de specialiști în domeniul terapiei cognitive. 
Intervenția  de  optimizare  cognitivă  proiectată 
conform  Metodei  Feuerstein  și  individualizată  duce  la 
modificarea  parametrilor  ce  măsoară  performanța 
cognitivă  la  persoanele  ce  au  suferit  un  accident 
vascular cerebral. 
Individualizarea intervenției de optimizare cognitivă, 
în  funcție  de  necesarul  specific  fiecărui  domeniu 
cognitiv,  asigură  succesul  demersului  terapeutic, 
indiferent de încadrarea persoanei în stadiul subacut sau 
cronic post accident vascular cerebral. 
Conlucrarea  cu  pacientul  în  ce  privește  stabilirea 
scopului  și  obiectivelor  programului  de  recuperare  și 
asigurarea complianței și participării active și interesate 
a  acestuia  la  intervențiile  terapeutice  sunt  obligatorii 
pentru  augmentarea  beneficiilor  recuperării,  creșterea 
indicilor  de  performanță  cognitivă,  fiind  atât  rezultate, 
cât  și  factori  favorizanți  de  tip  catalizator  pentru  orice 
intervenție  de  recuperare  cu  toate  beneficiile  asupra 
calității vieții. 
 
Referințe bibliografice: 
1. Canevaro, A. Pedagogia speciale: la riduzionedell’handicap. -- Milano: BrunoMondadori, 1999. 
 
2.  Conti,  J.,  Sterr,  A.,  et  all.Diversity  of  approaches  in  assessment  of  executive  functions  in  stroke:  limited 
evidence?” – NeurologicalSci, 2015, 1(1). 
3.  Feuerstein,  R.,  Rand,  Y.,  Hoffman,  M.  B.,  Miller,  R.  Instrumental  Enrichment:  an  intervention  program  for 
cognitive modifiability. -- Baltimore:Baltimore University Park Press, ,1980. 
4 
Feuerstein, 
R.,Falik, 
L. 
H.,Rand, 
Y. 
The 
DynamicAssessment 
of 
Cognitive 
Modifiability: 
thelearningpropensityassessmentdevice: theory, instrumentsandtechniques. -- Jerusalem: The ICELP Press, 2002.
 
5. Hochstenbach, J., Mulder T. et all, Cognitive decline followingstroke: a comprehensive study of cognitive decline 
followingstroke. J Clin ExpNeuropsychol, 1998, 20. 
6. Joiţa, E.Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. -- Iaşi: Editura PoliromRomania, 2002.
 
7.  Kopciowski  Camerini,  J.L’apprendimento  mediato.  Orientamenti  teoricied  esperienze  pratichedel  metodo 
Feuerstein. -- Brescia:  La Scuola, 2002.
 
8. Manolache, I. O inovație în psihopedagogie. Teorie și practica schimbării cognitive, în: Revista de Psihologie, nr. 
4, 1992, p. 9-12.
 
9. Mara, D. Învăţarea mediată  -  abordări teoretice şi practice, în: Problematica învăţare-evaluare:  abordări,  studii, 
cercetări, (coord. Popescu, R.). -- Sibiu:Editura Psihomedia, 2009. 
10.  Mara,  D.  Strategii  didactice  în  educaţia  incluzivă.  Editura  Didactică  şi  Pedagogică,  --  Bucureşti:Editura 
Didactică şi Pedagogică,2004.
 
11.  Marin,  A.G.,  Seiciu  P.L.,  Popescu,  A.M.,  Bighea,    A.,  Berteanu,  M.  „Technology  for  post-stroke  cognitive 
rehabilitation”.-- IJPMBS, vol.4, nr. 2, 2015. 
12. Moraru, A., Pascal, O., Hamițchi, E., Munteanu, L., Agapii, E., Cojocari, D., Cebotari, A. Reabilitarea medicală 
a  bolnavului cu accident vascular cerebral, în: Protocol Clinic  național. PCN  -181, aprobat  de  Ministerul Sănătății al 
Republicii  Moldova.  --  Chișinău,  2012,  Rev.  2014,  p.  8, 
http://inn.md/sites/default/files/reabilitareaavc
.  pdf  (Cap. 
C.2./Caseta 36 – Recuperarea cogniției, p.46)
 
13.  Popoviciu,  D.  V.,  Mitu,  P.  Reforma  norvegiană  privind  integrarea  persoanelor  handicapate,  în:  Revista  de 
Educaţie Specială, nr. 2, 1992, p. 13-21.
 
