Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

C - caracteristici	A – argumente
D - dovezi
S - securitate	X	X	X
O - orgoliu	X	X	X
N - noutate
C - confort
B - bani	X	X
S - simpatie		X

Fig.nr. 4.4: Exemplu de grilă SONCBS/CAD

Concluzionând, este necesar ca, pentru reuşita demersului nostru de cunoaştere a interlocutorului, în vederea stabilirii unui raport pozitiv cu acesta, să:

• 
  îi depistăm, cât mai repede, motivaţiile pentru care acesta ar dori o relaţie partenerială cu noi;
  
• 
  să ne adaptăm, în funcţie de propriile noastre motivaţii, celor exprimate de interlocutor, vorbindu-i, întotdeauna, acestuia, despre ceea ce îi place să audă!...
  

4.3 Comunicarea interpersonală cu clienţii

Fapt indubitabil, omul liber este un om bine informat şi, oricare ar fi nivelul său ierarhic, interesul fiecărui individ este de a lucra cu semeni capabili de iniţiative şi nu cu cei transformaţi în roboţi, în simpli executanţi de ordine venite „de sus”. Şi, putem adăuga, nu numai bine informat dar, mai ales, capabil să comunice într-o manieră clară, precisă şi eficientă.

Înainte de a şti cum să spunem, trebuie să ne întrebăm ce vrem să spunem. Sau, într-o altă formulare, este foarte bine să ne ocupăm de „ambalaj” dar, în primul rând, trebuie să ştim ce punem în respectivul „ambalaj”. Aceasta nu este numai o preocupare metodologică ci, prioritar, una educativă pentru viitorii întreprinzători, pentru că profesionalismul în domeniul comunicării conferă nu numai credibilitate, ci şi siguranţă, prestigiu şi eficienţă în toate acţiunile întreprinse.

În acest context, regulile de bază necesare unei comunicări eficiente pot fi sintetizate, astfel:

a) a asculta. Înainte de a vorbi este obligatoriu să ascultăm de două ori, altfel riscând ca discursul (alocuţiunea) să fie „decalată” şi să se facă într-un „registru” de emitere a informaţiei fără luarea în considerare a receptorului (auditoriului) care aşteaptă fie un dialog, fie o informaţie capabilă să îi satisfacă, deplin, doleanţele şi/sau exigenţele;

b) a schimba. Aceasta este însăşi regula de bază a comunicării multilaterale: pe baza schimbului de idei, opinii, puncte de vedere etc. se poate construi ceva, se poate cere sau se poate determina o persoană să aibă o participare activă la viaţa organizaţiei şi să nu dea dovadă de „supunere pasivă”, atât de riscantă şi dăunătoare;

c) a anticipa. Comunicarea îşi derulează efectele pe termene medii. Iată de ce este necesar ca organizaţia să anticipeze contextul previzibil al următorilor trei, cinci ani ai activităţii sale, fără de care eforturile desfăşurate sunt generatoare de situaţii de decalaj, prejudiciabile;