Summary a new Dimension of Ethical Methodology in the Era of Global
Yüklə 0,51 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- BIOETICA ŞI REGLEMENTAREA CERCETĂRII CELULELOR STEM EMBRIONARE Corneliu Lîsîi
- Celule stem Embrionare
- ASPECTE BIOETICE ALE XENOTRANSPLANTOLOGIEI Veronica Gudumac
|
Bibliografie
BIOETICA ŞI REGLEMENTAREA CERCETĂRII CELULELOR STEM EMBRIONARE Corneliu Lîsîi (Coordonator ştinţific: conf. univ. Eşanu Anatolie) Catedra Filosofie şi Bioetică USMF "Nicolae Testemiţanu"
Despite the v arious sources of stem cells (adult, embryonic, fetal, derived from umbilical blood), scientists argue that embryonic stem cells (ESC) provide the most stable and promising results in treatment of different diseases and in regenerative medicine due to their special abilities. Taking into consideration that the only source of ESC is a human embryo, research on such cells are the most controversial ethically and morally, this influences different countries to adopt different policies governing the research on ESC, source of embryo, legality of their use. The essential role in addressing this controversy is the Bioethics Committees of National and International level. This article is aims to highlight this problem and the position of various countries on this issue. Rezumat În pofida diverselor surse de celule stem (adulte, embrionare, fetale, provenite din singe umbilical), savanţii susţin că celulele stem embrionare (CSE) oferă cele mai stabile şi promiţătoare rezultate în tratamentul diferitor maladii sau în medicina regenerativă datorită capacităţilor lor speciale. Dar din cauza că singura sursă de CSE o reprezintă embrionul uman, cercetările pe acest tip de celule sunt cele mai controversate din punct de vedere etic şi moral, influenţînd diferite state să adopte diferite politici de reglementare a cercetărilor pe CSE, sursa lor de embrioni şi legalitatea utilizării lor. Un rol hotărîtor în abordarea acestei controverse îl au Comitetele de Bioetică de rang Internaţional şi Naţional. Articolul reprezintă un studiu cu scopul de a elucida problema cercetării pe celule stem embrionare, precum şi poziţia diferitor ţări privitor la această problemă. Actualitatea temei În prezent obiectivul cercetărilor medicale este creearea de noi organe, ţesuturi, celule care să înlocuiască pe cele afectate. Ideea acestei tehnologii se bazează pe introducerea de celule precursoare ţesutului dat în regiunea afectată a organului. Aceste studii şi aplicarea lor în experienţele clinice au la bază cercetările pe celule stem, deoarece doar ele au capacitatea de a se divide continuu şi a se diferenţia în diverse tipuri de ceulele. Spre exemplu, celulele stem pot fi induse să se diferenţieze în cardiomiocite, care vor forma ţesut muscular cardiac, capabil să înlocuiască ţesutul lezat în urma unui infarct sau pot fi diferenţiate în celule secretoate de Insulină [2,5] care va trata definitiv pacienţii cu diabet. Însă cercetările pe celule stem trebuie să fie legalizate şi aprobate bioetic de către instituţiile respective, aceasta face ca bioetica şi reglementarea cercetării celulelor stem embrionare să devină o problemă actuală cu necesitatea de a fi elucidată cît mai curînd pentru a permite oamenilor de ştiinţă să-şi orienteze în mod legal cercetările în realizarea potenţialului celulelor stem şi stabilirea unor terapii celulare viabile, efective şi accepatate moral şi etic. Scopul lucrării Această lucrare are obiectivele de a analiza aspectele bioetice ale utilizării celulelor stem embrionare, a utilizării embrionilor umani în aceste scopuri, de a delimita avantajele şi dezavantajele reutilizării embrionilor sau de a-i creea prin intermediul clonării. Totodată acest studiu are scopul de a reduce subiectivitatea argumentelor în cazul statutului de persoană a embrionului uman. Metode de studiu În elaborarea acestui articol am efectuat un review al literaturii de specialitate reprezentat de articole publicate la această de temă în revistele de specialitate, am sintetizat informaţia prin metoda strucurării, integrării şi adaptării în contextul principiilor etice, morale, filosofice şi bioetice. Rezultate şi discuţii Celula stem reprezintă o celulă capabilă să se dividă la infinit cu