14.  Sun,  J-H.,  Tan,  L.Yu,  J-T.  Post-stroke  cognitive  impairment:  epidemiology,  mechanisms  and  management.  -- 
Annals of Translational Medicine, 2014, 2(8), p.80. 
15. 
Tang, W.K., Chen, Y.K., Wong, K. S. Absence of cerebral micro bleed spredictsre version of vascular cognitive 
impairment no dementia' in stroke. -- Int J Stroke, 2011, Dec., 6(6), p.498-505. 
16.  Tatemichi,  X.  et  all.  Cognitive  impairment  after  stroke:  frequency,  pattern  sand  relationship  to  functional 
abilities. -- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 1994, 57, p. 202-207. 
17.  Teasell,  R.,  Hussein,  N.  Rehabilitation  of  Cognitive  Impairment  Post  Stroke.  --  Stroke  Clinician  Handbook, 

 
143
 
 
2014, p.1-41. 
18. Verza, E., Păun, E. Educaţia integrată a copiilor cu handicap. -- Bucureşti: UNICEF şi RENINCO, 1998, p. 5-9. 
19.  Wong,  Gkc,  Lam,  S.  W.,Ngai,  K.  et  all.  Cognitive  domaind  eficits  in  patient  swit  haneur  ysmal  subarachnoid 
hemorrhage at 1 year”. -- J Neurol Neurosurg Psychiatry, 2013, 84, p.104–105. 
 
 
 
CZU 376.015.3 
EDUCAȚIE ȘI  ASISTENȚĂ PSIHO-SOCIALĂ  A  PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI CRONICE ÎN 
PROCESUL DE REABILITARE COMPLEXĂ 
 
                                      GLAVAN Aurelia,  
doctor în psihologie,  
neurolog, Institutul de medicină urgentă 
 
 VÎRLAN Maria,  
doctor în psihologie,  
UPS „I. Creangă” 
REZUMAT 
Preocuparea pentru binele și sănătatea fizică și psihică face parte din strategia de tratament holistic al persoanelor cu 
dezabilități. Rolul psihologului este deosebit de important de-a lungul întregului demers al recuperării acestor persoane. 
Organizația  Mondiala  a  Sănătății  consideră  consilierea  suportivă  drept  cea  mai  răspândită  metodă  terapeutică  non-
farmacologică,  ea  având  la  bază  relaţia  terapeutică  care  se  stabileşte  într-o  atmosferă  securizată,  cu  valenţe 
reasiguratoare pentru persoană. Cu ajutor psihologic de specialitate, persoana  este ajutată  să-si recapete încrederea în 
sine și să redescopere acele comportamente pozitive menite să contribuie decisiv în ameliorarea situației, contribuind 
decisiv la reechilibrarea din punct de vedere afectiv-emoțional, găsind resursele necesare depășirii obstacolelor, puterea 
de luptă, găsind soluții și obiective optimiste. 
Cuvinte-cheie:  dezabilitate,  consiliere  psihologică,  sănătate  fizică,  sănătate  psihică,  psiholog,  program  psiho-
educațional. 
 
