Introducere

VÂRSTA	55 – 75 ANI
45 – 65 ANI
CLINIC	Tuse Instalarea tusei Sputa Dispneea Murmur vezicular Raluri Habitus Infecţii recurente	ocazională după instalare dispneei redusă, mucoasă constantă atenuat rare slab, astenic rare	aproape constantă înainte de instalarea dispneei abundentă, purulentă variabilă normal frecvente normal, gras, picnic frecvente
RADIOLOGIC	Transparenţă pulmonară Desen pulmonar Diafragm Raport cardiotoracic Spaţiul retrosternal	crescută dispărut în manta coborât, aplatizat  1/2,5 hipertransparent	normală sau crescută normal sau întărit normal  1/2,5 normal sau transparenţă crescută
FUNCŢIONAL	Complianţă statică Presiune inspiratorie maximă Coef. de retracţie Capacitate de difuziune Volum rezidual Ventilaţie Hipoxemie cronică Hipercapnie cronică Raporturi V/Q ventilaţie/perfuzie Presiunea arterială pulmonară Cord pulmonar cronic Hematocrit Toleranţă la efort	normală sau crescută mică  3 mică crescut foarte mult crescută mică sau moderată rareori predomină valorile crescute normală sau uşor crescută rar  50% relativ bună	normală sau micşorată normală sau mare  3 normală sau mică normal sau moderat crescut normală deseori importantă frecvent predomină valorile reduse deseori net crescută frecvent  50% scăzută

Simptomatologie: după 40 ani apare

• 
  tuse,
  
• 
  expectoraţie,
  
• 
  dispnee progresivă.
  
• 
  VEMS-ul scade în medie cu 40 – 80 ml /an. (VEMS este speranţa de viaţă în BPOC.)
  
• 
  GRADUL I – la eforturi mari – VEMS 2l (dispneea);
  
• 
  GRADUL II – activităţi curente – VEMS 1,2 – 1,5l (speranţa de viaţă ~10 ani);
  
• 
  GRADUL III - eforturi mici – îmbrăcat, spălat – VEMS 1l (speranţa de viaţă ~4 ani);
  
• 
  GRADUL IV – repaus VEMS 0,5 – 0,7l (speranţa de viaţă - 2 ani).
  

Examenul paraclinic:

• 
  PFR- spirografie – VEMS-ul scade, scade difuziunea pulmonară,
  
• 
  examenul sputei,
  
• 
  examen radiologic,
  
• 
  EKG, etc.
  

Diagnosticul pozitiv:

• 
  sindrom bronşitic obstructiv – tuse productivă cronică;
  
• 
  emfizem - dispnee progresivă.
  

Diagnosticul clinic al tipului de BPOC: există două tipuri, după predominanţa sindromului bronşitic sau emfizem:

• 
  BPOC cu predominanţă tip B este numit blue – bluthers cu evoluţie severă;
  
• 
  BPOC cu predominanţă tip A este numit pink – puffer.
  

O treime din bolnavi se încadrează în tipurile de 2/3 mixte
Diagnosticul funcţional al BPOC se face după existenţa sau nu a hipercapniei.
Diagnostic diferenţial cu:

• 
  un astm vechi,
  
• 
  fibroza chistică,
  
• 
  emfizem panacinar sever,
  
• 
  afecţiuni ale cutiei toracice.
  

Complicaţiile BPOC sunt:

• 
  astm bronşic adevărat,
  
• 
  frecvente pneumonii,
  
• 
  bronşiectazii care determină cord pulmonar cronic.
  

Prognostic: din punct de vedere clinic, ventilator.
Semnele clinice:

• 
  în respiraţie apare tahipneea cu expir prelungit, diafragmul coboară putând deveni imobil,
  
• 
  cianoză în repaus, tahicardie, aritmie, EKG-ul arătând hipertrofia ventriculului drept;
  

Semnele neuropsihice:

• 
  apatie,
  
• 
  schimbarea ritmului circadian somn – veghe.
  

Semnele ventilatorii:

• 
  VEMS sub 1 l, sub 50 %, bolnavii supravieţuiesc 4 ani de la diagnostic. Când apare cordul pulmonar 50 % decedează. Bolnavii se examinează zilnic 1 – 3 luni.
  

Tratamentul: se administrează mucolitice, antibiotice, bronhodilatatoare, O2, antiinflamatoare.
Profilactic:

• 
  profilaxia bronşitei cronice – eliminarea fumatului, evitarea poluării, schimbarea locului de muncă, tratamentul infecţiilor bronşice pulmonare (prin chimioterapie), spirografie periodică (la scăderea peste 30 ml/an a VEMS-ului bolnavii au risc crescut)
  
• 
  Dezobstrucţia bronhică – scăderea secreţiei bronşice, scăderea spasmului, scăderea edemului, combaterea infecţiei, ameliorarea dezechilibrelor acido–bazice dacă există.