1. DISFUNCŢIA VENTILATORIE OBSTRUCTIVĂ (DVO).
În cadrul disfuncţiei ventilatorii obstructive, caracteristica fundamentală este prezenţa “sindromului obstructiv”, definit prin: creşterea rezistenţei din căile aeriene la trecerea coloanei de aer.
Teoretic, fenomenul obstructiv poate să se localizeze oriunde de-a lungul căilor aeriene, de la nas la bronhiola respiratorie, acest lucru determinând diferenţierea următoare:
sindrom obstructiv al căilor aeriene superioare (incluzând şi traheea);
sindrom obstructiv al căilor respiratorii inferioare, de la bronhia principală la alveole.
O obstrucţie pe căile respiratorii poate fi strict localizată (corp străin intrabronhic, tumoră bronhică etc.) sau difuză, generalizată. Recuperarea kinetică se va adresa însă specific sindromului obstructiv difuz şi nu proceselor obstructive localizate.
Sindromul obstructiv poate fi determinat de asemenea de o obstrucţie acută, tranzitorie, şi/sau de o obstrucţie cronică, stabilă, de multe ori variabilă ca intensitate.
În concluzie, recuperarea bolnavilor cu DVO va însemna abordarea cauzelor şi efectelor sindromului obstructiv difuz, al căilor aeriene inferioare (mai ales ale celor mijlocii şi mici).
1.1. MECANISMELE OBSTRUCŢIEI BRONHICE.
Obstrucţia căilor aeriene este determinată de factori foarte variabili, mergând de la cauze anatomice până la cauze funcţionale.
Clasificarea cauzelor:
Factori parietali:
Îngroşarea peretelui prin hiperplazie celulară şi glandulară;
Remanierea fibroasă a pereţilor căilor aeriene;
Atrofia pereţilor bronhici;
Spasmul musculaturii bronhice.
Tulburări de secreţie şi structură ale mucusului;
Edem al mucoasei.
Factori parenchimatoşi:
Alterarea parenchimului pulmonar, cu diminuarea retracţiei elastice.
Sindromul obstructiv poate avea la bază unul sau mai mulţi factori cauzali, unii din ei fiind reversibili spontan sau sub tratament, alţii însă fiind ireversibili, fiind necesară compensarea perturbărilor determinante, ei neputând fi trataţi.
Dostları ilə paylaş: |