EDUCATION AND PSYCHOSOCIAL ASSISTANCE OF PERSONS WITH CHRONIC DISADVANTAGES 
DURING THE COMPLEX REHABILITATION PROCESS 
 
GLAVAN Aurelia,  
PhD in Psychology,  
Neurologist, Institute of Emergency Medicine 
 
VÎRLAN Maria,  
PhD in Psychology,  
“Ion Creangă” State Pedagogical University of Chisinau 
   
SUMMARY 
Concern for the patient's well-being and his physical and mental health is part of the holistic treatment strategy for 
people. The role of a  psychologist is particularly important throughout the medical recovery of these individuals. The 
World  Health  Organization  regards  supportive  counseling  as  the  most  widespread  non-pharmacological  therapeutic 
method, by being based on the therapeutic relationship established in a securing atmosphere with reassuring values for 
the patient. With specialized psychological help, the person is encouraged to regain self-confidence and rediscover those 
positive  behaviors  meant  to  improve  the  situation,  contributing  decisively  to  the  emotionally  rebalancing;  to  find  the 
resources needed to overcome obstacles, his will to fight and optimistic solutions and objectives. 
Key words: psychological counseling, physical health, mental health, psychologist, psycho-educational program. 
               
 
 
Consilierea 
psihologică 
a 
persoanelor 
cu 
disfuncționalități  în  urma  diferitor  maladii  cronice  are 
misiunea de a susţine pacientul şi de a-i oferi posibilităţi 
pentru recuperarea şi integrarea lor optimă în familie şi 
în comunitate. Ea este acordată de către membrii echipei 
multidisciplinare din momentul iniţierii tratamentului de 
reabilitare  şi include:  persoana  cu dezabilități, membrii 
familiei,  persoanele  de  supraveghere  si    îngrijire, 