capacitatea de a se diferenţia în diferite linii celulare. Celulele stem se clasifică după potenţialul de proliferare şi după origine. După origine distingem: Celule stem Adulte - celule multipotente (cu capacitatea de a da naştere la celule dintr-o singură foiţă embrionară) ele sunt colectate de la omul viu, utilizarea lor este acceptată bioetic, ele nu provoacă răspuns imun deoarece sunt prelevate de la aceiaşi persoană, însă capacitatea de dividere este mică, prezentînd riscuri de mutaţii în dependenţă de vîrsta pacientului. Celule stem Embrionare- celule totipotente (au capacitatea de a da naştere la toate tipurile de celule) sunt colectate de la embrionii supranumerari rămaşi în urma fertilizării in vitro sau din embrionii obţinuţi prin clonare, colectarea lor are ca efect distrugerea embrionului, provoacă răspuns imun, ele au capacitatea proliferativă înaltă, însă sunt controversate din punct de vedere bioetic. Celule stem Neonatale- celule multipotente, sunt colectate îmediat după naşterea copilului din sîngele umbilical, există Bănci de celule stem care le păstrează, sunt prelevate în cantitate mică. Celule stem Fetale- celule pluripotente colectate de la făt, au capacitate înaltă de dividere, însă prelevarea este dificilă. Fiecare celulă are avantajele şi dezavantajele sale, totuşi apare întrebarea de ce sunt utilizate celule stem Embrionare care creează controverse bioetice, dacă pot fi utilizate alte surse accesibile precum celulele stem adulte? La această întrebare savanţii susţin că este necesar de-a utiliza şi cerceta toate tipurile de celule, aceasta ar permite dezvoltarea unor metode mixte de utilizare care ar oferi posibilitatea utilizării întregului potenţial al diferitor surse de celule cu obţinerea de rezultate mai superioare, spre exemplu utilizarea celulelor stem embrionare împreună cu celelule stem adulte. Celulele stem embrionare oferă un potenţial enorm de dividere şi risc scăzut de mutaţii, iar celule stem Adulte oferă diferenţierea necesară şi reduc riscul de formare a teratoamelor [1]. Cel mai important principiu pentru a trata efectiv un pacient este de a trata maladia şi nu simptomele ei. În acest context terapiile bazate pe celule stem şi testate pe animalele de laborator oferă posibilităţi de tratament a maladiilor precum Parkinson, Alzheimer, infarctul miocardic, diabet, ele au aplicare şi în medicina regenerativă precum osteogeneza, oferă soluţii în cazul cancerului sau anomaliilor genetice. Totodată aceste celule au un rol desăvîrşit în domeniul studiilor ştiinţifice precum influenţa diferitor preparate medicamentoase asupra ţesutului in vitro, cercetarea unor căi metabolice, sau cercetarea unor metaboliţi în cazul diferitor maladii [9]. Rezultatele obţinute în laborator şi în experimentele pe om au oferit rezultate imposibil de obţinut prin oricare alte metode, acesta este argumentul cel mai important care susţine şi promovează cercetarea şi utilizarea celulelor stem, inclusiv a celor embrionare. În baza acestui argument împreună cu principiul subsidarităţii, proporţionalităţii şi necesităţii se fondează şi legislaţia în acest domeniu, un exemplu este articolul 3-6 cu privire la protecţia Embrionului Uman din legislaţia belgiană: „Cercetarea pe embrionii umanii este permisă doar dacă nu există o altă metodă de cercetare la fel de efectivă” , art. 4-1: „ Crearea de embrioni prin metode artificiale (clonarea) este interzisă cu excepţia cazurilor cînd cecetarea nu este posibilă prin experimente pe embrionii supranumerari”. Comitetul Naţional de Bioetică al SUA afirmă: „ obţinerea celulelor stem din embrionii supranumerari rămaşi în urma Fertilizării In Vitro este justificată doar dacă nu pot fi utilizate alte surse mai puţin controversate moral”, [8] legislaţia Germaniei în acest domeniu afirmă: „ Utilizarea celulelor stem embrionare umane este permisă doar dacă este demonstrat ştiinţific că nu există nici-o altă metodă de obţinere al rezultatului scontat” [3]. Astfel autorităţile se află în situaţia cînd nu pot interzice studierea celulelor stem embrionare din cauza că ar împiedica dezvoltarea noilor tehnologi, dar nu pot liberaliza utilizarea lor datorită faptului că pentru obţinerea lor sunt distruşi embrionii. Astfel problema