Introducere

a).Reeducarea vârfurilor

• 
  pacientul în decubit dorsal, gâtul şi capul în rectitudine. Mai târziu pacientul va lucra şi din şezând.
  

Există situaţii în care trebuie antrenat un singur apex celălalt fiind menajat. Desigur că o astfel de ventilaţie nu va putea niciodată să şi-o reproducă pacientul singur. Poziţia:

• 
  decubit dorsal, capul flectat spre stânga pentru antrenarea vârfului drept, mâna dreaptă sub ceafă pentru a favoriza deschierea hemitoracelui drept, braţul stâng de-a lungul corpului. Mâna kinetoterapeutului de pe vârful drept execută presiunile după tehnica obişnuită în timp ce mâna stângă caută să blocheze complet inspirul vârfului stâng.
  

b) Reeducarea sectorului axilar

• 
  poziţia pacientului în latero-decubit capul latero-flectat. Braţul de deasupra mult ridicat pentru deschiderea hemitoracelui, mâinile kinetoterapeutului suprapuse se plasează în axilă.
  

c) Reeducarea costală inferioară

• 
  pacientul în decubit dorsal capul flectat sprijinit de o pernă, membrele superioare de-a lungul capului. Mâinile kinetoterapeutului se plasează la baza toracelui, cu policele pe linia mediană şi degetele răsfirate spre în afară.
  

Antrenarea costală inferioară este deosebit de importantă de obicei trebuind asociată cu respiraţia diafragmului. De astfel respiraţia abdomino-toracică inferioară este cel mai eficace tip ventilator spre care se tinde în reeducarea respiratorie.
Pentru antrenarea respiraţiei costale inferioare este deosebit de indicată utilizarea unei chingi din pânză groasă, lată de 8-10 cm şi lungă de 1,50 m având la capete două mânere.
Chinga este încrucişată la baza toracelui în aşa fel încât mâna dreaptă controlează presiunea pe hemitoracele stâng şi invers. În inspir pacientul îndepărtează mâinile, deci strânge în chingă baza toracelui. În inspir lasă treptat această tracţiune. De remarcat că prin chingă se execută o presiune circulară şi nu doar pe o suprafaţă limitată ca în cazul mâinilor kinetoterapeutului.
Antrenarea unilaterală a zonei costale inferioare se execută:

• 
  în decubit lateral, cu capul în poziţie joasă membrului superior ridicat deasupra capului şi genunchii uşor flectaţi pentru relaxarea abdominalilor. Deschiderea hemitoracelui poate fi accentuată prin introducerea unei perne, sul, sub baza hemitoracelui de sprijin. Mâna kinetoterapeutului presează baza toracelui de deasupra.
  
• 
  cu ajutorul chingi, care se plasează ca pentru exerciţiul anterior. Dorind de exemplu antrenarea toracelui inferior drept se execută o latero-deviaţie stânga. Expirul realizat cu tracţiune puternică de ambele capete ale chingii este urmat de un inspir în timpul căruia mâna dreaptă ţine strâns chinga nepermiţând expansiunea bazei stângi, în timp ce mâna stângă slăbeşte progresiv presiunea pe măsură ce inspirul se termină.
  

O altă variantă de antrenare a toracelui inferior drept cu ajutorul chingii:

• 
  bolnavul în poziţie şezând; chinga în mână se trece peste baza hemitoracelui drept, spre lombă, flancul stâng – pubis, fosa anterioară a coapsei drepte, capătul chingii fixându-se sub coapsa dreaptă între coapsă şi scaun.