Introducere

Mijloace terapeutice:

• 
  reducerea iritaţiei bronşice şi a cantităţii de mucus (evitarea fumatului, mestecatului de gumă),
  
• 
  eliminarea factorilor poluanţi (utilizarea aerosolilor).
  

Profilaxia infecţiilor:

• 
  se fac vaccinări antigripale, antivirale – Amantadina,
  
• 
  tratarea factorilor infecţioşi cu Ampicilină 2g/zi, Amoxicilină, Tetraciclină, Doxicilină 1 tabletă/zi, Eritromicină – Claritromicină 2 tb/zi, (de rezervă: Gentamicină, Cefalosporine). Tratamentul durează  de 10 zile. Prednison 40 mg/24 ore;
  
• 
  creşterea eliminareii secreţiilor bronşice prin: hidratare minim 2l/zi apă (expectorant bun), mucolitice (au efect de ameliorare a sputei şi ruperea dopului de mucus ce obstruează bronhia) Acetilcistina, Brofimen tablete sau picături, fluidifiante orale – sirop, detergenţi speciali, Alevarie.
  
• 
  fizioterapia bronşică: se face drenaj postural dacă expectoraţia este mai mare de 150 ml/zi, vibraţii şi tapotaj toracic, percuţie pentru tuse neproductivă. Învăţăm bolnavul să aibă o tuse eficientă.
  

Se utilizează:

• 
  bronhodilatatoare (influenţează comportamentul obstructiv),
  
• 
  simpaticominetice (stimulează receptorii 2 adrenergici) administrate ca tablete sau inhalatori: aerosoli de tip spacer: Asmopentul generaţia a II-a, Salbutamol, Ventolin, Berotec 4,6xzi (au efecte secundare în doze mari: hipotopasemii, aritmii cardiace)
  
• 
  anticolinergice (derivaţi de xantină): au efect bronhodilatator şi reduc secreţiile, administrate peros, tablete, Miofilin, Eufilin 1,2xzi.; intravenos (iv.) Miofilin.
  
• 
  Corticoterapia se utilizează în forme dipneizante – fenomenul bronşic nu influenţează emfizemul pulmonar, ci doar componenta inflamată. Se administrează peroral: Predison 40 mg, 1 tb. la 7 – 10 zile; (o tabletă conţine 5 mg), se poate înlocui cu Beclometazonă, Dexametazonă, Pulmicort 2x1. În formele grave administrarea se face intravenos, administrându-se totodată O2 prelungit prin sondă nazală.
  

Tratamentul complicaţiilor bronşice:

• 
  cure balneare, balneofizioterapeutice; este indicată şi clima de munte, dar nu peste 1200 m şi este exclus sezonul de vară. Este indicat climatul maritim, de stepă la bronşitici, de câmpie la cei cu emfizem, astmatici puţin, etc. (Govora, Slănic Moldova)
  
• 
  se face kinetoterapie:
  
• 
  educarea tusei, poziţia corpului în timpul tusei, controlul fluxului de aer expirator;
  
• 
  drenaj postural, (pat cu pantă reglabilă la 15° sub nivelul picioarelor) tapotaj mecanic sau manual;
  
• 
  controlul respiraţiei de tip diafragmatic, respiraţia abdominală în 4 faze: E – 8; A – 3; I - 6; A - 4;
  
• 
  reeducarea respiratorie totală;
  
• 
  exerciţii de respiraţie;
  
• 
  gimnastică medicală şi antrenament la efort dozat.
  
• 
  transplant de plămân,
  
• 
  intubaţie traheală,
  
• 
  traheostomie.
  

Este contraindicat în BPOC: opiacee, barbiturice, fenotiazine.


KINETOTERAPIA - OBIECTIVE.
Obiectivele se stabilesc în funcţie de principalele efecte induse de sindromul obstructiv asupra mecanismelor funcţiei respiratorii.
Efect: Modificări ale fluxului aerian (ale parametrilor curgerii aerului prin căi)

• 
  Scăderea diametrului conductelor măreşte enorm rezistenţa opusă de flux şi în acelaşi timp cere presiuni de curgere mult mai mari.
  

• 
  Obstrucţia bronhică, mai ales distală în expir creşte inflaţia pulmonară.
  

• 
  Hipersecreţia instalează curgerea în două faze aer – lichid, ceea ce imprimă o creştere a vâscozităţii fluidului care curge.
  

Se ştie că problema principală în disfuncţia ventilatorie obstructivă rămâne EXPIRUL, când se adaugă obstrucţia dinamică mult mai importantă decât obstrucţia statică prezentă şi în inspir.
În practica curentă, DVO este diagnosticată prin valorile VEMS sau ale raportului VEMSx100/CV ca teste indirecte ale creşterii rezistenţei la flux. Valori sub 70% din cifrele standard sunt patologice.
Obiective:

•