etică şi morală a studierii celulelor stem embrionare este statutul embrionului şi posibilitatea utilizării lui în cadrul cercetărilor. Opiniile morale societăţii se divizează în două extremităţi: 1. embrionul uman are statut de persoană şi posedă drepturi depline, 2. Embrionul uman nu reprezintă o persoană şi poate fi utilizat sub pretextul salvării de vieţi omeneşti. Sursa cea mai frecventă de embrioni sunt embrionii supranumerari rămaşi în urma fertilizării in vitro, astfel dacă aceşti embrioni nu sunt reutilizaţi ei vor fi distruşi, pe această cale în Anglia în perioada 1991-2000 au ajuns 294.000 embrioni, dacă aceşti embrioni au statut de persoane, atunci autorităţile trebuie judecate pentru 254.000 de crime. Însă aceste atitudini sunt radicale. Se disting ţări care înterzic definitv utilizarea embrionilor umani în oricare scopuri, acestea sunt Italia, Irlanda, ţări în care religia are o influenţă mare asupra deciziilor autorittăţilor. Însă majoritatea ţărilor au adoptat poziţii intermediare. Pe plan internaţional se disting 2 curente: 1. Utilizare- derivare, 2. Creare- distrugere. Utilizare-derivare. Această poziţie delimitează o diferenţă între a manipula embrionul uman, şi a utiliza celulele lui, astfel că ea interzice utilizarea lor, dar permite utilizarea celulelor embrionare deja existene. Dacă privim această poziţie în ansamblu, atunci celulele embrionare deja existente tot au provenit de la un embrion, din această cauză, din punct de vedere etic cel ce utilizeaă celulele pe care altă persoană le-a obţinut, încalcă normele morale la fel ca furnizorul lor. Asemenea poziţie a adoptat Germania, în acest stat se fac cercetări cu celulele embrionare, dar ele provin din afara ţării. Tot la această poziţie se află SUA, fostul prşedinte G.W.Bush a susţinut că sunt permise cecetările pe liniile celulare deja existente, astfel că utilizarea embrionilor este interzisă. Socrate a afirmat: „ a cunoşte binele înseamnă a face bine, a cunoaşte răul înseamnă a nu face rău”. Poziţia Utilizare-derivare satisface cerinţele savanţilor prin faptul că le oferă posibilitatea de a utiliza celulele, iar autorităţile nu se implică moral în utilizarea embrionilior umani, dar din perspectivă bioetică nu există diferenţă morală între cei care utilizează celulele şi cei care le produc. Creare- distrugere. Acest principiu permite utilizare embrionilor supranumerari rămaşi în urma fertilizării in vitro, şi interzice crearea de embrioni prin transfer nuclear(clonarea). Această distincţie a fost realizată de către Comitetul de Bioetică SUA cu privire la celule stem embrionare, şi este argumentată prin faptul că aportul utilizării embrionilor pentru a salva vieţile altor oameni este mai înalt decît distrugerea lor fără sens. Dar totuşi de ce este necesară utilizarea clonării în terapiile cu celulele embrionare? Răspunsul este reacţia imună a organismului care apare în cazul transplantării celulelor de la embrioni străini ceea ce duce la diminuarea rezultatelor, şi lipsa reacţiei imune la transplantarea celulelor din embrionii obţinuţi prin clonare. După cum am menţionat mai sus în Anglia în perioada 1991-2000 au fost produşi 925.000 embrioni umani în cadrul fertilizării in vitro, din embrionii supranumerari 294.000 au fost aruncaţi, iar 53.497 au fost utilizaţi în scopuri practice. Tot în această perioadă au fost produşi 118 embrioni umani prin clonare şi toţi au fost utilizaţi în scop practic. Se interzice utilizarea embrionilor supranumerari conform principiilor: dreptul la viaţă, demnitatea umană, libertate, dar dacă ei sunt aruncaţi atunci se încalcă principiul bioetic cu privire la evitarea pierderii, progresului, dezvoltării, subsidarităţii. Concluzii Bioetica este ştiinţa supraveţuirii, iar respectarea principiilor bioetice asigură depăşirea problemelor globale şi oferă perspective pentru supraveţuirea speciei umane. Însă în acest context rolul primordial îl are ştiinţa Medicinei, pentru progresul căreia este indispensabil utilizarea celulelor stem embrionare, deaceea este necesar ca cercetările pe celule stem embrionare să continue şi să fie aplicate în clinică, pentru aceasta este obligatoriu reglementarea unei legislaţii în vigoare, care să respecte principiile bioetice.
