Analgezice – antipiretice (si ains)

• Indicatii

• durere acuta foarte intensa (postoperator, traumatisme, infarct miocardic) (cai injectabile)
• durere cronica intensa (neoplasm) (per os, inj. intrarahidian)
• in obstetrica, (i.v.)
• in chirurgie (epidural)

• cai de administrare:

• per os, sublingual, intrarectal, i.m. s.c. i.v. spinal (epidural, intratecal), epidermic, intranazal
• calea spinala (riscuri mari):
• durere neuropata severa (in asociere cu un anestezic local)
• durere canceroasa intensa, ce necesita doze mari.

HISTAMINA

• HISTAMINA

• unul dintre cei mai importanti mediatori ai alergiei si inflamatiei, avand si functie de neuromediator.

• amina biogena prezenta intr-o varietate de tesuturi animale si vegetale (“histos”=tesut).

• molecula hidrofila larg raspandita in regnul animal, virusuri, bacterii, plante (urzica).

Sinteza, depozitare, metabolizare

• Sinteza, depozitare, metabolizare

• Histamina se sintetizeaza prin decarboxilarea aminoacidului histidina, sub influenta enzimei histidindecarboxilaza (enzima dependenta de piridoxal fosfat).

• Cea mai mare cantitate de histamina se afla sub forma legata, biologic inactiva, preformata si depozitata in granulele citoplasmatice ale mastocitelor in tesuturi si ale bazofilelor in sange.

• Eliberarea continutului granulelor din mastocit poate fi indusa de o varietate mare de stimuli, prin cresterea Ca2+ intracelular:

Histamina intervine si in raspunsul inflamator acut, unde in tesutul inflamat produce vasodilatatie locala si extravazarea de plasma ce contine mediatori ai inflamatiei acute (complementul, proteina C-reactiva), anticorpi si celule inflamatorii (neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite si limfocite)

• Histamina intervine si in raspunsul inflamator acut, unde in tesutul inflamat produce vasodilatatie locala si extravazarea de plasma ce contine mediatori ai inflamatiei acute (complementul, proteina C-reactiva), anticorpi si celule inflamatorii (neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite si limfocite)

• Efectele complexe ale histaminei sunt mediate de receptori histaminici cu trei subtipuri: H1, H2, H3:

Socul histaminic

• Socul histaminic

• apare la administrarea de doze mari de histamina:

• scaderea presiunii arteriale (progresiva si profunda),
• tahicardie,
• bronhoconstrictie,
• tulburari gastro-intestinale (cobaiul este foarte sensibil)

2. ANTIHISTAMINICELE

• 2. ANTIHISTAMINICELE

• Sunt antagonisti competitivi ai histaminei care blocheaza receptorii histaminergici (datorita asemanarii structurale cu histamina) impiedicand fixarea acesteia pe receptori.

• Corespunzator primelor doua tipuri de receptori histaminergici, exista doua grupe de antihistaminice H1 si H2.

Antihistaminicele H1

• Antihistaminicele H1

• Antihistaminicele H1 (antihistaminicele clasice) sunt compusi de sinteza care blocheaza receptorii histaminergici de tip H1, impiedicand aparitia efectelor caracteristice ale histaminei.

• Structura chimica a antihistaminicelor blocante H1 cuprinde si gruparea etilamino (libera sau incadrata intr-un ciclu) prezenta si in molecula histaminei.

Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte:

• Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte:

• Efecte corelate cu blocarea receptorilor H1
• Efecte necorelate cu blocarea receptorilor H1 (efecte proprii)

Apar numai in conditiile existentei in organism a unei cantitati de histamina libera care produce efectele ei evidente

• Apar numai in conditiile existentei in organism a unei cantitati de histamina libera care produce efectele ei evidente

• Antihistaminicele H1 inhiba intens actiunea histaminei asupra muschilor netezi viscerali impiedicand spasmul bronsic, intestinal, uterin

• Efectul antihistaminic are drept consecinta protectia partiala sau totala fata de unele simptome ale reactiilor alergige de tip anafilactic de tip I, care implica eliberarea de histamina

Actiuni anticolinergice:

• Actiuni anticolinergice:
• efecte secundare anticolinergice ce constau in:
• uscaciunea gurii si mucoaselor nasului si gatului – un beneficiu in rinoreea nealergica,
• pot cauza retentie urinara si tulburari de vedere.
• Aceste efecte anticolinergice ar explica eficacitatea unor antagonisti H1 in suprimarea simptomelor parkinsoniene, datorate unor medicamente antipsihotice
•