În emfizemul de tip A cianoza este absentă (“pink puffers”). Când emfizemul se însoţeşte de o bronşită cronică obstructivă cianoza poate fi marcată – emfizem de tip B (“blue bloaters”).
toracele dilatat în butoi (devine cilindric prin creşterea diametrului antero-posterior şi transvers;
fosele supraclaviculare par “pline”, se umflă după inspir;
gâtul apare scurt;
unghiul epigastric devine obtuz;
ampliaţia respiratorie scade (circumferinţa toracică creşte cu mai puţin de 3 cm. în inspir);
expirul se face cu buzele pufăitoare (protuzionate);
hipocratism digital.
La percuţie:
hipersonoritate generalizată;
limita inferioară a sonorităţii pulmonare coboară atât la baze cât şi anterior;
matitatea cardiacă este abolită - dispărută, iar cea hepatică este micşorată;
posterior sonoritatea pulmonară coboară;
excursiile diafragmului sunt limitate.
Auscultaţia:
vibraţiile vocale diminuă;
murmurul vezicular este diminuat, greu audibil, cu expir prelungit;
apar raluri sibilante la sfârşitul expirului. Bolnavii scad în greutate progresiv.
Explorările de laborator: dau realitatea diagnostică şi prognostică.
Explorările funcţionale respiratorii evidenţiază:
tulburări ventilatorii a difuziunii alveolo-capilare şi a mecanicii pulmonare,
scade VEMS-ul, se reduce ventilaţia maximă, creşte aerul rezidual;
scade elasticitatea şi complianţa,
hipoxemie şi hipercapnie, acidoză respiratorie.
Radiologic prezintă:
hipertransparenţă pulmonară generalizată,
orizontalizarea şi lărgirea spaţiilor intercostale.
EKG:
voltaj, unda P de 2,5 mm în DII, DIV,
voltaj scăzut al QRS, verticalizarea QRS.
Diagnosticul diferenţial cu:
afecţiuni pulmonare cronice ce au sindromul de hiperinflaţie pulmonară;
bronşita cronică obstructivă, unde predomină sindromul bronşitic;
astmul bronşic cronic sever;
emfizem:
senil – la vârstnici, asimptomatic peste 80 ani,
compensator după lobectomie;
interstiţial (aerul pătrunde între pereţii alveolari).