 
144 
 
psihologul,  asistentul  social, asistentul  spiritual,  juristul 
etc.  Dintre  membrii  echipei  este  delegat  un  responsabil 
care  oferă  informaţii  curente  despre  evoluţia  bolii, 
posibile complicații şi consecinţe, precum şi rezultatele 
scontate ale reabilitării. Asistenţa de consiliere vizează:  
-  educare  şi  consiliere  sub  formă  interactivă  a 
persoanei,  familiei,  supraveghetorului,  îngrijitorului  cu 
privire  la  natura  bolii  şi  managementul  tratamentului 
recuperator;  
-  organizarea  întrunirilor  cu  membrii  familiei  cu 
scop de informare privind problemele medicale şi psiho-
sociale  estimate  la  diverse  etape  de  reabilitare  şi 
minimalizarea  disconfortului  persoanelor  implicate  în 
procesul recuperator; 
-  elaborarea  şi  distribuirea  materialelor  informativ-
educative  (buclate,  broşuri,  materiale  video  etc.)  cu 
suport  psiho-social  şi  de  altă  natură,    necesar 
persoanelor  cu  dezabilități,  membrilor  de  familie, 
supraveghetorilor, îngrijitorilor. 
Rolul  psihologului    este  deosebit  de  important  de-a 
lungul  întregului  demers  al  recuperării  persoanelor  cu 
dezabilități [10,14]. Informarea şi educarea persoanei în 
raport  cu  boala  de  care  suferă,  evaluarea  psihologică, 
susţinere,  reechilibrare  emoţională,  asistarea  persoanei  
cu  nevoi  speciale  în  căutarea  unui  sens  pentru  ceea  ce 
trăieşte  şi  recăpătarea  controlului  cognitiv  asupra 
situaţiei,  toate  acestea  sunt  obiective  importante  de 
urmărit  în  cadrul  şedinţelor  de  consiliere  psihologică 
[3].  Organizația  Mondială  a  Sănătății  consideră 
consilierea  suportivă  drept  cea  mai  răspândită  metodă 
terapeutică non-farmacologică în psihologie, ea având la 
bază  relaţia  terapeutică  care  se  stabileşte  într-o 
atmosferă  securizată,  cu  valenţe  reasiguratoare  pentru 
persoană.  Reacţiile  la  aflarea  diagnosticului  și 
persistența  dezabilității  sunt,  desigur,  individuale  şi  nu 
am putea vorbi despre acelaşi tablou reactiv la persoane 
diferite.  Cu  toate  acestea,  în  general,  în  tabloul  reactiv 
sunt  predominante  afectele  dureroase,  ele  fiind 
considerate  absolut  normale  în  acest  context  [2,  5]. 
Acesta  este  un  proces  treptat,  de  durată,  în  care  se 
urmăreşte  ca  persoana  să-şi  poată  asuma  trăirile  şi 
limitările  impuse  de  boală,  ventilarea  emoţiilor  şi 
deblocarea  resurselor  adaptative  pentru  a  face  faţă 
situaţiei.  Este  foarte  important  să  i  se  dea  persoanei 
posibilitatea să  se  exprime  emoţional, fiind încurajat  şi 
susţinut de profesionist în acest sens [1,6]. 
Iată  câteva  dintre  tipurile  de  reacţii  posibile  la 
conștientizarea  stării  de  sănătate  și  a  dezabilităților 
prezente:  şoc, blocaj, anestezie emoţională, senzaţie de 
irealitate, 
negare, 
furie, 
disperare, 
renunţare. 
Conștientizarea  pierderii  ireversibila  a  funcțiilor 
generează trăiri de neputinţă, inutilitate, deznădejde  [6, 
13].  Profesionistul  urmăreşte  identificarea  trăirilor 
persoanei  pentru  o  abordare  eficientă  în  scopul 
corectării, reorientării acestora sau în vederea suportului 
emoţional  adecvat.  Aceste  trăiri  pot  fi:  teamă 
paralizantă, autoblocantă, stare de alertă, îngrijorare sau 
nelinişte excesivă, disperare, deznădejde, sentimentul că 
