Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

4.2 Modalităţi de cunoaştere a potenţialului client

Indiferent de tipul de client cu care ne întâlnim, înainte de a începe dialogul, vom recurge la „scanarea” acestuia (de regulă, de jos în sus), oprindu-ne privirea, prioritar, asupra feţei şi, în special, a ochilor săi.

În acest context, printre „mesajele” pe care urmează să le observăm, analizăm şi interpretăm, se înscriu şi: poziţia corpului, mimica şi gesturile, expresia feţei, privirea, calitatea vocii şi cuvintele utilizate de interlocutor. Spre exemplu, mimica facială a interlocutorului (inclusiv „etajele” morfotipologiei sale – fig.nr.4.1), precum şi temperamentul acestuia pot fi relevate (şi) prin analizarea datelor generale înscrise în tabelul din fig.nr.4.2.