Introducere

Antrenamentul prin mers

Este cel mai utilizat atât de bolnavii care-şi încep mobilizarea după un episod de IRA (insuficienţă respiratorie acută), cât şi de cei cu o relativ bună capacitate de efort, pentru menţinere acesteia. Nu este necesar să se insiste asupra avantajelor acestei modalităţi de efort: fiziologic, se desfăşoară pe baza automatismelor câştigate, nu cere vreo instalaţie, pune în acţiune mai multe grupe musculare. Singurul dezavantaj este imposibilitatea de cuantificare a dozajului, dar în acelaşi timp este uşor de dozat pe baza reacţiei clinice a bolnavului. În cazurile mai grave, după imobilizări prelungite la pat, mersul se începe sub o mască cu oxigen, prin salon sau culoarul spitalului, pacientul fiind însoţit de o asistentă care poartă rezervorul de O₂.

Pe măsură ce antrenamentul progresează, se reduce O₂ până când bolnavul va respira doar aer. În general, administrarea de 1-2 l O₂/min. este suficientă.
În timpul mersului pacientul va menţine ritmul de mers care îi convine, dozând treptat durata mersului. Mersul se execută doar pe teren plat. Când bolnavul a ajuns la o durată de aproximativ 15 minute mers continuu, introducem pe distanţe scurte, 20-30 de metri, ritmuri de mers mai alerte, dublând sau triplând ritmul obişnuit. Treptat aceste scurte perioade de ritmuri alerte vor fi înmulţite sau lungite, concomitent cu creşterea întregii durate de mers. În funcţie de pacient, în general, ne oprim cu progresia efortului între 30-60 minute durata totală a unei şedinţe de mers care cuprinde 4-8 ritmuri alerte pe distanţe care nu depăşesc 100 m. Idealul ca la domiciliu bolnavul să-şi execute aceste plimbări într-un cadru şi într-o atmosferă cât mai nepoluată. Mai mult decât la alte forme de antrenament fizic, şedinţa de mers este uşor de a fi repetată de 2-3 ori pe zi.
O variantă a antrenamentului prin mers este aşa numita "cură de teren", procedeu larg răspândit cu câteva decenii în urmă în staţiunile balneoclimaterice din Europa. În ultimul timp, există un reviriment al acestui excelent procedeu de antrenament fizic cu scop profilactic, terapeutic sau recuperator. Caracteristic "cure de teren" este, în afara mersului dozat ca durată şi variaţia de pante, în urcuş, coborâş, mers pe plat. De asemenea o altă caracteristică este mediul ambiant: aer nepoluat şi bogat în ioni negativi, peisaj plăcut, sedativ, cum sunt parcurile naturale sau pădurile din staţiunile balneoclimaterice.