Analgezice – antipiretice (si ains)

Actiunea analgezica

• Actiunea analgezica

• este de intensitate moderata (intensitate slab-medie), inferioara analgezicelor opioide
• in conditii de farmacodinamie clinica sunt eficace in special fata de durerile somatice, indeosebi de natura inflamatoare (ex. in bolile reumatismale), ca si in cazul unor dureri viscerale (cefalee, dismenoree, dureri postoperatorii)
• durerea pornita de la viscerele cavitare este mai putin influentata de acest tip de medicamente
• prezinta avantajul lipsei pericolului de farmacodependenta

Mecanism de actiune

• Mecanism de actiune

• periferic – analgezic si antiinflamator prin inhibarea biosintezei de prostaglandine (PG) implicate in nociceptie si inflamatie, inhiband enzima cu rol important in formarea lor, ciclooxigenaza
• PG au rol hiperalgeziant, sensibilizand terminatiile nociceptive la actiunea substantelor algogene (bradikinina, 5-HT)
• prostaglandinele (PGE2 si PGI2) cresc sensibilitatea terminatiilor nervoase nociceptive (nociceptorilor) precum si eliberarea de substanta P, provocand hiperalgezie
• eficacitatea analgezicelor-antipiretice este mai mare in durerile somatice (nevralgii, artralgii)

Actiunea antipiretica – antipireticele reduc febra

• Actiunea antipiretica – antipireticele reduc febra

• nu sunt hipotermizante (nu scad temperatura normala)

• Mecanism de actiune

• readuc la normal nivelul functional ridicat al centrilor termoreglatori (vasodilatatie periferica, sudoratie etc)
• la nivel celular si molecular, inhibarea biosintezei de PGE2 cu efect de ridicare a nivelului functional al centrului termoreglator hipotalamic;

• Actiunea antiinflamatoare – va fi prezentata la AINS

• Actiunea antispastica

• Mecanism: musculotrop (de tip papaverina alcaloid din opiu cu structura izochinolinica).

Nu produc euforie, toleranta, farmacodependenta, toxicomanie, deprimare respiratorie

• Nu produc euforie, toleranta, farmacodependenta, toxicomanie, deprimare respiratorie

• Sensibilizarea si reactiile alergice sunt incrucisate in grupele analgezicelor-antipiretice si AINS

• Efectele secundare sunt specifice fiecarei grupe chimice

• analgezicele-antipiretice au cateva tipuri de indicatii terapeutice bazate pe actiunile: analgezica, antipiretica, antiinflamatoare, antispastica:

• Medicamente de prima alegere: acid acetilsalicilic si paracetamol (cu care pot fi tratate cel putin 80% din cazurile cu tulburari ce intra in sfera indicatiilor lor); restul cazurilor (inclusiv cele care prezinta contraindicatiile pentru aceste doua substante) pot fi tratate cu:

• Medicamente de alternativa: propifenazona, fenazona, aminofenazona

• pentru tipurile de indicatii folosite, medicamentele pot fi utilizate fie singure (suferinte in general usoare), fie asociate (tulburari mai accentuate).
• utilizare sub forma de asocieri:
• Analgezice neopioide din diferite grupe chimice, pentru sinergism de aditie, dar cu reducerea dozelor si deci a RA specifice
• Analgezice neopioide +
• codeina (potentarea analgeziei)
• fenobarbital (efect sedativ)
• cafeina (vasoconstrictor in circulatia cerebrala, util in cefalee vasculara)

Indicatii

• Indicatii

• a. Indicatii pentru actiunea analgezica (potentata de actiunea antiinflamatoare):

• nevralgii (dentara, intercostala, sciatica, etc), artralgii (artrite, artroze. etc), mialgii
• afectiuni ortopedice (entorse, luxatii, fracturi)
• dureri postoperatorii moderate
• cefalee

• b. Indicatii pentru actiunile analgezica – antipiretica - antiinflamatoare

• infectii virale acute ale cailor aeriene superioare cu febra (medicatie simptomatic-patogenica in formele usoare si medii, necomplicate)
• in febrele infectioase se vor asocia medicatiei specifice (antibiotice si chimioterapice de sinteza), doar in caz de febra mare cu repercursiuni asupra aparatului cardio-vascular si SNC

• c. Indicatii pentru actiunile analgezica si antispastica

• colici (renale, biliare)
• dismenoree

Baze fiziopatologice

• Baze fiziopatologice

• Inflamatia – este un proces biologic complex reprezentat de fenomene homeostatice de reactie a organismului fata de agresiuni de origine neimunitara (fizice, chimice, infectioase) sau imunitara (autoimunitate, alergie, etc.)

• Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun (d.p.d.v. filogenetic) este o reactie de aparare, esentiala pentru supravietuirea organismului (in prezenta agentilor patogeni si a leziunilor tisulare) dar, in unele cazuri, scapata de sub un control riguros, devine un fenomen patologic, o adevarata boala