Bibliografie
288(5472):1778; 8. National Bioethics Advisory Commission. Ethical Issues in Human Stem cell research.Rockville, MD: NBAC; 1999 Sept:53; 9. Thomson J.A. et al. Embryonic stem cell lines derived from human blastocysts; Science1998; 282(5391):1145-7. Pedersen R.A. Embryonic cells for medicine. Sci Am 1999; 280(4):68-73. Reubinoff B.E. et al. Embryonic stem cell lines from human blastocysts: somatic differentiation in vitro. Nature Biotechnol 2000; 18:399-404. Schwartz R.E. et al. Multipotent adult progenitor cells from bone marrow differentiate into functional hepatocyte-like cells. J Clin Invest 2002; 109(10):1291-302. Verfaillie C.M. Adult stem cells: assessing the case for pluripotency. Trends Cell Biol 2002; 12(11):502-8. Kogler G. et al. A new human somatic stem cell from placental cord blood with intrinsic pluripotent differentiation potential. J Exp Med. 2004; 200(2):123-35.
(Coordonator ştiinţific: conf. univ., Eşanu Anatol) Catedra de Filosofie şi Bioetică USMF "Nicolae Testemiţanu"
This article represents an integrated study that reflects the common attributes of xenotransplantation as an alternative way of exchanging the damaged human tissues and organs. Its various types, the impact upon human rights and human psychology, its ethical sides and limits are also included. Rezumat Articolul dat reprezintă un studiu integrativ ce reflectă atributele xenotransplantologiei drept cale alternativă de a înlocui organele şi/sau ţesuturile umane lezate. Sunt incluse de asemenea tipurile, limitele, aspectele etice, precum şi impactul asupra psihologiei şi drepturilor omului a xenotransplantologiei. Actualitatea temei Interesul pentru xenotransplantologie rezultă din faptul că în fiecare zi, moare cîte o persoană, pentru că nu i se efectuează transplantul necesar din lipsa de organe/ţesuturi, iar altele 18 sunt incluse pe lista de aşteptare. Xenotransplantologia, deschide noi perspective şi orizonturi în vederea extinderii pieţei de organe, oferind alternative mai ieftine din punct de vedere economic organelor umane, acoperind totodată necesităţile crescînde în materiale supuse unui eventual transplant, oferind noi şanse de viaţă milioanelor de solicitanţi. Studiul integrativ al aspectelor bioeticomedicale, al etapelor şi principiilor xenotransplantologiei, va furniza informaţia veridică comparativ echitabilă, în ceea ce priveşte analiza competitivităţii şi eficacităţii xenotransplantologiei, ca metodă acceptată pe plan internaţional, paralel cu limitele şi riscurile ce pot compromite xenotransplantologia drept cale de exacerbare a atributelor metodologiei paleative şi a metodelor alternative şi de surogat[1]. Pe lîngă problemele biomedicale, pe plan mondial, se fac tot mai des auzite clauze cu privire la starea de dezechilibru psihologic ce survine postoperaţional, la persoanele ce au beneficiat de xenotransplantant. Printre problemele şi impacturile psihologice, pot surveni şi izolarea socială, modificări în orientarea spre recunoaşterea autonomiei şi integrităţii personale, izolarea, culpabilitatea, fragilitatea şi dezechilibrul emotional, pîna la imposibilitatea reintegrarii sociale, sunt principalele provocări morale la care sunt supuse persoanele ce beneficiază de xenotransplantate. Pe de altă parte, există probleme bioetice privind corectitudinea actului sacrificării animalelor de la care se vor preleva organele/ţesuturile şi acordarea priorităţii vieţii omului, asupra celei a animalului, care, deseori, este supus alterărilor genetice, experientelor care nu întotdeauna corespund normelor etice prevăzute de protocoalele generale comun acceptate(fig1). Articolul conţine date statistice care demonstrează o solicitare înaltă a aplicării acestei metode în tot mai multe ţări ale lumii, ceea ce demonstrează că xenotransplantologia este, în mod inevitabil, o metodă de perspectivă. Scopul studiului Aprecierea impactului bioeticosocial al xenotransplantologiei ca metodă prodigioasă în fortificarea fondului medical global, precum şi elucidarea punctelor forte şi a dezavantajelor xenotransplantologiei ca metodă ce subminează entitatea fiinţelor vii, paralel dreptului omului de a-şi păstra echilibrată şi intactă identitatea psihologică. Paralel, se va efectua revelarea multitudinii de opinii privitor la dilema transplantalogiei din perspectiva bioetica cu scop de a efectua o sinteza pentru informarea publică, precum şi studiul impactului asupra medicinii, sănătăţii şi protecţiei sociale a xenotransplantului. Obiective