nu  mai  e  nimic  de  făcut,  că  totul  este  în  zadar, 
însingurare, autoizolare, retragere, senzaţia de pierderea 
controlului,  că  nu  mai  este  stăpân  pe  propriul destin  şi 
că  viaţa  intră  pe  un  traseu  implacabil  în  care  propria 
voinţă  nu  mai  contează  [4].  Factorii  psihologici  pot  să 
scadă  mult  pragul  de  sensibilitate  la  diferite  stresuri  – 
tristeţea, frica, ura, culpabilitatea, supărarea, disperarea, 
neliniştea,  furia,  sentimente  de  încărcare  ce  afectează 
organismul  şi,  treptat,  prejudiciază  sistemul  imunitar 
[7,12].  Dacă  durata  şi  intensitatea  lor  este  excesivă, 
modificările  organice  pe  care  le  determină  pot  deveni 
patologice  [11].  De  aceea,  este  extrem  de  important 
rolul  consilierii  psihologice  în  afecţiunile  pe  termen 
lung,  pentru  susţinerea  emoţională,  identificarea 
modului  în  care  persoana  acceptă  situația,  cum 
conştientizează  limitările  impuse  de  boală,  care  sunt 
resursele  adaptative  şi  mecanismele  prin  care  face  faţă 
situaţiei actuale [14]. 
Rolul  psihologului  este  de  a    oferi  persoanelor  cu 
dezabilități  asistență  pe  toata  durata  tratamentului 
recuperator, consiliere permanentă atât bolnavului, cât și 
membrilor  familiei  prin  informare  și  comunicare 
deschisa.  In  primul  rând,  e  nevoie  să  ajutăm  persoana 
pentru a păstra o atitudine optimistă și a conștientiza că 
aceasta  poate  contribui  la  succesul  unui  tratament 
recuperator  in  aceeași  măsura  cu  celelalte  terapii.  Sunt 
căutate  astfel  modalități  de  a  depăși  diverse  stări 
psihologice,  precum  singurătatea,  problemele  de 
adaptare,  depresia,  furia,  negarea  sau  anxietatea. 
Psihologul  ajuta  intr-un  mod  profesionist  persoanele  să 
depășească  fiecare  stadiu al  bolii,  de  la  faza  inițială de 
diagnosticare  și  până  la  toate  etapele  de  tratament 
recuperator.  Mai  mult,  in  cadrul  sesiunilor  de  terapie, 
persoanele  primesc  și  informații  despre  boală  si 
tratament, cunoașterea oferindu-le control asupra bolii și 
făcându-i mai puternici. 
 De ce unele persoane își recapătă sănătatea, în timp 
ce  alții  au  o  evoluție  nefavorabilă,  în  condițiile  în  care 
prognosticul  a  fost  același  pentru  ambele  categorii? 
Ameliorările  surprinzătoare  se  datorează  voinței  de  a 
trai,  așteptărilor  pozitive  si  grijii  pentru  sine, 
manifestate de persoanele care nu vor să renunțe în fața 
bolii.  Fără  să  înlocuiască  tratamentul  medical, 
psihologul  propune,  ca  adjuvant,  un  program  psiho-
educațional  cu  tehnici  de  relaxare,  de  vizualizare,  de 
gestionare a obiectivelor in viață și de reducere a durerii 
fizice. 
Program psiho-educațional pentru persoane în 
proces de recuperare: 
1.  Dezvoltarea  unor  noi  tipare  de  dietă,  exercițiu 
fizic, muncă sau condiții de trai; 
2.  Identificarea  surselor  de  stres  sau  traumelor  din 
antecedente, a tiparelor de gândire negativă; 
3.  Transformarea  relațiilor  personale:  reconcilierea 
conflictelor  și  întreruperea relațiilor  toxice  (adică  acele 
relații  care  le  fac  mai  mult  râu  decât  bine,  în  care  se 
distrug,  in  loc  să  se  dezvolte),  dezvoltarea  unor  relații 
armonioase, benefice; 
4. Stabilirea unui timp pentru relaxare si petrecere a 
timpului liber pentru detensionare; 

 
145
 
 
5.  Frecventarea  unor  grupuri  de  sprijin  sau  de 
consiliere psihologică; 
6. Explorarea de terapii complementare; 
7.  Accesarea  surselor  de  emoții  pozitive:  de  la 
metode de relaxare, exerciții de imaginare ghidată, până 
la alegerea ocupațiilor favorite și practicarea lor; 
          Reamintirea  bucuriilor  copilăriei  sau  o  „Listă 
de distracții”, în care să treacă toate acțiunile pe care le-
ar  plăcea  să  le  facă,  în  care  s-ar  amuza  sau  ar  deveni 
creativi  îndeplinindu-le.  Aceste  alegeri  pot  fi  chiar 
ilogice, imposibil de realizat. In fiecare seară persoanele 
aleg  să  facă  una  dintre  aceste  activități  a  doua  zi.  Este 
un  exercițiu  fabulos  pentru  a  trezi  potențialul  de 
vindecare  al  corpului.  Sistemul  imunitar  nu  face 
diferența intre realizarea efectivă a acțiunii, planificarea 
acesteia sau simplul fapt că te gândești să o faci. 
Concluzii si recomandări. Rezumând, ca principale 
responsabilităţi 
pentru  asistența  psihosocială  a 
persoanelor  cu  dezabilități  cronice,  recomandăm 
următoarele: 
•consilierea  şi  sprijinirea  persoanelor  conform 
nevoilor  personale,  programarea  întâlnirilor  în  funcţie 
de  planul  terapeutic  stabilit  de  către  echipa 
multidisciplinară  de  reabilitare,  discuţii,  sprijin 
psihologic  şi  emoţional  pentru  depăşirea  stresului 
survenit,  obţinerea  sprijinului  familiei  sau  al 
comunităţii;  
•furnizarea  de  informaţii  necesare  persoanelor  şi 
familiei 
privind 
boala, 
efectele 
adverse 
ale 
tratamentului,  regimul  igieno-dietetic,  stilul  de  viaţă, 
alternative terapeutice etc.;  
•facilitarea  comunicării  persoanei    cu  membrii 
echipei  multidisciplinare  de  reabilitare  în  vederea 
obţinerii aderenţei sale la tratamentul indicat, în general, 
la planul terapeutic;  
•facilitarea  comunicării  persoanei  cu  personalul  din 
serviciile  sociale  în  vederea  obţinerii  mai  uşor  a 
drepturilor  de  care  beneficiază  persoanele  cu 
dezabilități;  
•furnizarea  unui  program  (ore)  de  educaţie  pentru 
sănătate  și  prevenire  a  complicațiilor  la  nivelul 
comunităţii.  
Referințe bibliografice: 
1. Asberg,  M.,  Thoren,  P.,  Bertilsson.  L.,  Ringberger,  V.  Serotonin  depression  –  a  biochemical  subgroup  with  the 
affective disorders? – Science, 1976, Feb. 6;191(4226), p. 478-480. 
2. Cungi, Ch. Cum putem scăpa de stres. -- Iasi: Editura Polirom, 2003. 
3. Holdevici, I., Neacsu, V.Sisteme  de psihoterapie si consiliere psihologica. -- Bucuresti: Editura Kullusys, 2008. 
4. Gladding, S. T.  Counseling a Comprehensive Profession (trad. în rus.).  -- Санкт-Петербург: Изд-во «Питер»,  
2002. 
5. Lupşa, R., Csiki C. Îngrijirea paliativă în practica medicală. -- Miercurea-Ciuc:Ed. Alutus, 2003. 
6. Mitrofan, I. Buzducea, D. Consiliere si terapie centrată pe traumă. -- București: Editura SPER, 2011. 
7.  Mitrofan,  I.  (red.)Psihoterapia  experienţială,  O  paradigmă  a  autorestructurării  şi  dezvoltării  personale.  -- 
Bucureşti: Editura SPER, 2009. 
8. Mucchielli, A. Arta de a influenţa.-- Iasi:  Editura Polirom, 2003. 
9. Neculau, A. (coord.) Cunoaşte-te pe tine însuţi.,-- Iasi: Editura Polirom, 2003. 
10. Swanson, D. W. Chronic pain as a third pathologic emotion. -- Am. J. Psychiatry, 1984, Feb., 141 (2). 
11.  Tudose,  F.,Tudose,  C.,  Dobranici,  L.  Psihopatologie  si  psihiatrie  pentru  psihologi.–  Bucutești:  Editura  Info 
Medica, 2002. 
12. Tudose, F. Psihopatalogie si orientari terapeutice in psihiatrie.– București: Editura Fundatiei Romania de Maine, 
2007. 
13. Глэддинг, С. Психологическое консультирование. -- Санкт-Петербург:Изд-во «Питер»,  2002. 
14. Таланов, В. Л., Малкина-Пых,  И. Г.  Справочник практического психолога. -- Москва: Изд-во «Эксмо»,  
2002. 
 
 
CZU 37.07 
IMPORTANTA MANAGEMENTULUI TIMPULUI IN ACTIVITATEA DE CONDUCERE A 
INSTITUTIILOR DE INVATAMANT 
MANEA Nela, 
Dr., Psiholog clinician,  
Constanța, România  
[e-mail]
 
REZUMAT 
Printre revoluţiile care au avut loc în secolul al XX-lea, una dintre cele mai importante a fost revoluţia managerială. 
Anume în această perioadă managementul s-a constituit ca un domeniu separat, dezvoltându-se intens şi în prezent.  
Actualmente,  în  toate  ţările  dezvoltate  se  acordă  o  atenţie  sporită  pregătirii  managerilor  profesionişti,  deoarece 
„sarcina  conducătorului  este  aceea  de  a  fi  din  ce  în  ce  mai  eficient”.  Necesitatea  profesionalizării  activităţii 
manageriale în domeniul învăţământului a fost conştientizată în Occident prin anii 60-70 ai secolului al XX-lea [1]. 
Cuvinte-cheie : manager, învăţământ, activitate. 

 
146