Materiale şi metode
Rezultate şi discuţii Xenotransplantologia, este privită ca metodă plină de controverse, fiind o metodă calificativ nouă, ce generează competitiv o cantitate complementară de transplantate pe piaţa de organe, fiind prelevate de la alte specii, decit cea umană. Drept xenotransplantat, pot servi atît organele regenerative (sînge, măduva osoasă hematogenă), cît şi cele neregenerative(cornee, rinichi, ficat, intestine, insule pancreatice etc.), fapt ce generează un interes ridicat pentru xenotransplantologie.[12] Apelînd la datele statistice mondiale de ultimă oră, relevăm faptul, că doar 5% din organele solicitate, sunt disponibile pentru a fi transplantate, ceea ce induce necesitatea promovării metodelor prodigioase de soluţionare a acestei probleme, dintre care pe prim-plan, reliefează xenotransplantologia. Urmărind dinamica dezvoltării şi aplicabilităţii transplantologiei în lume, observăm că în anul 1990, în S.U.A, din cei 21914 de solicitanţi, doar 12580, au beneficiat de acesta, în perioada anilor 1990-1999- rata donorilor creşte cu 59%, ceea ce nu a împiedicat faptul ca în 2001, 80374 persoane, să aibă în continuare nevoie de un transplant, neavînd acces la acesta, iar altele 6124 persoane să moară în asteptarea transplantului. Această lovitură forte asupra sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei, a garantării asistenţei medicale şi a serviciilor medicale prestate în interesul pacientului, duc la faptul ca în 2004, datele statistice să se schimbe în favoarea acceptării xenotransplantologiei, astfel încit, în urma sondajelor, deja 2/3 din persoanele anchetate, să fie de acord să primească transplantatul de la un animal, iar in 2008- 7 din 10 persoane interogate, recunosc că ar accepta să li se transplanteze organe de la alte specii.[2] Cu toate acestea, realizînd studiul metodologiei şi principiilor xenotransplantologiei, devin relevabile criteriile obligatorii pentru xenotransplantat, acestea fiind expuse în prealabil, unui şir de analize anatomice, fiziologice, biochimice, cu scopul de a stabili, dacă acesta poate fi transplantat,[14] analizindu-se anumiţi parametri, precum : 1. Dimensiunile organului, ce trebuie să corespundă proporţiilor organismului ce va beneficia de el ; 2. Longevitatea reprezentantului de la care se prelevează organul (de exemplu, porcinele, trăiesc 15 ani) ; 3. Diferenţele dintre fondurile proteic şi hormonal ai acceptorului şi ai organismului animalului de la care se prelevează organul ; 4. Condiţiile naturale diferite ; 5. Diferenţele temperaturilor corpului şi intraorganice dintre organismul uman şi cel animal.[19,20] Din acestea rezultă, de asemenea, o serie de restricţii şi limite specifice metodei date, cuprinzînd atît aspectele biomedicale, cît şi cele bioetice. Din cele mai importante, vom menţiona : 1. Necesitatea administrării preparatelor imunosupresoare ; 2. Rata înaltă a respingerii transplantatului (hiperacută, vasculară acută, cronică, celulară, etc.) ; 3. Interdicţiile religioase ; 4. Probleme etice ; 5. Perturbări morale, ce se pot solda cu schimbări ale personalităţii.[4,17,18] Una dintre cele mai acute probleme posttransplantaţionale, pe plan medical, este apariţia şi dezvoltarea xenozelor, ce reprezintă boli transmise intre specii, prin intermediul xenogrefelor. Astfel, xenotransplantologia, sporeşte apariţia xenozelor, prin următoarele mecanisme specifice : 1. Xenogrefa, distruge barierele fiziologice ale organismului recipientului ; 2. Aplicarea tratamentului imunosupresiv, duce la diminuarea sau chiar dispariţia răspunsului imun şi la sporirea sensibilităţii organismului faţă de infecţii ;[11] 3. Reglatorii complementului uman (CD46, CD55ET, CD59), care servesc drept receptori virali, recunosc virusul şi duc la instalarea infecţiei virale alogene (rotavirus, herpesvirus, parvovirus, cirovirus, retrovirus).[3,16] 
a b 
Yüklə 0,51 Mb. Dostları ilə paylaş:
|